996 matches
-
primul moment, Tintin, cavalerul reporter, este confruntat cu provocarea universului care întruchipează răul absolut : călătoria în Uniunea Sovietică este ocazia pentru Hergé nu doar de a valorifica depozițiile unor călători occidentali, ci și pretextul de a inventa aventura ca mediu privilegiat în care se înscrie propria sa viziune. Scriitorul belgian este un „reacționar” ce a citit statul muncitorilor și țăranilor ca pe o potemkiniadă ce ascunde, stângaci, realitatea mizeriei și a opresiunii. În anii de după 1945, voiajul inaugural este eliminat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II‑lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucât socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor fi ca loviți de trăsnet: În fața lor se afla mecanismul istoriei europene, cam de la Revoluția franceză. Tot ce părea până atunci rodul Întâmplării și al mecanicii cerești, o luptă de principii Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
convins că nimeni n-a avut vreodată un asemenea confesional cum e cel în care-mi fac eu spovedania. Vreți să știți cum arată? O să vi-l descriu și veți recunoaște că măcar dintr-un punct de vedere sânt un privilegiat. Nu mă deranjează nimeni aici, nici măcar Dumnezeu și totuși vorbesc cu dumneavoastră, cei care mă auziți și nu vă cunosc. Pot să-mi fac în liniște spovedania. Dacă vreau o întrerup. Dacă vreau o continui. Sânt mai liber decât a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adevăr, orașul nu mai era legat de restul țării prin mijloace de comunicație obișnuite și, pe de altă parte, o nouă hotărâre interzice orice schimb de corespondență, pentru a evita ca scrisorile să poată deveni cărăușii infecției. La început, câțiva privilegiați au putut să ia contact, la porțile orașului, cu santinelele de la posturile de gardă, care au consimțit să transmită în exterior unele mesaje. Era încă în primele zile ale epidemiei, într-un moment în care paznicii găseau firesc să cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lucrul cel mai important, oricât de dureroase ar fi fost aceste neliniști, oricât de greu de dus ar fi fost această inimă totuși goală, se poate prea bine spune că acești exilați, în prima perioadă a ciumei, au fost niște privilegiați. Într-adevăr, chiar în momentul în care populația începea să-și piardă capul, gândul lor era întors cu totul spre ființa pe care o așteptau. În deznădejdea generală, egoismul dragostei îi apăra si, dacă se gândeau la ciumă, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fără să le atingă; o anghilă, chiar și-a zis Thomas. Dacă Îl Întreba ceva vreun client, răspundea scurt; la salut, doar Înclina din cap. Vorbea mai mult cînd Îi veneau parapitecii, așa puteau fi, exagerat, socotiți Thomas și ceilalți privilegiați, pentru că Berg nu admitea să pășească oricine În academia lui. Nu era un filozof, nu avea sistem. Un gînditor. Un mare farsor, i se părea, În unele momente, lui Thomas. Veneau la Berg, pentru a sta de vorbă În biblioteca-depozit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere a acestuia, câțiva privilegiați veneau s-o consulte. Până atunci, nu erau cunoscute decât câteva catrene alcătuite de Khayyam În vremea nesăbuitei sale tinereți; de acum, multe altele fură Învățate, citate, repetate, unele cu grave denaturări. Lumea a asistat, Începând din acea epocă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și joia. Rămânea cât putea de mult, până ce Venera trebuia să se întoarcă acasă, în apartamentul în care amintiri recente o terorizau, se pare. O însoțea până la taxi, se despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sufletele, oricât de ciudate, ale prietenilor noștri, ale prietenilor noștri. Vom putea astfel vorbi, abia acum cu sinceritate, despre fantoma absentă care ne-a marcat pe amândoi. Astea erau neliniștile cu care urcam, scumpă prietenă, treaptă cu treaptă, spre acest privilegiat refugiu... Dom’ Dominic numără tacticos treptele. Ajunsese la etajul doi, la comutator. Filamentul pâlpâi, imediat se stinse, dar soneria se declanșă. Doamna Venera se mișca greu, de data asta, ocupată cu bucătăria sau cu lecturile sau cu igiena santinelei Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a elibera spre infinit sufletul, spiritul: un infinit al armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele mai dificil de înțeles. * Se observă că marile mutații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Într-o scenă În care doar asculta, douăzeci de minute!) și pe Tudorel Popa În Prețul - care tăcea...o piesă Întreagă! Proba elocvenței actorului - tăcerea sa... Un citat din Grigore Vieru mă face să cred că toți creatorii sunt niște privilegiați, din punct de vedere al longevității :” Sunt alcătuit din mai mulți oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru mine, Birlic, Emil Botta, George Constantin, Ștefan Iordache, Gina Patrichi, Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu ș. a. sunt vii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din propria experiență. Păcat că, o spun ca o constatare pur personală, fără vreo conotație politică, conducători de acum nu se gândesc cum să fructifice cât mai constructiv această calitate strămoșească. Au dat liber la furat numai aleșilor și unor privilegiați. Nu se poate să furi numai prin reprezentanți...“ Câțiva tinerei, pe rândul de scaune din spatele lui, chicoteau amuzați de teoria doctorului. O auzeau pentru prima dată. Veneau, de fapt, pentru întâia oară la simpozionul acesta, ajuns la cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele omenilor și grădinile păreau rupte din rai. Inaccesibil pentru noi, micul paradis trebuie să le fi întărit unora dintre locuitori, confruntați cu soarta noastră de pribegi „strămutați“, conștiința de a se număra printre privilegiați. În programul de adaptare și inițiere figura și participarea la diverse sindrofii de familie sau reuniuni mondene. Curiozitatea gazdelor și a musafirilor de a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mormânt - deasupra casei devastate a lui Marcus Antonius, bărbatul Cleopatrei, impetuosul rebel învins și sinucigaș, speranța pierdută pentru populares. În singurătatea din Domus Tiberiana - atât de impunătoare și de masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plină de fantezie și mai lipsită de inhibiții din vremea aceea - erau ilustrate deopotrivă de explicit; patul deasupra căruia stătea faimosul, scandalosul tablou cu Atalanta și Meleagrus, care costase - se exagera, desigur - un milion de sesterți; săli mici, unde puțini privilegiați se adunau pentru jocurile erotice colective ale sclavilor tineri; o piscină săpată în stâncă, adâncă atât cât să te poți distra cu băiețandrii aceia. „Face baie cu peștișorii lui“, rânjeau curtenii. Unii îndulceau cu ipocrizie povestirile, zicând că așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Peste secole, oamenii îl vor vedea și vor spune: «Ta-te-hen-ul ridicat de Împărat pentru mama sa, care, în noaptea aceea, a avut puterea să nu plângă».“ În timp ce gândurile acelea i se perindau prin minte, zâmbea și privea în jur. Printre privilegiații aflați în apropierea lui se strecurase Manlius, constructorul născut la Velitrae care plătise printr-un exil dezastruos prietenia lui din tinerețe cu Apuleia Varilia cea vioaie. Se întorsese cu bine și vechea lui nenorocire atrăsese atenția și compasiunea Împăratului. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să plîngă. De data asta, Marie nu mai bătu din palme. 21 Soarele se ivi brusc fără ca cineva să fi putut spune dacă răsărea din cer sau din mare, atît de tare se confundau cerul și marea la ceasul acela privilegiat al zilei. Briza ușoară era Încărcată de mirosuri, de stropi smulși din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sau douăzeci de ore, cu vacanțe, și de data asta, mai lungi decât cele ale celorlalți salariați? Împinsă la extrem, revendicarea politică egalitară se exprimă după cum urmează: munca universitară este o muncă intelectuală. Poate fi aceasta rezervată unei caste de privilegiați? "Intelectualii" trebuie să cunoască și ei dificultatea efortului corporal, să se dedice muncii manuale, să facă sejururi în comunele populare, eventual în taberele de reeducare. A doua mască cu care se înzorzonează refuzul de a lua în considerare specificitatea culturală
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o mică ghidușie, să tragi un folos necuvenit, nu că te-aș acuza, ai făcut și tu un sacrificiu pe care nimeni nu ți-l poate nega, ai simțit că ești un lider adevărat pentru aproape două luni de zile. Privilegiatule, trebuia să te oprești odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat, ai fi cedat și tu dacă mai erau doar cîteva zile, ți-ai fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
respectiva persoană. Nu ne lăsăm, oare, amprenta obiceiurilor, a felului de a gândi, pe tot ce ne Înconjoară și ne aparține? „Vorbește, umblă, mănâncă sau Îmbracă-te și Îți voi spune cine ești” a Înlocuit vechiul proverb, formulă curteană, adagiul privilegiatului. Astăzi, un mareșal de Richelieu este imposibil. Un pair al Franței sau chiar un prinț riscă să fie sub nivelul unui elector de o sută de ludovici, dacă pierde stima celorlalți: fiindcă nimănui nu-i este permis să fie necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dantești * Borges oral Ernesto Che Guevara - Jurnal pe motocicletă Octavian Paler - Deșertul pentru totdeauna H.-R. Patapievici - Cerul văzut prin lentilă Ioan Petru Culianu - Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice Octavian Paler - Apărarea lui Galilei Lev Șestov - Noaptea din grădina Ghetsimani * Privilegiații și dezmoșteniții istoriei Adelin Petrișor - Războaiele mele Nikolai Berdiaev - Sensul istoriei Vasile Ernu - Născut în URSS Umberto Eco - Cum ne construim dușmanul Jules Barbey d’Aurevilly - Dandysmul Aldous Huxley - Reîntoarcere în minunata lume nouă Octavian Paler - Polemici cordiale Radu Pavel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea stă la o masă retrasă Într-un colț. Plictisit, ca și cum și-ar aminti de o obligație, Își duce la gură paharul cu vodcă. Pare unul dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parcarea; era din nou singur. Ziua fusese superbă și continua să fie cald. În aceste săptămâni de Început de vară, totul părea Încremenit Într-o neclintire radioasă; totuși - Djerzinski era conștient - ziua Începuse deja să scadă. Lucrase Într-un mediu privilegiat, se gândi el demarând la rândul său. La Întrebarea: „Considerați că, trăind la Palaiseau, beneficiați de un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți răspundeau: „Da”. Era de Înțeles; clădirile erau joase, cu peluze Între ele. Mai multe supermagazine permiteau o aprovizionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vară, totul părea Încremenit Într-o neclintire radioasă; totuși - Djerzinski era conștient - ziua Începuse deja să scadă. Lucrase Într-un mediu privilegiat, se gândi el demarând la rândul său. La Întrebarea: „Considerați că, trăind la Palaiseau, beneficiați de un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți răspundeau: „Da”. Era de Înțeles; clădirile erau joase, cu peluze Între ele. Mai multe supermagazine permiteau o aprovizionare comodă; la Palaiseau, noțiunea de calitate a vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]