7,041 matches
-
are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mi s-a întâmplat un eveniment de referință în evoluția ulterioară. În clasa a VII-a m-am întâlnit cu CHIMIA, era ceva nou, dar am ,,prins-o” și m-a fascinat. Nenorocul meu a fost că am avut o profesoară, afectată psihic de viața de familie, care, a aflat că eram elev foarte bun, dar eram copilul ,,cuiva”, din cauza căreia, fără justificare, am ajuns în situația de corigență. Explodase ,,bomba” în SLOBOZIA, concurența (fete și părinții acestora) jubila. Directoarea școlii
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
ședință ,,restrânsă”: eu ,,inculpatul”, mama ,,judecătorul”, martori cartea și caietul de chimie și executant făcălețul. Am trecut cu brio verificarea cu toata ,,bunăvoința” mamei pentru a-mi aplica o ,,corecție”. Am scăpat pentru că știam carte; am scăpat și de aceea profesoară obsedată, care a fost internată din nou într-un spital de neuropsihiatrie, dar, până la sfârșitul ,,aventurii” am fost supus unor examinări ,,publice” personalizate, în urma cărora am obținut numai note maxime. Uf ! A urmat clasa a VIII-a cu o nouă
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
obsedată, care a fost internată din nou într-un spital de neuropsihiatrie, dar, până la sfârșitul ,,aventurii” am fost supus unor examinări ,,publice” personalizate, în urma cărora am obținut numai note maxime. Uf ! A urmat clasa a VIII-a cu o nouă profesoară, tânără care m-a adoptat ca, profesor; aflase situația anterioară, și-a dat seama de ceea ce se întâmplase și m-a recuperat. Îi sunt profund recunoscător! Această experiență tristă / fericită, m-a făcut să aleg o cale necunoscută, dar care
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
pentru mine - armata. Nu regret alegerea făcută, am vrut să fiu pe picioarele mele și cred că am reușit. Am plecat la Liceul Militar ,,DIMITRIE CANTEMIR” BREAZA, o altă etapă în dragostea față de chimie, dar istoria se repeta, o altă profesoară ciudată, care ținea la mine, mă ,,folosea” la orele de chimie, eram din nou coprofesor, dar avea o obsesie, când mă nota nu știa să numere decât până la 7; dezorientare totală! Norocul meu a fost când am primit lista cu
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
sau Îi depășea Întîmplător capacitatea de exprimare. Avea față de ei aceleași sentimente de responsabilitate și de compasiune pe care probabil că le-ar fi avut față de elevii celei mai slabe clase dintr-o școală de cartier, dacă ar fi fost profesoară. Ducînd mai departe comparația noastră, În această clasă existau totuși cîțiva elevi fruntași, iar aceștia erau reprezentați desigur de membrii Cercului Ascultătorilor Fideli. Era improbabil ca ei (mai precis, ele - căci Maximov nu venise) să Înțeleagă despre ce e vorba
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei de către cei vizați. Vom Începe cu un exercițiu ușor și plăcut. Ridicați mîna dreaptă și spuneți odată cu mine: iiiiiii! Joanna-Jeni mută megafonul În mîna stîngă, pentru a ridica ea Însăși mîna dreaptă, purtînd-o lateral, cu oarecare eleganță, ca o profesoară de gimnastică. CÎțiva, mai ales dintre cei din primele rînduri, se conformară, Însă sunetul scos nu era destul de convingător. Nemulțumită, Joanna Jeni făcu trei pași mai la dreapta și se opri. Sunetul i se adresează creierului, ochilor și urechilor, explică
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
kilometri distanță unul de altul. Mă trezeam la ora cinci dimineața, pentru a ajunge Înainte de șapte la șantierul de care răspundeam. Divorțasem de cîțiva ani și, inclusiv din acest motiv, opream adesea mașina ca să iau pasageri ocazionali, În special tinere profesoare care făceau și ele naveta În satele din preajma reședinței de județ. Un bărbat divorțat pare o pradă ușoară pentru orice profesoară navetistă, mai cu seamă dacă e și nemăritată. Cu unele dintre ele, cele pe care izbuteam să le conving
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Divorțasem de cîțiva ani și, inclusiv din acest motiv, opream adesea mașina ca să iau pasageri ocazionali, În special tinere profesoare care făceau și ele naveta În satele din preajma reședinței de județ. Un bărbat divorțat pare o pradă ușoară pentru orice profesoară navetistă, mai cu seamă dacă e și nemăritată. Cu unele dintre ele, cele pe care izbuteam să le conving de sinceritatea și bunele mele intenții, petreceam apoi sfîrșitul de săptămînă - simplu divertisment, pe care de multe ori ele Îl luau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceea - sper că s-a Înțeles destul de clar că erau În primul rînd sentimentale - dacă una dintre ele nu mi-ar fi prilejuit o Întîlnire care mi-a schimbat dramatic cursul vieții. Aveam de cîteva săptămîni o nouă prietenă, măritată, profesoară de chimie, pe care o luam dimineața cu mașina chiar din fața imobilului unde locuia. În ultimul timp, pentru a evita complicațiile, preferam femeile măritate; În acest fel, despărțirile erau mai puțin patetice, iar riscul unei sarcini nedorite mai redus, cel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mi-am Îndreptat spatele și am privit cu atenție stelele care-mi păreau dintr-odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai simțeam acele răcoroase Înțepându-mi trupul. Mișcarea Îmi făcea foarte bine și, după ce Înotam câteva bazine, ieșeam din apă mai puternic, cel puțin așa mi se părea mie. În seara În care am Întâlnit-o, Ema, care era profesoară de sport la liceul cu pricina, rămăsese peste Încheierea programului școlar și Înota relaxată În bazinul În care mă obișnuisem să mă bălăcesc singur la acea oră. Nu mai lungesc povestea, Îți spun doar că, În momentul În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a soției lui, grav bolnavă. Portretul de femeie avea o istorie interesantă, și, trecuse de-a lungul deceniilor prin multe mâini, unele necunoscute. La el ajunsese printr-o Întâmplare și putea să-l coste chiar viața. I-l dăruise o profesoară de pian, prietenă de familie, o ființă singuratecă, cu apucături bizare de domnișoară bătrână, care, atunci când i l-a dăruit, ia spus două lucruri: ,, este portretul unei amante, frecventată de oameni politici ai vremii, și pictat de un mare artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
n-a mai adăugat nici un cuvânt. Nici o referire la motivul pentru care i-l dăruiește, nici măcar dacă viața ei și a lui sunt de asemenea, În pericol. A doua sau a treia zi după ce-i Încredințase În mare taină portretul, profesoara de pian a fost găsită moartă, de lăptăreasa care venea de la țară odată la două zile, de mulți ani, și avea cheile casei În care intra și depozita brânza și laptele. Venind dimineața devreme, de obicei nu o trezea: descuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
odată la două zile, de mulți ani, și avea cheile casei În care intra și depozita brânza și laptele. Venind dimineața devreme, de obicei nu o trezea: descuia, punea În frigider produsele, Încuia și pleca. În dimineața respectivă, Însă, trupul profesoarei de pian zăcea pe culoarul dintre bucătărie și baie, plin de sânge și cu un cuțit Înfipt În zona gâtului.. Biata țărancă a alertat vecinii, a venit poliția, au apărut procurorii, medicii legiști... Trecuseră patru ani de la moartea ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înfipt În zona gâtului.. Biata țărancă a alertat vecinii, a venit poliția, au apărut procurorii, medicii legiști... Trecuseră patru ani de la moartea ei și nu fusese descoperit făptașul. Am uitat să spun, că atunci, când s-a comis crima, casa profesoarei de pian nu fusese răscolită, și nici un obiect nu fusese clintit de la locul lui. Proprietarul actual a ascuns pictura În tot acest timp, Într-o nișă secretă a casei. Se temea că el și soția lui ar putea putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu fusese răscolită, și nici un obiect nu fusese clintit de la locul lui. Proprietarul actual a ascuns pictura În tot acest timp, Într-o nișă secretă a casei. Se temea că el și soția lui ar putea putea avea soarta sărmanei profesoarei. Într-una din veri, când erau plecați În vacanță la o rudă din Timișoara, casa a fost călcată de hoți. Lipsea un singur obiect: o lampă Tiffany, cu care copilărise tatăl lui și la care ținea foarte mult, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
maidan, cu tencuiala căzută, Înțesate de familii nevoiașe cu puzderie de copii, se Înalță ca două embleme ale mizeriei. Din ele, nelipsitele manele, țâșnesc În jeturi sonore făcând aproape imposibil dialogul. Își amintește de sandalele uzate pe care le purta profesoara de pian și În care picioarele păreau că Înoată. De ce vroia ea, care nu avea nici un talent la sculptură, să modeleze În lut, chipul bătrânului ? De ce mi-a povestit asta? Vroia să-mi arate că muzica nu era singura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și, cum muribunzii nu sunt interesați de obiecte de artă, i-a Încredințat lui, cel mai netalentat elev pe care l-a avut vreodată, fiul prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului și, chiar să aibă câteva succese locale. După ce traversezi o duzină de pubele urât mirositoare, și intri În semiobscuritatea holului, chemi liftul și urci În el. Un lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuvinte, mă agăț de ele ca disperatul și foarte rar se Întâmplă să-mi fie vreunul atât de nesuferit, Încât să nu-l folosesc. Totuși sunt câteva, care nu-mi plac de loc: ,,insolvabil,, de exemplu, Îmi aduce aminte de profesoara de chimie din liceu, care mi-a fost tare antipatică. Sau: ,,valoare,, care este folosit până la saturație În economie. Sau: ,,infinitezimal,, care mi se pare un atentat la cuvântul ,,infinit,, și ar mai fi și altele de care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
petrecere pe care a dat-o ea pentru studenții ei. Dar nu mi-a făcut cunoștință cu el. — Cum ți s-a părut? — Honor? Ca antropolog? Se bucură de o bună reputație la Cambridge. Sigur, nu mi-a fost niciodată profesoară. Oricum, e veșnic plecată în vizită pe la câte un trib de sălbatici din Africa. Ea ar fi trebuit să se ocupe de organizarea lucrării mele și de rezolvarea problemelor mele morale. Ei, Doamne! Sunt frați vitregi, nu-i așa? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
strânse de mână, își schimbă puțin poziția și-și sprijini capul de genunchiul meu. O doream și dorința începea să devină chinuitoare. — Gândul la Honor îmi dă o stare de încordare, spuse Antonia. — Dar v-ați mai întâlnit. Pare o profesoară destul de inofensivă. — Da, ne-am mai întâlnit, dar niciodată nu i-am dat atenție. — Nici eu, am spus. Asta mă face să cred că e inofensivă. Am început să o mângâi pe Antonia pe cap. — Eu nu mi-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gară. „Secolul nostru aparține sexului gri! Într-o zi lumea Înțelege că omul poate fi orice: frate, monstru, amestec. Totul țin de proiecție!“ Ajustă lentilele camerei cu un aer filosofic. Într-o viață anterioară, Else Oloaga trebuie să fi fost profesoară În Polonia sau poate guvernantă. Are o părere despre toate lucrurile și poate explica tot. — Dar nici măcar Froehlich nu va număra surori... N-am apucat s-o Întreb ce vrea să spună cu asta, că a continuat: — Chiar când plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă Îmbrăcată peste o rochie elegantă, dar dintr-un material prea maleabil - poate mama, poate profesoara ei - să-și poată pune o mână pe spatele fetei, iar cu cealaltă să introducă Încet și cu afecțiune ceva ce semăna cu o duză. Scena fusese pictată În maniera realistă și diluată, cândva atât de la modă În săptămânalele ilustrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi atârne peste pantofi, am atâta grijă; tema pentru acasă o termin cu săptămâni de zile înainte de termen - hai să privim adevărul în față, mămico, sunt cel mai isteț și cel mai curățel băiețel din întreaga istorie a școlii mele. Profesoarele (după cum știi, după cum ți-au spus și ție) datorită mie se duc fericite acasă la bărbații lor. Și-atunci, ce-am făcut? Nu vrea nimeni să se ridice și să-mi răspundă la întrebarea asta? Sunt atât de cumplit încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]