19,087 matches
-
a ierarhiei de valori, în funcție de locul de privire (distanță, înălțime, unghi, criterii de apreciere). Au venit și istoriile literaturii, unele înainte de 2000, altele imediat după. Ele însele constituie simptome demne de analizat separat, legitimând atitudini și perspective critice detașate, cu pretenții de obiectivitate. Revizuirile critice au atras discuțiile despre canon. Cum se modifică el față de varianta promovată în comunism, fie de politica oficială, fie de către critica estetică? Mai putem miza pe un singur canon postdecembrist sau toată problema canonului ca atare
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
pe Andreea Pora. Dau mîna cu cîțiva "civici" organizați și îl văd pe Oliviu Vlădulescu, profesorul care a făcut greva foamei, de s-a dus Băsescu să-l viziteze la spital, în Slobozia. Același om inimos, același fost dizident fără pretenții. Îmi aduc aminte că Sanda Aronescu ar fi venit, chiar dacă ar fi trebuit să amîne o masă festivă de familie. Acum Sanda e în altă parte. Sînt convins că ne-a ținut pumnii, de sus, dacă există un "acolo sus
Ce-am văzut la mitingul CNSAS by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8831_a_10156]
-
detenție Adrian Oprescu își concentrează amintirile în 19 povestiri, sau povești cum le spune autorul, legate între ele prin firul autobiografic, dar care pot fi citite și separat, ca piese literar rotunde. Cînd citesc memorialistică de închisoare , n-am mari pretenții nici din partea stilului autorului și nu pretind virtuți epice din partea unor oameni care chiar dacă, uneori, vor să fie luați drept scriitori, de cele mai multe ori comunică naiv literar ceea ce li s-a întîmplat. M-am stricat cu mai multe asemenea persoane
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
vorba de aproximativ trei la sută din populația țării, după unele estimări) e suficient de activă pentru a menține în viață un întreg sistem editorial. Ar urma să ne întrebăm cum arată cititorul-standard al României acestui moment. Fără a avea pretenția unui studiu sociologic, mi-e ușor să afirm că majoritatea copleșitoare a cititorilor de la noi sunt tineri: elevi, studenți, proaspăt absolvenți de facultăți. (Mă refer, desigur, la domeniul "umanioarelor", și nu la disciplinele specializate). Dintre maturi, cred că există două
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
poți recunoaște istoricii onești de cei care au prins gustul profitabil al servituților ideologice. Istoria e ancilară în raport cu ideologia - iată principiul de bază al actualei discipline istorice. În fond, e un alt fel de a spune că, istoria nefiind știință, pretențiile de obiectivitate ale istoricilor nu au temei. Tocmai de aceea un istoric nu poate fi neutru. Poate fi sincer și dezinteresat, sau poate fi înrobit și dornic de a impune o anumită interpretare, dar nu poate fi neutru. Neutralitatea rămîne
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
și că dacă totuși unul precumpănește asupra altora nu este pentru că ar fi mai adevărat decît celelalte, ci pentru că este impus de mentalitatea dominantă. Iar în Istorie și mit în conștiința românească, Lucian Boia își prezenta punctul de vedere, fără pretenția de a-l considera singurul infailibil. Urmarea a fost că admirația unora a fost însoțită de indignarea altora, Boia fiind considerat cînd un autor de o originalitate autentică și creatoare, cînd un demolator al miturilor fondatoare ale poporului român. Volumele
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
că, în multe dintre eseurile lui Banu, e vorba despre un aspect neexplorat încă sau care nu părea a fi demn de cercetat pînă atunci, cel puțin nu în legătură cu teatrul. Într-o fază ulterioară, el procedează, în afara oricărei pedanterii și pretenții științifice, la un soi de microscopie hermeneutică: prelevă tema, precum un țesut, o așează pe lama sa analitică și face vizibile, grație puternicei lentile care mărește infinit, structuri, configurații, raporturi de atracție și respingere, care se aflau dintotdeauna acolo, dar
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
care, chit că "părintele" lui nu se abține să-l critice și să-l categorisească - "nesimțitul amorez", scoate o dramă perfect romantică - nepotrivirea de clasă și de zestre, pe tejghea, trecînd peste onoarea înstăpînită în familia soților lui literari: "Deșănțată pretenție! zicea conașul răsucindu-și mustățile. Zice că i-am jurat s-o iau, ca și cînd astfel de jurăminte să mai țin vreodată!". Iubirile Zoei, care țin, în tempo-ul pe care îl imprimă Negruzzi, mai mult de lumea lui
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
la teatru. Tineri care au coborît într-un teatru ca să cînte. Și să încînte. Care au pus astfel umărul să se structureze și să se nască un festival neconvențional, pentru ei, pentru noi cei dinafara breslei lor. Un festival fără pretenții, fără premii, un festival cu repertorii grele, un festival care i-a adus și ne-a adus împreună. Într-un teatru. "Concertul de la ora 19" a fost pentru mine un moment excepțional. De bucurie. De descoperire. De emoție. Spațiul generos
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
Cazimir profită pentru a recunoaște cu seninătate că atât selecția opiniilor critice pe care le citează, cât și aprecierile pe care le face pe parcursul cărții sunt instrumente aflate în serviciul vanității autorului. Scriitorul nu se mulțumește să renunțe la orice pretenție de obiectivitate, ci supralicitează caracterul subiectiv al autobiografiei sale: "Șiretlicul autorului e de a-și ascunde egolatria sub vălul ludic postmodernist..." (p. 256). Cititorul este încurajat să se întrebe dacă întregul volum nu a fost un simplu joc, interpretare care
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
făcut o jertfă pentru fotbalul românesc". E bine că în fotbal toată lumea vorbește aceeași limbă, chiar dacă ea nu este exact limba română. Iată o dovadă în plus că scăparea paronimelor de sub control naște monștri. Ea vine de la un comentator cu pretenții, Emil Grădinescu: Tore Andre Flo e un fotbalist longeviv, de un metru nouăzeci și patru". Un splendid anacolut produce un alt comentator sportiv, Șerban Ionescu: "La reluare s-a văzut că mingea a fost lovită de Zaharia, dar asta nu
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
cu minciuna de presă mai rău decît găinarii începători. Iar după ce a fost dovedit și ca mincinos, onorabilul ministru se plînge că împotriva lui a fost pusă la cale o vînătoare politică. Ministrul, care e și unul dintre liderii cu pretenții ai PNL, sfidează legea, batjocorește bunul simț și calcă în picioare omenia elementară.
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
să se manifeste constant, egal cu sine și cu așteptarea publicului său, iar segmentul spiritualist a început lupta pentru supremație în condiții destul de bizare. Imediat după canonada din decembrie, pictura românească, de la amatorii halucinați și pînă la personaje cu anumite pretenții de sobrietate, a descoperit, de multe ori cu o vehemență suspectă, valorile creștine și marile promisiuni ale artei religioase. Desfășurată în perioada Crăciunului și a Anului Nou, izbucnită brusc, asemena unei revelații, și sfîrșită într-o baie de sînge, Revoluția
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
lui Bogdan Olteanu, o asemănare între România anilor premergători celui de-al Doilea Război Mondial și România de azi, punînd semnul egalității între Carol al II-lea și Traian Băsescu e de un ridicol exploziv. Nu mai puțin ridicolă e pretenția PNȚCD-ului de azi de a-i scoate pe ochi lui Patapievici nerecunoștința față de acest partid. Pe vremea cînd PNȚCD l-a propus pe Patapievici ca membru în Colegiul CNSAS era vorba de cu totul alt partid, care avea același
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
de multe ori, abătut de la exigențele proprii. Nici acestea nu sunt ascultate sau cultivate întotdeauna. Cititorul este și el o ființă cu suflet, nu oricând înțeleasă. Influențat de comportamentul pieței, își modifică și el comportamentul. Își însușește așteptări generate de pretențiile pieței. Interesată de profit, piața îl transformă foarte ușor în furnizor de profit pentru o instanță goală, îndepăr-tându-l de ținta scrisului. Sau tot atât de bine cititorul îți asumă așteptările ființei înscrise într-un alt timp, al unui prezent ce îi face
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
încă de la Sburătorul, unde citea nuvele și schițe, proferând un umor absurd, de altă natură decât cel al lui Urmuz. ...îmi plăcea omul. Era sincer, deschis, iar în relațiile cu colegii săi mai tineri darnic și chiar generos. Fie că pretențiile sale nu erau prea mari, fie din risipa generoasă care-l trăda, a rămas, în fond, un boem și un visător ca pe atunci când își plimba tinerețea flămândă pe aleile Cișmigiului. Mircea Damian nu s-a ales cu un bloc
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
locurilor comune crește sufocant și obositor peste o operă încă vie și atractivă. Exemple ar fi din abundență, dar mă sfiesc să le dau, pentru că mulți profesori nici nu vor altceva decât să aducă "o contribuție modestă". Un compilator cu pretenții este Adrian Dinu Rachieru, în cele două cărți ale sale, Pe urmele lui Liviu Rebreanu (1986) și Liviu Rebreanu. Utopia erotică (1997). Mai sunt și alții. Sistematizări oneste, dar nimic mai mult, aduc Constantin Cubleșan în Romancierul Rebreanu (2001), Gheorghe
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
nu au încetat niciodată să se lupte, ei erau în mod evident constrînși să facă acest lucru dintr-o rațiune. De fapt, ei au găsit în doctrinele mithraismului un suport pentru politica lor personală și un apărător de nădejde al pretențiilor autocrate pe care se străduiau atît de energic să le instituie." (p. 99) A patra cauză ține de sentimentul misterului. Mithraismul a avut meritul de a cultiva în oameni nevoia de mister. Dacă vrei să cîștigi loialitatea cuiva, dă-i
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat care a fost deja recunoscut ca atare. Neînțeleși, persecutați, marginalizați se cred mai toți, indiferent de locul - central sau periferic - pe care îl ocupă; iar din acest val al pretențiilor și lamentațiilor auctoriale ce se îndreaptă, zilnic, spre E. Lovinescu se poate cuantifica rolul său canonizator pe scena literaturii noastre. Presiunea autorilor indică, în fond, statura criticului, însumarea portretelor dă un autoportret. Parte din reverberațiile de studii clasiciste ale criticului
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
valorile, cu două tipuri de atitudine (față de cărți), diferite ca exigență: una severă, dură, tăioasă în judecăți, tip Pompiliu Constantinescu, alta generoasă, moale, catifelată în judecăți până la ascunderea lor, tip Perpessicius. Indiferent de atitudine, aici se situează cititorii profesioniști, fără pretenții de doctrină, fără să afișeze o orientare categorică sau fără ambiții de vedetism, cultivând modestia independenței, de funcționari impecabili la un ghișeu, transmițând autoritatea instituțională a criticii din felul în care arborează ținuta corporală a celui aflat de cealaltă parte
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
lipsă de șalvari". Și, se vede treaba că, printr-un consens tacit ce aduce a monstruoasă coaliție, au decis să nu mai lase loc profanilor în aria mingii cu picățele. Ei sînt supărați că singurul domeniul în care pot emite pretenții tehniciste este la îndemîna, sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii, managerii, medicii, așii cinematografiei au jargonul lor specializat din care "civilii" sînt excluși de la primele enunțuri. La fotbal însă, vai, sute de mii de oameni adunați într-o tribună
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
comit astfel încît doar inițiații să-l priceapă. Aplecarea către mister și ezoterism este un dat inefabil al omului, așa cum este și lovirea mingii cu laba piciorului! Iau cîte un ziar de sport, ba chiar și cîte un tabloid cu pretenții de cotidian și mă simt snobat decisiv... Citesc: Fălcosu i-a dat clasă lui Săpăligă. Puriul din nou în corzile lui }ețe. Nici o speranță pentru Briliant! Eroul de la Kosice îl contrazice pe Il Luce! (exemple evident imaginare n. a.). Ce înțeleg
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
au, iar alții nu. Ca moștenitor al lui Valeriu Cristea, vreau ca operele lui să apară la edituri de prim-plan, să fie în circuitul public, să fie editate în condiții cât mai bune. N-o să vin niciodată, însă, cu pretenții absurde. Pentru a-i aduce pe acești moștenitori abuzivi în albia firescului, cazurile ar trebui mediatizate. Așa cum există moștenitori de felul acesta, există totuși și editori abuzivi, care compromit ideea de editare. Singurii care nu vor fi niciodată blamabili sunt
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
înainte de a fi un scriitor de povestiri istorice. Într-un format elegant (deschisă, e o jumătate de coală de scris) și incredibil de nehărtănită pentru vîrsta ei, punerea alături a două conferințe la Atheneu, despărțite de vreo lună, are chiar pretenții de istorie doctă (legătura cu Odobescu acela de-l știm) și documentată. Prima cuvîntare, sub numele "de cod" Moții este - previzibil, după ce am văzut anul pe copertă - despre Răscóla Românilor Ardeleni sub căpetenia lui Horia în Nérna 1784-1785. Episodô din
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]