3,283 matches
-
un teatru moral, epoca noastră reclamă un teatru de idei, de contact cu massele, un teatru revoluționar, apt să antreneze poporul. Teatrul nu-i o formă de expresiune literară și nu autorul face teatrul (...) Arta nu este individuală. (...) Teatrul care profesează sub forma cea mai avansată principiile și tendințele vremurilor actuale este acela al lui Meyerhold”. Contimporanul semnalează însă, oarecum ironic, și alte „evenimente artistice” din URSS: „la Moscova a fost executată o simfonie futuristă, cu ocazia aniversării revoluției, de către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de artă sovietică, reunță însă deziluzionat de înlănțuirea revoluției ruse, se întoarse și luă o catedră la școala de artă nouă din Dessau. Aci cu ocazia acestui jubileu și’a publicat o carte plină de știința artei pe care o profesează. Este volumul 9 din baukausbucher”. O nouă și ultimă mențiune notabilă a avangardei de peste Nistru vom întîlni abia în numărul 100 al Contimporanului (martie 1931), unde este publicat un articol-necrolog despre „Maiakovski“. Textul din Contimporanul oferă o caracterizare avizată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai nouă de literatură”. Însemnătatea ar fi, prin urmare, documentară. Verdictul estetic este foarte dur: „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”. Apreciind, totuși „inteligența vie”, umorul „inocent și rafinat”, ingenioasele bufonerii lucide, asemănătoare „jocurilor estetice pe care le profesează în glumă școlarii” (cu deosebirea că la Urmuz „asocierea e mai adîncă și neprevăzutul mai savant”), criticul atrage sever atenția că „nu trebuie să se exagereze crezîndu-se că Urmuz poate însemna și un nume”. Însă, chiar dacă va reedita ulterior multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cvasionirism urmuzian, stabilind unele apropieri care nu implică o identitate de natură, nici o filiație” (N. Balotă, „Post-scriptum urmuzian” în Urmuz, Editura Dacia, Cluj, 1998, p.173). Dar oare trebuie să ne reprezentăm literatura onirică (și, în particular, „onirismul estetic”, „structural”, profesat de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu și ceilalți) asemenea unei literaturi delirante, scrisă în stare de transă, fără cenzura lucidității auctoriale? Dimpotrivă... Primul susținător scriptic al ideii „onirismului” urmuzian (e vorba, desigur, de un alt fel de onirism decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-mi doresc să mă Întorc la viața mea. Vreau să Încep să am una. — Ce veți faci? Cu viața aceea, adică. Ea Își țuguie buzele și ridică din sprâncene. — Nu știu. Am depus cerere la câteva spitale. Pot oricând să profesez pe cont propriu. Sau m-aș putea Întoarce la facultate. Nu mă gândesc la asta așa de mult. — Din cauza morții sergentului Foster? Împinse stetoscopul cu un deget, se uită la el, apoi Înapoi În jos la mâna sa. — Doctore Peters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
predominând Crivățul, uneori bătând cu putere, smulgând copacii din rădăcini și acoperișurile caselor, trecea adus de spate și îmbătrânit de timp un bărbat între două vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu profesa ca popă fiindcă după divorțul cu Frusina nu se mai însurase astfel că nu putuse fi hirotonisit ca preot. Rămăsese un simplu cântăreț la strană. Frusina s-a căsătorit cu Alexandru, care s-a mutat la ea. Acesta a ajutat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
furiș, și facultatea de teologie, atunci, funcționând tot În Iași. Anii au trecut și studiosul nostru erou a terminat cu bine ambele facultăți. Busculada din Decembrie 1989 l-a prins, deci, absolvent a două facultăți, cu drepturi depline, de a profesa, meseriile pentru care se pregătise: aceea de jurist și pe cea de preot. A ales-o pe cea din urmă, socotind că este mai ocrotit, mai bine plasat, În acea zonă, mai bine protejat, de religie, decât de justiție, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
facă mamei sale și Iulianei o surpriză de proporții: să le spună că și-a recăpătat deplin memoria. Era singurul vis pe care-l mai avea acum. Profesional, renunțase să spere. Se obișnuise deja cu ideea că nu mai poate profesa. Nevăzător fiind, înțelegea că ar fi doar un gest de milă din partea șefilor, un gest care nu poate fi de perspectivă. Era conștient că, neputând citi, nu putea asimila nimic nou, nu putea fi la curent cu noutățile în materie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
emis doar «voturile simple» - chiar dacă printr-o profesare solemnă -, aceleași acte ar fi fost ilicite din punctul de vedere al Bisericii, însă nu invalide în ele însele. De fapt, nu este o întâmplare faptul că congregațiile religioase în care se profesează voturile evanghelice «în formă simplă» au apărut în special după revoluția franceză și după separarea Statului de Biserică. Necesara și salutara de-monahizare a vieții consacrate a comportat un soi de re-evanghelizare a însăși vieții monastice, așa cum reiese din exortația Conciliului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Nazaret, apropiată de viața de zi cu zi a tuturor oamenilor, exprimată prin muncă și relații familiare, caracterizate de iubirea lui Isus, prietenul tuturor. Aceasta îl ajută să adopte o fidelitate creativă, ajungând să mărginească Regula benedictină pe care a profesat-o și a trăit-o în Trapă. Experiența și moștenirea fratelui Charles este o dovadă existențială a celor nouă puncte pe care le-am enumerat până acum (cele nouă capitole din cea de-a doua parte) și, într-un mod
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
părut, că prin capul Aglaei trecea aceeași idee care străbătuse, în chip de glumă semiserioasă, prin capul lui Stănică. Oricum, ipoteza aceasta apăru Aglaei ca prea îndepărtată, fiindcă la casa ei începu să primească tot felul de cucoane bătrâne care profesau, neoficial, pețitul și cărora le prezentă cu mare satisfacție pe Titi. - Mamă, zise într-o zi Aurica, tu ești mai ocupată să-lînsori pe Titi decât să mă măriți pe mine! - Da' ce, vrei să te arunc eu de gâtul bărbaților
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unde stătu de vorbă cu mătușa studentului și cu surorile lui. Mizeria nu o înspăimîntă. Găsi argumente în favoarea lui Weissmann, zicând că cu atât mai mare e meritul lui, cu cât are de luptat cu sărăcia, în sfârșit, începu să profeseze pe față o toleranță masivă față de evrei. Aglae o ironiză întîi, pe urmă o întreba mirată: - Vrei să te măriți cu un ovrei? Nu ești sănătoasă la cap! Mai întîi că el nici nu se uită la tine, și e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar putea face numai cununia civilă. Poate că nu e tocmai bine, așa se zice, sunt superstiții, ce vrei, în care noi femeile credem, dar amorul calcă în picioare orice. - Eu, zise Weissmann, începînd să înțeleagă unde bate Aurica, nu profesez decât amorul liber. Orice altă formă de amor mi se pare o rămășiță din timpurile barbare. Aurica plânse singură în odaia ei, interpretând spusele studentului ca o dorință de a răspunde amorului ei, însă fără obligații. Petrecu o noapte agitată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix; am să vin în altă zi, nu e nimic. Și ieși grabnic pe ușă afară. -Să nu te superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să dăuneze unei vieți fericite, deschise față de noutățile neașteptate ale lui Dumnezeu. Un astfel de rezultat este asemănător cu cel al cercetărilor prin care s-a descoperit că tocmai slujitorii cei mai riguroși și austeri în modalitatea lor de a profesa și de a trăi credința sunt cei care tind să arate o religiozitate mai degrabă de rutină decât una deschisă unor oportunități noi. Cu alte cuvinte, nu este suficientă o religiozitate bazată pe principii stabile și sigure pentru a fi
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cei care - așa cum fac consacrații și consacratele - se ocupă de viața altora. „Exerciți grija față de suflete? Nu neglija pentru acest lucru grija față de tine” le spunea sfântul Carol Borromeu preoților săi. A ținti spre inima fericirii, pentru cei care au profesat consacrarea totală lui Dumnezeu, înseamnă acceptarea acestei exortații și transpunerea ei continuă și coerentă în viața de zi cu zi, lucru ce cere veghere și conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe, o maturizare permanentă care să educe individul să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de clișee ce au fost aplicate populației evreiești și care stau la baza antisemitismului post-Holocaust. Faptul este cu atât mai elocvent cu cât afirmațiile vin de la un mare filosof, fost președinte al Academiei Române, om care În tinerețea sa nu a profesat antisemitismul, ba chiar s-a pronunțat, În primul deceniu al secolului XX, Împotriva acestuia. La sfârșitul anilor 40 și Începutul anilor 50, găsim un cu totul alt tip de gândire la cel aflat la vremea senectuții. Astfel, xe "Rădulescu Motru"Rădulescu-Motru
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ei adăugîndu-le darul profeției. Dar numai o civilizație care își respectă datinile, care știe să se roage zeilor ei, se pricepe să își imagineze o lume supranaturală, poate avea o religie cu adevărat sacră. Nu e cazul civilizației noastre, care profesează ateismul, cultivă necredința și predică virtuțile laice. După o astfel de cură de umanism și impietate este absolut exclusă întoarcerea la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai remarcăm și că acei celebri admiratori ai mulțimilor, cei care în același timp se pricep să mulțimească fiece individ în parte, au făcut dovada unui orgoliu nemăsurat. În afară de Wagner, Victor Hugo, Chateaubriand poate și Rousseau, nimeni nu a mai profesat teoria conform căreia "poporul este forța eficientă a operei de artă" și "individul izolat nu ar putea inventa nimic, în cel mai bun caz și-ar putea asuma o invenție comună". Seamănă, aceste admirații colective care nu costă nimic amorul-propriu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
constatări indicative la semnificații imperative și practice pentru conștiință și conduită (norme de acțiune); Din acest motiv, valorile umane sunt chintesența numeroaselor criterii ce operează în variate sfere, cum ar fi relațiile sociale, economice, politice, viața culturală. Indiferent dacă sunt profesate sau operaționale, ele derivă din istorie, tradiție, cultură, educație, mediu și aspirații. Ele pot necesita adaptări și schimbări, dar constituie instrumente importante pentru autoevaluare și acțiune, atât la nivelul conștiinței individuale, cât si al celei sociale 6. Valorile sunt legate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
unul dintre elementele cele mai sensibile ale culturii este religia. Aceasta stă la baza similarităților culturale în țările care împărtășesc aceleași credințe și comportamente<footnote Constantin Sasu, Marketing internațional, Editura Polirom, Iași, 1998, pp. 73-77. footnote>. Formați în spiritul religiei profesate de grupul din care fac parte<footnote Florin Georgescu, Societate și religie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 8. footnote>, indivizii vor reproduce prin conștiința lor structurile specifice modului religios de raportare la lume. Datorită faptului că de-a
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
unul dintre elementele cele mai sensibile ale culturii este religia. Aceasta stă la baza similarităților culturale în țările care împărtășesc aceleași credințe și comportamente<footnote Constantin Sasu, Marketing internațional, Editura Polirom, Iași, 1998, pp. 73-77. footnote>. Formați în spiritul religiei profesate de grupul din care fac parte<footnote Florin Georgescu, Societate și religie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 8. footnote>, indivizii vor reproduce prin conștiința lor structurile specifice modului religios de raportare la lume. Datorită faptului că de-a
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
de omogenitate comunitară și, prin urmare, noi politici sociale: Hobbes propune modelul contractualist, Machiavelli (1469-1527) testează cinismul rațiunii oportuniste, în timp ce reprezentanții „economiei politice” (A. Smith, D. Hume, J. Stuart) din secolul al XVIII-lea vor căuta echilibrul între individualismul arbitrar profesat de cel de pe urmă și suveranitatea prin delegație, susținută de cel dintâi. Dispariția structurii ierarhice a societății medievale introduce o ecuație mai degrabă specifică pentru epoca antică: lumea între haos și armonie, dictate de hazard ori providență. Pentru Hobbes, spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
violenței existente în polis-ul modern nu-l atinge pe cel exersat în arta „eroică” a guvernării mulțimilor.) Încercarea de a justifica tensiunea dintre mitul suveranității și al coeziunii contractuale (la care au aderat Hobbes și Locke), respectiv, anarhismul despotic (profesat de Machiavelli) primește numele de „teodicee socială”2. Pentru Milbank, această „teodicee” introduce un alt concept al providenței (i.e. o pronie previzibilă) decât cel propriu ortodoxiei creștine (care asumă, în termenii teologiei pauline, o cunoaștere parțială „în ghicitură” (1Cor. 13
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vor găsi locuri de muncă în condițiile în care, în același an, peste 6.000 de ziariști au rămas fără loc de muncă. Este de adăugat și faptul că circa 80% din absolvenții de facultate din România care ajung să profeseze o fac în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit (www.ejobs.ro). Modelele de producție și consum tradiționale pot fi un ghid pentru economisirea resurselor. De pildă, se poate opina că nu orașul reprezintă soluția viitorului pentru
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]