1,737 matches
-
urmărește în diacronie asocierile contrastive și convergente ale operei pușkiniene cu alte opere. O lectură a lui Pușkin prin Dostoievski, dar și a lui Dostoievski prin Pușkin se referă la tema religioasă, mod de cunoaștere și devenire a personalității: omul prevestit de cei doi este „omul în om”; omul solar al lui Pușkin și omul sfâșiat între elanuri sublime și ispite abjecte al lui Dostoievski întregesc visul armoniei în contradicții care tentează conștiința. În relația Pușkin-Lermontov, L. descrie metamorfozele eului liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
și rele pe care le provoacă orice ieșire în arena mare a lumii. Enciclopedismul, filosofia raționalistă vor motiva o asemenea turnură istorică. E o adaptare din mers, o potrivire a pasului. Mendelssohn, în Jerusalem oder über religiöse Macht und Judenlhwn, prevestește o mare și progresivă Reformă, nu numai pentru poporul evreu, ci și pentru altele. A fost mult apreciat pentru aceasta de cei mai reprezentativi gânditori ai Iluminismului. Kant îi atribuie merite excepționale pentru concilierea religioasă și libertatea de conștiință promovată
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
copilul cel mai mare, cu o floare albă în mână, parcă ar fi vrut să se desprindă din brațele mamei sale, să vină spre el. Ea era îndurerată și peste frumusețea ei gingașă se pusese un văl subțire de tristețe, prevestind nu lucruri bune, pentru toți și pentru el. Copilul însă surâdea drăgălaș și pe fruntea lui, în marginea bretonului tăiat scurt, o rază din soarele toamnelor noastre de-acasă, era imortalizată în fotografie. Și-a întors privirea la celălalt perete
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Groza mulțumirile sale, dar nu a vrut să se angajeze la o serie de întâlniri, cu mesagerul lui Groza, așa cum acesta sugerase pe parcursul măsurilor pe care urma să le ia. Era pe la mijlocul lunii iunie când avusese loc această întâlnire, care prevestea o furtună de mari proporții pentru Mișcare. Desigur, că o soluție pentru Petrașcu ar fi fost un refugiu peste graniță, de unde sub alte forme ar fi putut duce lupta anticomunistă. Pentru el această eventualitate era lipsită de sens. Venise să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
plasa umbrei noastre mânate uneori atât de puternic de marea flacără din spate, încât amenință să se desprindă de noi, să-și autonomizeze precursoratul, să ne scape de sub control, ridicându-se din praful umil prin care se târa și ne prevestea, împinsă de vântul solar ce ne arde umerii, ne umflă părul și ne împinge într-un înainte de noi și într-un înainte al nostru întru care oricum ne va preceda, ea, partea neștiută și umilă din noi, tăcerea noastră, umbra
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intimității noastre, dar nu suntem decât ca urmare a acestui semn care - abia el - ne anticipează, ne arată drumul către teritoriile necunoscute care sunt întotdeauna înaintea noastră. Un semn umbros de lumină, așadar, cel care străpunge întunericul și ne cheamă prevestindu-ne. Cum putem avea previziunea acestei străluciri dacă nu prin intuiția care ne deschide calea către miezul unui poem, acolo unde ne descoperim propria lumină? "Doar intuiția - spune Alonso -, doar săgețile șuierătoare trec peste ziduri și ajung în sălașul lăuntric
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te voi întâlni în ultima/ răsfrângere-n sine a golului/ acolo unde solzii timpului/ se dizolvă-n fântâni". Dacă întâlnirea este cu adevărat o între-vedere, aceasta în dublul său sens: pe de o parte, reciproca oglindire - coprezență reflectată - a ceea ce prevestește semnificarea într-un semn de prezență și preînțelegerea saturată intuitiv; pe de altă parte, situarea intuiției într-un înainte de vedere îi dezvăluie locul privilegiat al revelatului, între inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale. Loc deschis și totuși gol
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care tu și altul coexistă în in-diferență. Aici posibilul e încă - dintotdeauna - același care presupune deja alteritatea. Altul nu e posibil decât în timp, în temporalitatea manifestării; el e însă posibilul atât timp cât stă în netimp, ca același-altul care se prevestește ca altul- același. Imaginea ființează în posibilul ivirii sale, apare și semnifică înainte de a fi. Dar în ceea ce apare și semnifică, a fi se pre-dă, precum timpul în pre-curgerea sa nevăzută sau miezul ce iradiază în carnea fructului 18. Este
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cum să spunem acestei iviri fără nume, acestei zidiri nevăzute? "Ziceți-mi ulcior: încă sfârâi pe roată/ Ziceți-mi nalbă: am început să mă scutur".43 Se spune ea însăși în facerea prevenirii sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată difuz, prinde a se închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii și posibilul baptismal al veșnicului reînceput: "focul care mă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
foșneau ciudate arătări și ore,/ pățanii care, neavând contur,/ încă n-aveau nici gură să devore". Simple arătări fără contur, imaginile sunt pre- figurări; ele înfățișează forma nedesăvârșită a inaparentului, scenariul sincopat al prefacerii: "Acolo,-n inima acelui Loc/ ce prevestea pelerinajul sferic,/ ne-am așezat s-aprindem primul foc/ nainte de-a se face întuneric". În locul acestui neloc, ceea ce vine să locuiască prevestește, se așază în locuire ca să apară și să lumineze. Loc de pelerinaj care, acum, rămâne în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
figurări; ele înfățișează forma nedesăvârșită a inaparentului, scenariul sincopat al prefacerii: "Acolo,-n inima acelui Loc/ ce prevestea pelerinajul sferic,/ ne-am așezat s-aprindem primul foc/ nainte de-a se face întuneric". În locul acestui neloc, ceea ce vine să locuiască prevestește, se așază în locuire ca să apară și să lumineze. Loc de pelerinaj care, acum, rămâne în vedere, îi adună pe toți în lumina înțelegerii. Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a-fi-ca Transferul în prefăcut Dacă a-vedea-ca (fenomenologic) îl
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
asemenea trecerii norilor - se înalță în văzduhuri viitoare; gând fără cuvânt, căci el nu are viitor, nu poate rosti decât prin analogie, imaginând zborul asemeni văzutului și cunoscutului. Spațiu închis, refuzat de viziune, în care se pare că nimic nu prevestește o nouă arătare. Și totuși spațiu poetic al unei imagini neașteptate: "Și-ntr-un tărâm de inedit azur,/ În care nicio amintire nu vibrează,/ S-ajungi în calea ta văzduhul pur:/ Miraculoasă, veșnică amiază...". Ceea ce se arată acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aici că prorocirea rozicruciană se referea la vremurile noastre - deși potrivirea este stupefiantă. Altele nu sunt mai puțin șocante pentru orice contemporan avizat. Când autorii Famei găsesc cripta lui Rosenkreutz, află că aveau de a face cu un Microunivers care prevestea foarte exact viitorul Europei și al Lumii. Să lăsăm la o parte simbolistica folosită astăzi la Consiliul Europei („Am deschis ușa și s-a arătat vederii noastre o boltă cu șapte laturi și șapte colțuri ș...ț. Deși soarele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o „joacă” fără valoare. De altfel, această povestioară s-a și pierdut. Nu și tema ei, însă. În preajma anului 1616, speranțele lui Andreae au cunoscut o resurecție spectaculoasă. Nunta Electorului Palatin cu fiica regelui Angliei i s-a părut că prevestește acea unificatio universală visată de el. Între 1614 și 1615 a conceput și a răspândit vestitele Fama și Confessio; la ele, în 1616, va face referință în bizara alegorie politico-alchimică Chymische Hochzeit 22. Noua versiune a Nunții chimice era o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmodernetc "15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne" Postmodernismul nu este o modă trecătoare, ci e cea mai mare pacoste cu putință. Mințile care îl propagă nu sunt minți „normale”, clasice sau moderne, ci minți diabolice, ale căror gânduri prevestesc anarhia și dezastrul mondial. Dar postmodernismul s-a instalat adânc în mentalitatea euroatlantică și nu mai poate fi evitat. Orice încercare de a-l exorciza a dat greș. Prin urmare, dacă nu mai poate fi alungat, atunci acest diavol nou
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Tatălui. Prin Cristos frumusețea lui Dumnezeu se re‑ flectă atât de bine în ochii copiilor, în flori, în piscuri de munți, în simfonii și pe fețele celor nevinovați 88. Nu ne putem limita doar la frumusețea fizică: Cristos a fost prevestit ca fiind cel mai frumos dintre fiii oamenilor 89. Este vorba în primul rând de frumusețea sa morală, spirituală. După sfintele Evan‑ ghelii, în ființa sa totul era nobil, sublim; orice gest, orice cuvânt reflectă or‑ dine, armonie desăvârșită între
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
șase ani (cînd "alt eveniment straniu îi zgudui sufletul"), respectiv "pierderea" lui Dumnezeu, în criza ce survine șocului prilejuit de moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată a copilului, respectiv adolescentului, care trăiește concomitent teroarea și fascinația tutelei (paterne, în ordine mundană, divine, pe calea de consecință a epifaniei). Vizibila motilitate psihică a tînărului este motivată prin postura lui mereu dependentă și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a politicii și în același timp, îi vor influența paradigma. Pe de o parte, evidenta manifestare a autonomiei politicului prin experiențe atît de diferite, și totuși atît de importante, cum ar fi New Deal, nazismul și stalinismul (contra căruia Troțki prevestea chiar o revoluție "politică"), toate impunînd realizarea unei analize politologice aparte (în care contribuția cea mai semnificativă rămîne cea a lui Neumann 1942); pe de altă parte, s-a extins analiza antropologiei politice asupra societăților definibile ca fără stat, (Easton
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
poate fi înțeleas), pan) când nu se realizeaz) faptul c) inteligență și bun)voința nu pot s) fac) descoperiri său s) acționeze pe baza unor programe comune. La începutul acestui secol, Winston Churchill a observat c) rivalitatea naval) anglo-german) nu prevestea nimic bun, si c) Mării Britanii nu-i r)manea nici o alt) opțiune realist), decat s) se înscrie în curs). Statele care se confrunt) cu probleme globale sunt, asemeni consumatorilor individuali, prinși în capcana ,,tiraniei micilor decizii”. Statele, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
conceptul „monarhiilor în succesiune pe cicluri”(cele „patru monarhii” biblice) ș.a.m.d. Mai toate aceste sisteme de analiză includ, potrivit unei mentalități și unor gusturi proprii cărturarilor barochizanți, și o componentă rezervată predicției, în ideea că „întâmplările scurse le prevestesc pe cele viitoare”. Eforturile scriitorilor de istorie și ale celor ce căutau sensurile și învățămintele ei se vor concentra în preajma „semnelor” ce anunțau iminenta dispariție a Imperiului Otoman, agentul selectat spre îndeplinirea predicției fiind Rusia, marele imperiu creștin de la miazănoapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Sunt scene și imagini zugrăvite cu o ciudată voluptate, autorul zăbovind pe îndelete asupra chinurilor și zvârcolelii celor osândiți. Eminescu, necunoscând autorul, a fost reținut de această poemă, pe care a transcris-o cu grijă, intervenind în manuscris. Unele stihuri prevestesc pasaje din Scrisoarea I, alte ecouri fiind de regăsit în articolele politice ale marelui poet. Ca și C. Aristia, P. încearcă unele creații lexicale: „samuroblane”, „aniscrielnic” (letopiseț). O „facire epic-comică împrotiva întrunirii grecilor asupra Porții otomanicești” urma să fie Eterida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
și același. Cobor pe insulă cu senzația vagă de a fi învins destinul, de a fi puțin nemuritor, de a avea tăria să retrăiesc ceva ce parcă a fost un vis. Soarele aruncă spoturi de lumină printre norii grei care prevestesc sfîrșitul vremurilor bune și blînde. Lumina sa este crudă, nemodificată de atmosfera fosforescentă a Nordului. Stînci uriașe au fost puse anapoda de un artist neglijent la detalii. Peste tot, complet neșlefuite și, mai ales, în calea vapoarelor, în calea celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
epoca regilor 47 a profeților altarul sacrificial, și pornind de aici, de a aduce ploaia 15, în plus, Ilie proferează violent la adresa regelui Ahab, care a ucis pe unul din supușii săi pentru a-și însuși via acestuia, și îi prevestește o moarte violentă (E Regi, 21). Faima postumă a lui Ilie îl apropie de Moise. Legenda ni-1 arată răpit de Iahve la cer într-un car de foc (IV Regi, 2: 2 sq.). Biografia lui Elisei, discipol și succesor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
H. Ringgren, op. Cit., p. 286, n. l. în plus, A. Neher, op. Cit., pp. 228 sq. 28 Isaia îi dă primului său fiu numele Șear-Iașub, "o rămășiță se va întoarce". Religia lui Israel în epoca regilor și a profeților Ultimul său discurs prevestește ruina "țarinilor cele frumoase, a viilor rodnice"; "în toate casele de petrecere și în vesela cetate" vor crește spini și ciulini "căci palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită." (32: 9-14). 119. Făgăduința dată lui Ieremia Originar dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
monumentală, dialoguri care încercau să pară cât mai verosimile. Cum freamătă tribunele. Așa zicea Țopescu, pe care n-am înțeles niciodată de ce unii îl consideră un mare comentator, când el nu e decât un tip rigid și inexpresiv. Toate astea prevesteau cariera de prozator, mă învățau să fiu singur. Exercițiu pentru acomodare la singurătate. Cariera de prozator! Hai să fim serioși. Fără cuvinte mari. V-am spus, n-am fost pregătit pentru viață, imatur. Și boala a venit prea repede. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]