2,781 matches
-
constă în depersonalizare și derealizare individului, cu pierderea sau distorsiunea reperelor spațio-temporale. Pentru această se folosește tehnica paradoxului temporal, adică crearea a două universuri paralele, care adesea se suprapun, fără ca el să conștientizeze acest fapt; întâlnim dialectica sacrului și a profanului, ambivalența oricărui fapt, existența individului ca o suită de probe inițiatice, însă personajul nu este conștient de aceste inițieri. Gavrilescu la umbra nucilor rămâne pentru o clipă derutat zâmbind: „Parcă s-ar fi aflat dintr-o dată într-o pădure, la
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
existenței noastre “. Dar cel mai important instrument de manevră este timpul, căci, așa cum afirmă și Kant, „timpul e un principiul aflat în legătură cu stările noastre sufletești“, el crede ca timpul nu este altceva decât o ficțiune a minții noastre. Abolirea timpului profan și proiectarea omului în timpul mitic se realizează doar în timpul unui ritual, restul vieții se produce în timpul profan, cel lipsit de semnificație. Abolirea are drept scop „vindecarea omului de durerea existenței în Timp“, eliberarea de legea karmică echivalând cu tămăduirea. Timpul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
deloc frumoasele cartiere ale Parisului. [...] În București nu sînt monumente. Este imposibil să numești astfel numeroasele biserici, pe care superstiția și remușcările, mai mult decît mila, le-au întemeiat în secolul trecut. Statui informe, fresce, picturi cu subiecte religioase sau profane se găsesc amestecate într-un fel foarte comic, oferind un model perfect de prost gust". Călătorul merge apoi la teatru: "Construcția nu este altceva decît o baracă mare construită din lemn, însă în interior s-a amenajat o sală destul de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Retoricei, însă în termeni foarte scurți, și apoi de Cardanus în cartea intitulată: De utilitate ex adversis capienda. Traducerea d-lui Cantacuzin vine deci foarte la-ndemînă, ceea ce nu va să zică însă că ea e în orice punct o lectură ușoară pentru profanii cari nu cunosc decât din nume filozofia lui Schopenhauer. Limba franceză e, în genere, o strecurătoare minunată; traducătorul e foarte abil; însă n-a atârnat totdauna de el de-a face absolut inteligibil în traducțiunea sa ceea ce nu era astfel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ministerial; secundul, cu tot amorul său pentru putere, va fi silit, credem, de considerațiunile onestului, de a părăsi umilit scaunul ministerial. Fatalitatea a fost crudă pentru dânsul. Îl deplângem... "MIȘCAREA NAȚIONALĂ" Midas! - Iată o interesantă figură mitologică, pe care lumea profană nu o cunoaște în deajuns. Midas este omul vulgar, mitocanul parvenit la o pozițiune neașteptată și care se miră singur de norocul ce l-a ajuns. Compus din lutul comun din care sânt plăzmuite ființele cele mai ordinare, împins de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atenția dorită administrației dinlăuntru a țării. [ 14 decembrie 1880] ["EXISTĂ, SE VEDE... Există, se vede, între radicalii din România un fel de dicționar secret de locuțiuni, de parole ce au valoarea unor ordine de zi, cari ne rămân necunoscute nouă profanilor precum: "Vegheați! Ora a sosit" și altele de acestea. O foaie din Focșani, "Luptătorul", dând seamă despre atentatul încercat asupra d-lui Brătianu, încheie cu cuvintele: "Ale tale dintru ale tale, frate Brătiene! " Fost-or-fi potrivite cu ceea ce se petrecuse, avut-or-fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
învîrte din ce în ce mai repede și stabilește din ce în ce mai multe raporturi tot mai încărcate de sens"4. În Chipuri imobile se spune că vom ajunge să "ne convingem într-o zi (care va fi o zi mare) de convergența științei sale [i.e., 'noastre'] profane și a cunoașterii sacre"5. Conceptul major care permite înțelegerea rolului științei este cel de transfigurare. Pentru Abellio, e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe cea a virtuții. Ofensiva antireligioasă a dat naștere eticii moderne laice, care însă a "împrumutat" un element esențial al religiei: noțiunea de obligație infinită, de datorie absolută. "Obligațiile superioare față de Dumnezeu n-au fost decât transferate în sfera umană profană, ele s-au metamorfozat în datorii necondiționate față de sine însuși, față de ceilalți, față de colectivitate. Primul ciclu al moralei moderne a funcționat ca o religie a datoriei laice"35. Poziția dominantă în filosofia modernă a fost aceea potrivit căreia virtutea este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a omului însuși, cu toate căderile și urcușurile sale), prin care acesta să dobîndească accesul la sfera "Eternilor" (Eternals). Riturile de construcție (în romantism construcție fizică, mentală, sau fizico-mentală), pe de altă parte, sînt imitarea gestului cosmogonic, prin care spațiul profan e transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică, prin care se încearcă să se resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun exemplu în acest sens fiind Blake, cel puțin în unele părți ale operei, dar și alți romantici că Hölderlin, Clare sau Byron. Transformarea spațiului profan în spațiu transcendent echivalează cu a spune că ritul "operează tăieturi în timp"107, adică inserează discontnuum-uri/breșe în structura temporală. Această stare de fapte explică acea "ruptură de simetrie" menționată de Prigogine și "evoluția prin salturi" descrisă de Laszlo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că potențialitate. Împlinirea o vor aduce tot sferele spirituale superioare: Beula în acest caz, care în ebraică înseamnă "măritat", prin medierea lui Eno. Beula pare a face referire la Căsătoria Cerului cu Iadul, a superiorului cu inferiorul, a sacrului cu profanul; la canalul de comunicare dintre materie și spirit, care face posibilă fuziunea dintre cele două lumi. Sciziunea dintre Tharmas și Enion poate fi astfel echivalata cu polarizarea lui Ishvara în Purusha (spirit) și Prakriti (materie potențială, indistincta vezi "indefinitul", "nedeslușirea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este interesant de remarcat că atunci cînd Urizen deschide ("unclasps" = descleștează) Cartea de arama, acesta îi înfurie pe Eterni (cf. The First Book of Urizen, III, 4, 1-2; vezi și S. Foster Damon, 1973, p. 58), probabil pentru că legi sociale profane înlocuiesc (sau se îndepărtează tot mai mult de) legea sacra divină, si anume legea iubirii și libertății spirituale. 161 (VI, 116) chipurile tigrilor și Leilor: Tigrii sînt animalele exemplare ale lui Luvah (că și taurii), iar leii sînt animalele arhetipale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mounier, Éditions du Seuil, Paris, 1972. DUMITRIU, Anton, Valoarea metafizică a rațiunii, Cartea Românească, București, 1933. DUMITRIU, Anton, Homo universalis, Editura Eminescu, București, 1990. ELIADE, Mircea, Profetism românesc, vol. 1, 2, Editura Roza vânturilor, București, 1990. ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. FICHTE, I. G., Doctrina științei, traducere de Paul Blendea și Radu Gabriel Pârvu, Editura Humanitas, București, 1996. FLONTA, Mircea, Adevăruri necesare? Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975. FLORIAN, Mircea, Reconstrucție filosofică, Casa Școalelor, București, 1944. FLORIAN
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spațiul de decizie maximală În care lași să intre doar cine vrei tu. E un loc de omologare ontologică, de proiecție axiologică și har sfințitor. „Căminul”, evidențiază Steinhardt, „nu Înseamnă numai un acoperiș și patru pereți, nu e un ce profan, ci o concretețe-entitate Întru totul sacră”. E un motiv de rostuire și rânduială existențiale (vezi expresiile a-și duce casa, a avea casă bună, e om de casă), o formă de materializare a dorului nemuririi și perpetuării noastre biologice și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
El după ce, Într-o anumită măsură, Îl avem deja. Există o metafizică a pregătirii ce prefațează, prin gesticulații și așteptări specifice, ivirea marelui eveniment. Experiența „nevoinței”, a „uitării de sine” liber consimțite Își are rațiunea În economia și experiența sacrului. Profanul este contaminat de „miresmele” sacrului Înainte de ivirea sau săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are În vedere formarea și educarea omului. Alături de metafora cioplirii pietrei de către sculptor, a modelării lutului de către olar, a iluminării
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
multe versificări pe teme istorice, precum și articole, fragmente din cursul de literatură, recenzii. Cu articole de critică literară este prezent Anghel Demetriescu, iar alte recenzii, cronici dramatice și note bibliografice aparțin lui L. Șăineanu și C. Drăgulinescu. Poeziile La visul profan și Suo tempore de Al. Macedonski apar mai întâi aici. R.Z.
ANALELE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285337_a_286666]
-
văzuse, spune ea, În Comediile sale un fel de destin asemănător cu al său. Operele lui Corneille o dată sosite, a Început să Învețe pe de rost versuri, neprivind - adaugă ea - decât dinspre partea divină ceea ce majoritatea oamenilor văd cu sentimente profane. Iată aceste versuri, foarte demne, de altfel, de Corneille: Norocul le-a fost mare: Doi ani au tot suit spre ranguri de onoare. Prin ce peripeții trecură, nu-ți mai spun, De-au Înfruntat furtuni, de vântul a fost bun
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
M. Eliade, 1968, p. 138). Altfel spus, deoarece povestirile acestuia se referă la evenimentele care au creat mediul natural și forma de organizare socială specifice unei comunități anume, ele comunică ceva important, decisiv, și, prin aceasta, dincolo de adevărurile vieții practice, „profane”. Mitul este deci sacru pentru că faptele povestite de el se referă la originea a tot ceea ce există: Recitând miturile noi ne reintegrăm În timpul fabulos al originilor, devenim Într-un anumit fel contemporani cu evenimentele evocate, ne Împărtășim cu prezența zeilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiectiv prin intermediul unor termeni speciali, care disting Între aceste genuri; În sfârșit, chiar dacă prescripții sau prohibiții sunt asociate când unuia, când altuia (recitarea miturilor În anumite momente sau numai În anumite anotimpuri, În timp ce poveștile pot fi narate, datorită naturii lor profane, În orice moment). Aceste distincții sunt interesante pentru etnograf, dar nimic nu ne garantează că ele țin de natura profundă a lucrurilor. Din contra, constatăm că narațiuni, care au caracterul unor povești Într-o societate sunt mituri În alta și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instrumente și gesturi: este un prelimbaj. În schimb, mitul se manifestă ca un metalimbal: el se folosește de discurs În mod plenar, dar situează opozițiile semnificative specifice lui la un nivel de complexitate superior limbii, atunci când ea funcționează cu scopuri profane. Din altă perspectivă, această asociere a fost concepută drept aceea dintre o formă originară și una derivată: ceea ce presupune o relație istorică (o formă a apărut Înaintea celeilalte), una cauzală (o formă a generat apariția celeilalte) și una hermeneutică (o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale sferei civile” (pentru relația inversă, vezi, spre exemplu, studiul elaborat În 2004 de Czech et alii, asupra utilizării rugăciunilor În sport). Ca act, rugăciunea poate fi performată individual sau colectiv, În locuri deja consacrate sau În locuri ale vieții profane, de către cel care dorește să comunice cu sacrul sau de către specialiști ai relației cu puterile supranaturale. În măsura În care aceștia preiau controlul asupra comunicării cu lumea divină, religia se instituționalizează, iar rugăciunea devine din ce În ce mai mult subiectul unui sistem confesional. De asemenea, nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii trebuie să aștepte ca divinitatea, obligată ritualic În urma reciprocității stabilite de sacrificiu, să intervină În mersul lucrurilor și să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine (sacrul) și creează un sistem de schimburi reciproce care, pe de-o parte, obligă divinul să sprijine persoana sau comunitatea ce Îndeplinește ritul și, pe de altă parte, obligă oamenii să reproducă sistematic, periodic, corect
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a defini acele situații analoage interstițiului ritual, dar care nu mai comportă nici orizontul sacral, nici obligativitatea ceremonială și nici adeziunea mistică: Așa cum oamenii din triburi fac măști, se deghizează În monștri, agită diferite simboluri rituale, inversează sau parodiază realitatea profană prin mituri și povești, la fel genurile specifice divertismentului din societățile industriale, teatrul, poezia, romanul, baletul, filmul, sportul, muzica rock, arta, pop-art-ul etc., se joacă cu factorii componenți ai culturii, construind uneori combinații neașteptate, grotești, improbabile, surprinzătoare, șocante, experimentale (1982
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specifice carnavalului). Dificultatea identificării unor linii de demarcație inatacabile este relevată și de R. Grimes (1987, vol. XII, p. 1): De obicei, procesiunile și paradele sunt diferențiate prin considerarea primelor ca manifestări sacre și a celor din urmă ca manifestări profane. Distincția nu este foarte utilă, deoarece procesiunile par să penduleze Între aceste domenii, ca și Între alte sisteme de clasificare. Poate că ar trebui să considerăm paradele și procesiunile drept manifestări ale aceleiași clase de acțiuni, una fiind definită prin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prestigiului astfel dobândit. În imaginarul popular, călătoria pelerinului este Înconjurată de o aureolă inițiatică. La capătul drumului, pelerinul suferă o „mutație”, revine acasă schimbat, fie În urma unei revelații religioase, fie În urma unui act magic (de obicei, de ameliorare a condiției profane - vindecare fizică sau psihică), fie În urma unei transformări spirituale. În alt plan, schimbarea poate fi produsă de simpla conștientizare a diferențelor: experiența pelerinajului mediază Între familiar și necunoscut, mundan și miraculos, profan și sacru, Același și Celălalt (A. Morinis, 1992
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]