95,170 matches
-
parcă-i o arenă de coride și, dacă nu vă facem repejor un set de pălării, lumea o să vă confunde capul cu harta stradală a Barcelonei". Auzind aceste cuvinte, Fortuny simți că-și dă ultima suflare. Aldaya, netulburat, își aținti privirea asupra lui Julián. Atunci, spre surprinderea tuturor, izbucni în rîs cum nu mai făcuse de ani de zile. Puștiul ăsta al dumitale va ajunge departe, Fortunato", hotărî Aldaya, care nu apucase a învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
iar Jorge i-o strînse. Avea o atingere călduță, fără nici un chef. Chipul său avea dăltuirea pură și palidă conferită de faptul că crescuse în acea lume de marionete. Purta haine și încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer de suficiență și de aroganță, de dispreț și de politețe însiropată. Julián îi zîmbi deschis, citind nesiguranță, teamă și vid sub acea carapace de pompă și formalitate. - E adevărat că n-ai citit nici una din cărțilea
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
zîmbea ca un om care nu are prieteni, cu gratitudine. - Vino. Am să-ți arăt restul casei. Lăsară în urmă biblioteca și se îndreptară spre intrarea principală, mergînd înspre grădini. Cînd traversară sala aflată la baza scărilor, Julián își ridică privirea și întrezări o siluetă care urca ținîndu-și mîna pe balustradă. Simți că se pierde într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie în puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de pe gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor în care dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor în care dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
băiat, însă pămîntul îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase în Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate ori, cu aceeași scară, cu rochia albastră și cu expresia aceea din privirea ei cenușie, fără să știe cine era și de ce îi zîmbea. Cînd ieșiră în grădină, se lăsă purtat de Jorge pînă la garaje și la terenurile de tenis care se întindeau mai departe. Abia atunci își întoarse privirea îndărăt și
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
aceea din privirea ei cenușie, fără să știe cine era și de ce îi zîmbea. Cînd ieșiră în grădină, se lăsă purtat de Jorge pînă la garaje și la terenurile de tenis care se întindeau mai departe. Abia atunci își întoarse privirea îndărăt și o văzu, la fereastra ei de la etajul al doilea. Abia îi distingea silueta, însă știu că îi zîmbea și că, într un fel sau altul, îl recunoscuse la rîndul ei.
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
uiți la felul în care pășesc pe culoarele Parlamentului sau la dezinvoltura cu care intră și ies din limuzine, ai zice că s-au născut să conducă mulțimile și să aducă semenilor fericirea pe pământ. Sigur că, la a doua privire, lucrurile încep să scârțâie. Parc-am fi în țata împăraților goi. În afara unei aroganțe transideologice, molipsitoare de la un partid la altul și de la un ministru la altul, mare lucru nu e de spus. Dacă-i prinzi la înghesuială, s-ar
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
-te astfel de propriul destin atât de frenetic dulce când scrii primele versuri, și devenind deodată cumplit când te trezești că trebuie să le arăți, să le dai la citit. Ca și când, citindu-ți-le cineva, ți le-ar șterge cu privirea, ar pulveriza minunea și te-ai întoarce acasă cu caietele golite, imaculate... l Redactorul a întârziat puțin, și fiind în ușoară criză de timp, i-a pus totuși tinerei întrebările care se pun în asemenea împrejurări. Nume, vârstă, studii, de când
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
a fi un șir de cârlige agățat de jachetă, iar capul acestei ființe bizare devenind un balon, prins la celălalt capăt al cârligelor. O metaforă plastică sugestivă, pentru întregul moment ,coregrafic". Cum mult timp pe scenă nu se petrecea nimic, privirea mi-a alunecat, fără voie, în sală. Acolo era mișcare. Unii spectatori vorbeau între ei, alții căutau în programul de sală un text care să-i ajute la înțelegerea piesei, iar în prima lojă un spectator căsca copios și repetat
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
simfonice sunt contrapunctate prin tensiunile irepresibile pe care le generează fie dinamica liniei, fie nenumăratele contraste, de la cele statice, de cantitate, si pînă la impulsivitatea complementarelor. Și, finalmente, în al treilea rînd, această pictură, care se complică proporțional cu intensitatea privirii, se dezvăluie ca o continuă oscilație între ordine și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, identificat ca ipostază a unei feminități arhetipale, chiar dacă uneori
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
antecamera orgasmului se împletesc inextricabil (Emilian Lazaresco), fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică (Paul Molda), fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare (Gheorghe Popescu), fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala (Apostol Mănciulescu, George Rallea, Niculina Delavrancea-Dona), fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină (Zoe Ricci, Florența Petrorian), fie că este desenat aproximativ și
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
și voioasă, aproape ușoară în aparență, precum în ,Catrenele fetei frumoase" - o suită de zece ,definiții" ale frumuseții feminine în strălucirea tinereții. Definițiile sunt fermecătoare, neașteptate, demne de pana unui mare poet. Fata frumoasă reprezintă reînnoirea perpetuă a vieții sub privirea soarelui, un magnific curcubeu ,ce sare din rouă". Și, conclude Blaga, ea rămâne - ca prelungire a lumii noastre în vis și în mit - reperul memoriei noastre, veritabilă amintire a unei existențe. După aceste definiții lirice, un alt poem se cuvine
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
unei existențe. După aceste definiții lirice, un alt poem se cuvine amintit, ,Umbra Evei". Și aici, Eul poetic rămâne puțin în umbră (căci, în prima strofă din ,Catrenele...", interogația ,de ce-aș fi altfel decât soarele?" de vreme ce astrul își întoarce privirea spre fetele cetății, nu este cu adevărat personalizată, Eul fiind echivalent - în acest caz - franțuzescului on). Dar, fără să spună vreodată Eu, în ,Umbra Evei", Blaga vorbește, de data asta, despre pasiunea sa, despre deziluziile sale, despre aspirația sa spre
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
sub jug, trăgând timpul, atente să înainteze cu pas deopotrivă. Elementele existenței sunt măsurate, fructele - fie și abstracte (rodul / de argilă, visul și umbra verii), până la amintire, care-i o povară pentru orice creatură, sunt cântărite. Astfel, poetul își oprește privirea și asupra greutății oamenilor, trup și suflet laolaltă. Aceasta duce spre evocarea morții (eul liric și iubita se află într-un cimitir) - ultimă și determinantă balanță a ființei. Poemul trece de la semnul zodiacal al Balanței (Cumpenei), într-o zi luminoasă
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
postum Caiet de citire și de caligrafie, subintitulat Fragmente de jurnal și alcătuit din texte de frontieră (jurnal-publicistică-proză) apărute la începutul anilor '90 în ,Luceafărul", ,Adevărul literar și artistic" și alte publicații culturale. Indiferent de temă, de subiectul abordat, intensitatea privirii autorului pare să modifice structura realității, însăși compoziția aerului pe care îl respirăm. Locurile și lucrurile familiare capătă o lucire stranie, gesturile cotidiene se înscriu într-o mecanică absurdă, în timp ce distanța socială se micșorează până la anulare. În filele lui Cristian
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Aici lumina nu vine decît de la lumînări. E o penumbră moale ca o pisică de angora. Cele două pahare de vin franțuzesc dintre noi așteaptă. Nu se grăbesc. Și vocea lui Edith Piaf: ŤJe ne regrette rienť. Sîntem la Paris? Privirile - două țigări care se aprind una de la alta. Cu el se poate vorbi de orice cum se scrie o carte." Dar nu e suficient. Fondul primordial nu se subordonează întru totul convenției elegante, trimițînd mesaje oblice, dar suficient de clare
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
teze de doctorat despre Ion Popovici-Bănățeanul, publicată în 1959. Nu e o simplă speculație să spunem că preferă atmosfera culturală transilvăneană a secolului al XIX-lea, dacă ținem seama de subiectele celor mai importante cărți ale sale: G. Coșbuc. O privire asupra operei literare (1967), Ioan Slavici și lumea prin care a trecut (1968), Ioan Slavici. Opera literară (1970). La acestea se adaugă trei mari bibliografii, consacrate lui Ion Agârbiceanu (1970), Ioan Slavici (1973) și Lucian Blaga (1976). Dimitrie Vatamaniuc e
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
omul-leopard și omul-struț, care își ascundea capul în nisip atunci cînd cineva îl lua în obiectiv. Femeia-păianjen cu șapte sîni și trei rînduri de picioare își făcea și ea simțită adeseori prezența printre călători. Rolul ei era de a atrage privirile, în spatele spectatorilor subtilizatorii de portofele își aveau numărul lor insolit". Papil Mazuru - un alt Bikinski din cealaltă lume - folosește plicul cu timbrul special pe care îl trimite ,cromozomilor" unor bătrîni ca să le aducă aminte ,de vremuri, vai, demult apuse"; pentru
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
atunci amintit doar sporadic, în contextul graficii umoristice și al comentariului plastic pe marginea textului literar, Jiquidi pare să rămînă un episod legat exclisiv de literatura lui Caragiale și de un orizont artistic intrat el însuși în desuetudine. Însă o privire mai atentă a moștenirii sale artistice poate releva și, în același timp, restitui conștiinței publice o altă față a desenatorului, mult mai complexă și mai incitantă decît cea perpetuată, prin inerție, pînă astăzi. Departe de a fi o simplă anexă
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
este un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face în celebrul său eseu, "Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face în celebrul său eseu, "Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea exclusiv asupra omului, în singurătatea sa ori în grup, descriindu-i comportamentul tipic și analizîndu-i pas cu pas existența, el se transformă dintr-un martor de circumstanță în purtătorul de cuvînt al unei aspirații. Lumea străzii, a cafenelei și a
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
echilibrele, năzuințele și dramele ei. Dacă Jiquidi nu este niciodată patetic și nu își edulcorează observațiile în sentimentalisme explicite, nu înseamnă că el nici nu participă la destinul și la viața nemijlocită a eroilor săi. Sub aparența umorului și a privirii zglobii, de multe ori ușor de asociat unei anumite superficialități, se ascund în egală măsură o adîncă solidaritate și o înțelegere plină de tandrețe. Femeia bătrînă, pe jumătate caraghioasă pe jumătate tragică, solitarul monumental prăbușit pe o bancă sau corul
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
și acestea sînt doar cîteva din exemplele posibile - par mai degrabă subiecte pentru întreținerea duioșiei decît pretexte pentru un interminabil haz. Asemenea Creatorului însuși, care însemnează cu aceeași grijă la răboj faptele bune și pe cele rele, Jiquidi își plimbă privirea pe deasupra personajelor sale și sancționează sau mîngîie cu o neascunsă iubire părintească. Privirea fermă, decupajul spațiului prin linie și prin valoare, îi dezvăluie înțelepciunea și luciditatea, imaginea compusă din planuri care se intersectează și se succed conservă o vagă memorie
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]