3,388 matches
-
durat câteva minute) nu o cred. Am trecut drept pe lângă Ioana, la o jumătate de metru, și ce emoție aveam! Ce importanță căpăta fiecare milimetru din carnea Ioanei, hainele, gesturile, din care trebuia să construiesc mai târziu o mie de presupuneri! Am văzut-o numai puțin și n-am putut memora exact înfățișarea ei, încît mai târziu interpretările mele se multiplicau încă. Și acum o am pe Ioana întreagă, la dispoziție; ca și la început, și ca și atunci de atâtea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic". Temperatura se menține, la ora șase întrece de 39 grade, iar doctorul tot nu spune o vorbă hotărâtă. Începem prin a face o mie de planuri pentru Viky, dar renunțăm pe rând la ele. Fiecare emite tot felul de presupuneri, ne irităm unul contra altuia și câteodată ne supărăm chiar pe bolnavă, cu toții în prada nervilor. Numai Viky, după cum ne spune doamna Axente, reușește să rămână mereu calmă. Noaptea pornim înapoi. Ca să nu mergem prea pe întunerec pe un drum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Uneori, la Cavarna, rămân singur în antreul de lângă bolnavă; doamna Axente nu poate părăsi pe Viky, domnul Axente citește vreun ziar și fetele sunt duse după cumpărături. Și atunci fac pasiențe și sunt așa de nenorocit și încurcat în atâtea presupuneri, încît pun în reușita pasienței dovada vreunui mic amănunt din existența trecută a Ioanei (de pildă, dacă a dat celuilalt o anumită sărutare) de care n-am curajul să o întreb. Întotdeauna sosim cu frică, după-amiază, la Cavarna. Ne temem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în fața ușii. Și imediat ce ne uităm pe deschizătura ușii, înțelegem: Ahmed a murit! Pricepem că este o imensă diferență în a presupune moartea, oricât de serios ți-ar fi temperamentul, și între a asista la ea. Și pricepem că orice presupuneri, oricât de cumplite, facem despre moartea lui Viky, ele ramîn la suprafață, și nu știm nimic ce o să se întîmple cu noi, cu Ioana mai ales, în cazul unui deznodământ tragic. Ahmed, poate emisar al lui Viky în ținuturile sumbre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suportă efecte optice bizare, de pildă când privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor nebuni și celor în stare de ebrietate. Toți pot avea parte de vedenii și pot face, apoi, destule presupuneri cu privire la acestea (II, 59). Numai că vedeniile în discuție și - mai cu seamă - interpretările pe care le capătă devin ușor lipsite de sens. Ele nasc în mintea celui care privește de la distanță întrebări fără de număr. „Și carei, la urma urmei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
id="80">Robin G. Collingwood, An Essay on Metaphysics, cu o introducere de Rex Martin, Clarendon Press, Oxford, 1998, pp. 49-55.</ref> Sau credința în cauzalitate și în sensul progresiv al timpului istoric. Astfel de credințe nu se confundă cu presupunerile noastre subiective și nu sunt extrase din experiență. Sunt acceptate în chip tacit, odată cu limba pe care o vorbim și cu acel cod elementar propriu unei culturi. Este motivul pentru care s-a vorbit despre un gen de „gândire inconștientă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dreptate David Hume când scrie că „lumea e, poate, schița rudimentară a unui zeu copilăros, care a abandonato la jumătate, rușinat de execuția defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne să-i presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
suportă efecte optice bizare, de pildă când privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor nebuni și celor în stare de ebrietate. Toți pot avea parte de vedenii și pot face, apoi, destule presupuneri cu privire la acestea (II, 59). Numai că vedeniile în discuție și - mai cu seamă - interpretările pe care le capătă devin ușor lipsite de sens. Ele nasc în mintea celui care privește de la distanță întrebări fără de număr. „Și carei, la urma urmei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
id="80">Robin G. Collingwood, An Essay on Metaphysics, cu o introducere de Rex Martin, Clarendon Press, Oxford, 1998, pp. 49-55.</ref> Sau credința în cauzalitate și în sensul progresiv al timpului istoric. Astfel de credințe nu se confundă cu presupunerile noastre subiective și nu sunt extrase din experiență. Sunt acceptate în chip tacit, odată cu limba pe care o vorbim și cu acel cod elementar propriu unei culturi. Este motivul pentru care sa vorbit despre un gen de „gândire inconștientă“, prereflexivă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dreptate David Hume când scrie că „lumea e, poate, schița rudimentară a unui zeu copilăros, care a abandonato la jumătate, rușinat de execuția defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne săi presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și scuturând din cap în întuneric, fierbea, gândindu-se la impertinența tipic barbară a acelui om, care nu ezita să dorească pentru sine o copilă căreia îi ucisese tatăl și fratele, dar mai ales nu reușea să accepte, nici măcar ca presupunere, că vreodată, cine știe când, ea ar fi putut să fie a lui. Doar dacă... doar dacă... asta nu se întâmplase deja! în jurul său, între timp, se lăsase încet-încet tăcerea. Mulți dormeau deja, ca Maliban, rezemat de îngrăditura alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar lui Sebastianus i se păru că vede alunecând pe chipul său de barbar un zâmbet fugar și enigmatic. Pe acela al lui Magister, în schimb, văzu semne de deziluzie și îngrijorare. Chilperic, care nu pierduse nici un cuvânt, riscă o presupunere originală: — După mine, n-a spus adevărul. De acum, e un rege - și încă unul victorios. De ce ar trebui să riște să se lase omorât? Ieri, lângă carele lui Atila, a trecut ca prin urechile acului. De fapt, el consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a vieții lui și uitat repede după trecerea șocului și durerii. Restul, ceea ce se întâmplase cu patru ani în urmă, era altceva. Făcea încă parte din mintea și trupul lui. Ținea de el, nu putea fi neglijat sau ocolit prin presupunerea că cineva trebuie să fi înnebunit. Craig privi la ceas. Arăta unu fără zece. Dădu desertul la o parte și se ridică. Avusese intenția să se îndrepte spre casă pentru a obține o lămurire, când incidentul cu Jefferson Dayles îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu plăcerea idealizării fetei. Faptul trimiterii unei scrisori de dragoste capătă proporții exagerate, prilej de supoziții numeroase. Îndoielile produc o febră a analitismului, o bogată imaginație a deliberării (topos structurant în Adela). Când spiritul s-a epuizat în atâtea amețitoare presupuneri, printr-un efort de curaj exasperant al timidului, trimite scrisoarea. Evenimentul cosmic se produce stârnind din nou o ploaie de ezitări, autorul ei desfășurând toate posibilitățile ce le-ar putea declanșa. Cum vedem, memorialistul prinde fără milă în insectarul amintirii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până atunci, pasiunea sa se consumă cerebral, ca un pretext al simțirii și hermeneuticii. Intelectualul are o bogată imaginație cazuistică. Am putea spune că se abandonează euforic raționamentelor ipotetice multiple. Țesătura de presupuneri înseamnă o trăire de gradul doi în izolarea netulburată a camerei și a scrisului. Ca-n Amintiri, ezitările determină proliferarea raționamentelor. Numai ca, în Adela, datele se schimbă. Finalitatea vizează tocmai declanșarea supozițiilor, cercul hermeneutic, care să anihileze orice exprimare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ușor de ghicit cum descoperise Bessie acest magazin cuminte și așezat. Fratele meu Walt, care, atât cât a trăit, a fost un tânăr foarte elegant, spunea că Bessie s-o fi dus, pur și simplu, să întrebe un polițist. O presupunere deloc lipsită de sens, ținând seama că Bessie a noastră își supunea cele mai încâlcite probleme spre rezolvare instituției din New York care era cea mai apropiată de un oracol druidic, anume agenților de circulație irlandezi. Într-un fel, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate, și legitimația de serviciu...” Biata fată Încremeni de frică. Extrem de intimidată, privea la călău făcând presupuneri cam ce anume acesta dorea În timp ce torționarul ridică vocea. „Ești surdă...!? Ori nu vorbești românește...?? Mai repet odată, actele la control...!!” Bruma cunoștințelor de limbă română Îi reveni În memorie Înțelegând de fapt: milițianul dorea s’o legitimeze. Dar, cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era de proporții. Atât Contabilul Șef, mai ales În mod deosebit Directorul refuzau semnăturile pe diverse motive: devizul nu corespunde era prea umflat iar fabrica nu putea suporta cheltuiala care o putea duce În pragul falimentului și multe alte imaginare presupuneri...! Dacă reușeai să-i conrupi oferindu-le bani, invitații prin restaurantele Centrale unde se Înbuibau până la ora de Închidere a localului ori alte substanțiale cadouri din import, fabrica devenea rentabilă, se vorbea extrem de politicos iar contractul era semnat. Odiseea era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
eminentă ce se apropia În viitorul apropiat; Îl rugă pe Gică Popescu dacă poate, prin multiplele sale relații să-i arânjeze un loc de muncă acceptabil, lipsit de pericole, iar În caz de reușită recunoștința lui va fi deasupra oricărei presupuneri. Pentru prima dată În viața lui, Tony Pavone simțea nevoia să bea. Dorea să se Îmbete groaznic cu speranța iluzorie ce spera să-i anuleze părerea de rău dezertând dintr’o lume În care era apreciat, chiar iubit...!! Astăzi era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dezlegă protocolul convențional și, după golirea mai multor sticle, evident bine dispus, acesta propuse noului său subaltern să-l tutuiască lăsând la o parte politețea exagerată, având grijă să soarbă paharele cu o teribilă sete. Pierdut În calcule, mai ales presupuneri În legătură cu noul său loc de muncă,Tony Pavone Își aduse aminte de promisiunea făută Atenei: o mică promenadă În oraș urmată de puțină muzică și dans.Ce-l puțin să-i dea un telefon. Se ridică de la masă, cerând scuze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
or celor ce au orânduit plămădirea bibliei, fără a-și da interesul s-o facă cât mai credibilă, cu acelaș tendențios scop de-a Înfricoșa și-a manipula prostimea, dominând după bunul lor interes...! Îmi Întemeiez această afirmație după următoarea presupunere...Având la bază afirmțiile din biblie, potopul a revărsat apele „De unde le-a revărsat...?”, timp de 150 de zile acoperind În totalitate globul planetar. În această situație, Întemeietorii bibliei au neglijat unele amănunte pentru a fi credibilă toată povestea...! Să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a cosmosului...!!” Șeful Șantierului scoase din priză reșeul electric, pregătindu-se de plecare, nu Înainte Însă de-a afișa o figură congestionată, vorbind În așa fel Încât nu putea-i ști dacă glumește ori e serios. „Inginerule, să spun drept, presupunerile tale m-au Înfricoșat teribil și Începând din momentul de față, pentru a nu avea o neplăcută surpriză, am să mă Îmbăt zilnic să nu mai pot realiza ce soartă ne așteaptă. Hai spune, care-i părerea ta...?” „De fapt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone era evident supărat pe Șeful Șantierului care nu-l prevenise lăsându-l pradă ușoară. Se amăgi singur totuși, gândind la o simplă declarație, după care va fi lăsat să plece În treburile lui. Dar, avea să se Înșele În presupunerile sale: o perioadă de timp nu-l Întrebă nimeni de vorbă, Împiedecându-se agenții de el. Abea după câteva ore de așteptare Încordată, fu plimbat prin diferite birouri de fiecare dată fiind obligat să scrie o altă declarație. Însfârșit, fu introdus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i cu dosarul acesta...?” Atena păstrând discreție apsolută, incidentul trecu fără urmări neplăcute iar Gică Popescu mai Îndrăgostit ca oricând, tălmăci discreția fetei un avans, o speranță pentru zilele ce vor urma...!” Gică Popescu Însă,avea să se Înșele În presupunerile sale; Pe Atena n’o interesa câtuși de puțin persoana lui, ea urmărind și Încercând să pună În aplicare un plan de acțiune nobil, destul de periculos. Judecând la rece, Atena nu vedea o altă scăpare pentru ce-l arestat decât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diabolicul sistem de zdrobire a oricărei tendințe de Împotrivire...! În intervalul de timp până la aflarea sentinței pronunțate de tribunal, Tony Pavone Începuse să creadă cu certitudine În libertatea sa, având la bază mai multe motive. În primul rând Își Întemeia presupunerile cunoscând faptul constatat și de ce-i trei avocați ai apărării, la dosar nu se aaflă nici un fel de probă a vinovăției sale. Mai departe avea scrisorile primite de afară În care era avertizat de punerea În libertate pregătindu-i-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]