11,078 matches
-
avut! După douăzeci de minute, nu ar mai fi fost posibilă evacuarea răniților... Eram deja În mâinile rușilor și nu știu ce s-ar fi Întâmplat cu ei... Rușii nu-și complicau existența cu niște răniți! Nu luau ei grupuri mici de prizonieri inamici, d-apoi niște răniți, dintre care unul aproape muribund!... Așa că... ― Abia acum Îmi dau seama ce au Însemnat pentru mine profesorul Zenit și dragul meu coleg de bancă! Spuneți și voi, cum poți să mulțumești unor oameni care au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vârstă care nu era pe lista celor ce trebuia să plece pe front, totuși am fost luat. De fapt, nu am ajuns pe linia frontului, ci am mers de-a-ndăratelea. Ne-au trecut peste Prut și de acolo spre Siberia, ca prizonieri de război. Numai că ne-am oprit Înainte de a ajunge În ghețurile veșnice. Aveau nevoie de oameni care să se priceapă la tăiatul pădurii. Și ce păduri au rușii acolo! Ceva de neimaginat. Atunci, eu și cu unul, tot de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În primire mai mulți soldați cu automatele În mâini. ― Harașo. Nu, paidiom! - l-am auzit pe unul, care părea a fi șeful. Și a luat-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la genunchi! După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din hogeaguri ieșeau vălătuci de fum. „Asta-i bine, Costache. Înseamnă că suntem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Început să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru un tractor pe șenile. S-a renunțat la una din platforme... Într-o dimineață, Înainte de a pleca la muncă, șeful lagărului a Întrebat cine dintre prizonieri se pricepe să conducă un tractor? Atunci am simțit că nu am aer, dar am ieșit repede În față. ― Harașo - a aprobat nacialnicul, bătând cu palma patul naganului. În timp ce așteptam urmarea faptelor, mă Întrebam de ce au nevoie de un alt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lagăr la ruși. De altfel, atunci când s-au îmbrățișat ca niște frați l-am și auzit pe tata spunându-i: "Simioane, dragul meu !" Îl auzisem adeseori pe tata pronunțându-i numele: "Simion Almăjan" și al localității în care fuseseră amândoi prizonieri: "Tușino". Știam că e tatăl Dorei de la care mai primisem cărți prin poștă. Îi recunoscusem de fapt statura și căutătura chipului cu toate că nu mai avea barbă ca în fotografie... Fotografie ? tresare Dora. Ciprian caută într-un raft de unde scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am cunoscut-o și îndrăgit-o, în vara anului în care Armata Română a eliberat Bucovina de Nord. Așa cum spunea adineaori Ovidiu, odată cu înaintarea frontului, războiul a luat o altă întorsătură. Din învingători am devenit învinși, din eliberatori am devenit prizonieri ai marelui "prieten". După aproape șase ani de muncă forțată în taiga am fost eliberați și am venit spre țară împreună cu Ovidiu. M-am oprit la Cernăuți să o caut pe Teodora. I-am găsit urma cu greu, este tolerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai mult pentru această confuzie, știam cât suferă din cauza acestei duplicități. Povestea lor, a celor trei fugari care au bătut în plină noapte la geamul unei slugi a bolșevicilor era o poveste obișnuită pentru vremurile tulburi în care trăiam. Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă înec, că mă înăbuș. Atunci Minodora a apropiat de buzele mele un vas cu apă din care am băut cu sațietate. Apa câinelui. Cât era de bună apa ! Cât de necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în pulpele picioarelor. Fără să îl întreb mi-a mărturisit că fusese și el deținut ca și noi, printre primii aduși în Siberia în anul 1920. Era tânăr ofițer în Armata finlandeză care luptase alături de Gărzile Albe și fusese făcut prizonier de Roșii. După ce trecuse prin mai multe pușcării fusese încadrat într-o echipă de prizonieri care erau folosiți la construirea lagărelor, acolo căzuse de pe niște schele și își fracturase picioarele. Era cât pe ce să se piardă, căci a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca și noi, printre primii aduși în Siberia în anul 1920. Era tânăr ofițer în Armata finlandeză care luptase alături de Gărzile Albe și fusese făcut prizonier de Roșii. După ce trecuse prin mai multe pușcării fusese încadrat într-o echipă de prizonieri care erau folosiți la construirea lagărelor, acolo căzuse de pe niște schele și își fracturase picioarele. Era cât pe ce să se piardă, căci a ajuns să fie operat într-un spital de campanie abia după câteva zile de la accident. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în liceu și acasă cu profesor pe când România era încă mare. Mi-a povestit atunci o mulțime de lucruri pe care nu le știam despre mulțimea de lagăre și de colonii de muncă din Siberia. În primul rând erau mulți prizonieri de naționalități diferite proveniți încă din Războiul Civil, precum și din al Doilea Război Mondial, dintre aceștia făcuse parte și el. Urmau condamnații politici ruși care "călcaseră strâmb", cum zicea Axel despre cei care se opuneau sau erau doar bănuiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i prezint : Mișa, Grișa și Natașa", mi s-a adresat doctorul, de data asta în limba rusă. Am auzit niște pași oprindu-se în fața ușii, eram desigur supravegheați. De altfel, nu peste mult timp am aflat că și Gerhard era prizonier și mai avea de ispășit doisprezece ani de detenție. Dar cum nevoia de medici și cadre sanitare era acută, un număr important de medici deținuți fuseseră scoși din lagărele unde erau și repartizați în toate spitalele existente sau în construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
german. Asemenea documente, fără valoare în lumea liberă, se practicau după niște reguli valabile numai în lagăre atunci când anume interese obscure o cereau. Cum medicii se bucurau, așa cum am mai zis, de oarecare privelegii, Gerhard spera ca această căsătorie recunoscută prizonierilor să o protejeze pe Minodora. Am devenit soția lui Gerhard în fapt după ce devenisem pe hârtie, exact invers de cum se întâmplase cu Simion a cărui soție am devenit pe viață fără să fi avut nevoie de documente. Intuiției mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ghimpată a spitalului; era extrem de riscant ca o copilă să iasă singură în pădure sau pe malul râului unde nici Ulitia nu mai era capabilă să o însoțească. După moartea lui Stalin eliberările din lagăre se înmulțiseră și grupuri de prizonieri și alți nenumărați indivizi dubioși bântuiau prin taiga. Minodora își scotea rar nasul din puținele cărți ce le avea, iar când tristețea o copleșea, se ducea la casa de copii unde o ajuta pe Marina Pavlova la îngrijirea celor mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre Gerhard. Vasili a ascultat cu politețe, dar a fost foarte zgârcit cu răspunsurile. Singura informație importantă pe care am aflat-o de la el a fost că aflase că Gerhard fusese repatriat de vreun an cu un grup de alți prizonieri nemți. Cu o imprudență scuzabilă doar prin lipsa ei de experiență și de încrederea ce o avusese în Vasili, așa cum îl cunoscuse în copilărie, Minodora nu a prididit să îi spună că dorește cu orice chip să se ducă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ion Fercu Z roman Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) ION FERCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ion Fercu Z roman EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ion Fercu Z roman Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) ION FERCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ion Fercu Z roman EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegea cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul. Am rupt toate schițele acelea, pentru că mi se păreau a fi blasfemia blasfemiei, dar nici până astăzi nu mi-L pot închipui altfel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îndrăgostit și pleacă din Little Cayman, nu vezi că ai sporit, deja, nepermis de mult, cu alaiul tău șeicesc, populația insulei? Nu vezi că paradisul "Frații Grimm" are nevoie de liniște? Majed, trezește-te! Ești viu, nu trăi ca un prizonier din povestea aceea a voastră, "O mie și una de nopți!"... Dar Ahmad, pardon, Al-Ahmad, iar nimic și nimic... Ești un mincinos, Ahmad, ți s-au înfierbântat călcâiele și nu te mai poți stăpâni. Ești orgolios și crezi că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de prizonier al absurdului. Firesc, această nouă revoltă ar urma să fie primită cu alte represalii. Dar strategia lui Sisif este cu totul alta. El caută și găsește fericirea tocmai în această sfidare eroică a zeilor care l-au pedepsit. Își asumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegeam cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul... Mi-ar fi plăcut să plâng, noaptea târziu, lângă pătuțul unui copil de-al nostru, care avea febră. Mi-ar fi plăcut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Există senzația că nu se merită să fim noi înșine: ce anume am de câștigat? Sunt plictisitor pentru mine. Îmi sunt antipatic. Nu reușesc să mă suport... Există senzația de a fi înșelați de noi înșine și de a fi prizonieri în noi: eu sunt doar acesta, dar aș vrea să fiu mai mult decât atât. Am doar aceste calități, dar aș vrea să am și altele, mai mari și mai importante. Trebuie să fac mereu aceleași lucruri. Mă lovesc mereu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
francezilor. Aceștia, deși obișnuiau să se bată și Între ei, nu pierdeau nici o ocazie să se alieze când era vorba să ne-o tragă bine. La Nieuport, treaba le-a ieșit de minune: murise generalul don Gaspar Zapena și căzuseră prizonieri amiralul de Aragón și alți mari șefi. Când trupele noastre se aflau deja În debandadă, Juan Vicuña, având toți ofițerii lui morți și o rană urâtă la brațul pe care avea să și-l piardă cangrenat după alte câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi să mor - m-am gândit În clipa aceea -, mi-aș dori să sfârșesc așa: cufundat Într-o asemenea culoare. Atunci m-am depărtat și mai mult de grup și am coborât Încet scările, parcă fără pic de voință: ca prizonierul unui filtru hipnotic. Și numai o clipă, precum un fulger de luciditate În bezna Înstrăinării mele, pe când coboram de la San Felipe spre Strada Mare, am simțit că mă urmăreau, de la mii de leghe distanță, ochii preocupați ai căpitanului Alatriste. Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
succes și fericire împinge omul la concurența cu sine însuși, spunea ea, o întrecere în care cei mai mulți sunt sortiți să piardă. Oamenii sunt siliți să-și trăiască viața sub semnul nereușitei și al înfrângerii. Fără puteri și înrobiți, singuri și prizonieri, istoviți și zdrobiți, ei se târăsc înainte într-o lume de nedreptăți, împilare și nefericire. De aceea, spunea ea, noi trebuie să ne îngrijim de oameni. Ei au nevoie de grijă. E de datoria noastră să ne îngrijim de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]