1,932 matches
-
alte 20. Sunniții (tradiționaliștii). Au un punct de vedere distinct cu privire la succesiunea politică și religioasă a lui Mahomed. Așadar, cel ce Îi urmează lui Mahomed nu este un nou profet, ci un calif (khalifa). Are în atenție doar păstrarea moștenirii profetice. Sunna susține că învățătura spirituală contează, și nu familia și comunitatea. Califul trebuie ales din rândul bărbaților din tribul din care a făcut parte și Mahomed. Alegerea se face pe bază de consens. cu timpul, sunniții au elaborat și bine
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
trei sute de filozofi, ci și din experiența a nouă sute de mii de militanți."285 Mircea Eliade afirmă că marxismul a preluat mituri eshatologice asiatico-mediteraneene, ca rolul izbăvitor al celui Drept (proletariatul), plus o ideologie mesianică de sorginte biblică, cu rol profetic și soteriologic al proletariatului, lupta finală Bine-Rău, urmată de victoria inevitabilă a Binelui, care consfințește ieșirea din Istorie și astfel Vârsta de Aur, milenarismul.286 Lucian Boia consideră comunismul "cel mai mare proiect milenarist din toate timpurile", expresia cea mai
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
studiilor pe care le-a realizat, ceea ce le face inacceptabile din punct de vedere științific. Astfel, Daniel Dubuisson îl respinge pe Eliade în totalitate, afirmând că toate ideile și convingerile savantului român "au întotdeauna o față nocturnă, irațională, instinctivă sau profetică", cea ce propune acesta fiind doar o "estetică subiectivă și irațională a emoției religioase", și nicidecum o abordare lucidă a fenomenului religios, prin apelul la un procedeu retoric facil, și anume aplicarea unor atribute mistice ("sacru", "total", "divin", "cosmic") unor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dorințe este, conform lui E. Doutté, ideea modernă de dictator. În perioadele de criză, dorințele colective se întruchipează în lider, care face inutilă orice altă reglementare, devenind o combinație de homo magus cu homo faber și preluând funcțiile magice și profetice.454 Michel Cazenave atrage însă atenția că entuziasmul mitic pe care îl suscită un dictator, "dincolo de un sociologism orizontal", nu poate fi înțeles în aceeași manieră ca entuziasmul mitic care se manifestă în jurul unui sfânt creator al unei ordini noi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
op. cit., p. 30 621 Din punct de vedere etnic, majoritatea creatorilor de bandă desenată erau evrei emigrați din Europa, cu viziuni liberale, ceea ce poate explica unele scenarii total fanteziste care poartă încărcătură afectivă (deși altele au fost de-a dreptul profetice, ca atacul japonez de la Pearl Harbor). Cel mai pregnant se manifestă însă ura rasială față de japonezi, portretizați ca suboameni, ca monștri care merită exterminarea, iar dacă, în ciuda pericolului german se găsesc și cetățeni germani lucizi, care refuză ideologia și îi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a zilelor insurecționale timișorene este sintetizată în prefața lui Radu Ciobotea la una din cărțile lui Titus Suciu (Lumea bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au fost perfecți, ci umani (adică au făcut și ei erori sau au ezitat ori chiar au clacat parțial), un maraton epuizant în care lumile, cei buni și cei răi, s-au amestecat și în care, după cum recunoștea un
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mai bine să-l recunoască pe Cuza”258. Churchill scrie și despre speranțele noului domn în sprijinul Marii Britanii, pentru edificarea unei administrații eficiente. Sesizăm o mare diferență față de stilul consulului anterior, Gardner. în ce-l privește pe Bulwer, acesta scria profetic, din postura sa de ambasador la Constantinopol: „nu alegerea lui Cuza, ci spiritul care a dictat-o este important. Acestui spirit trebuie să i se reziste cu hotărâre sau să fie complet satisfăcut; el înseamnă independența”. Prima alternativă nu mai
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Ieronim (407) și al lui Theodoret al Cyrului (433), comentarii în care, pe lângă elementele specifice, se remarcă și multe elemente comune. Exegeza pe care autorii menționați o propun profeției veterotestamentare este una cristologică și eshatologică. Înainte de toate, ei accentuează caracterul profetic al Cărții lui Daniel, opunându‑se, prin aceasta, tradiției iudaice, al cărei canon o include în rândul „Scrierilor” (Ketubim) și nu în rândul „Profeților” (Nebiim). Septuaginta în schimb o include în cea de‑a doua categorie, așezând‑o imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
relatat un vis al regelui Nabucodonosor, pe care nici unul dintre magii de la curte nu l‑a ghicit și nici nu l‑a putut tâlcui. Episodul este un midraș la Geneză, cap. 41, când Iosif este chemat să tâlcuiască un vis profetic al lui Faraon. Capitolul este alcătuit din trei părți: vv. 1‑13 (Nabucodonosor cheamă magii de la curte și le cere să îi descopere visul și tâlcuirea lui), vv. 14‑45 (Daniel povestește visul și îi dezvăluie semnificația), vv. 46‑49
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ieronim. Ultimul episod relevant pentru discursul anticristologic este cel al deznodământului eshatologic, în care se reia tema duratei persecuțiilor (Dan. 12,5‑13). Vedenia cuprinde două răspunsuri din partea „bărbatului îmbrăcat în veșminte de in”, arhanghelul Gavriil, cel care rostește cuvintele profetice. Primul este foarte neclar și se referă la „o vreme, vremuri și o jumătate de vreme” (+∅Η 6∀4Δ∈< 6∀4Δ™ < 6∀ℜ ≈:4ΦΛ 6∀4Δ≅¬). Același arhanghel aduce apoi câteva lămuriri: „De la vremea când va înceta jertfa cea necontenită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a căror autoritate începe să se facă simțită în epocă din ce în ce mai mult, au denunțat cu siguranță caracterul neconform cu doctrina creștină al acestei teologii. Cristologia docetistă face obiectul capitolelor 6-11 ale Urcării la cer... Grupul se revendică de la o tradiție profetică venerabilă, al cărei fondator nu este altul decât profetul Isaia. Atribuind această viziune unui personaj de o asemenea anvergură, unanim recunoscut și respectat, harismaticii aveau drept scop garantarea autenticității și totodată a validității teologiei lor. Totuși, din pricina calculelor ce s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
erau invocate probabil împotriva profeților sirieni de autoritățile ecleziastice, acuzații justificate prin versetul de la Mt. 24,11: „Și mulți profeți mincinoși se vor ridica și pe mulți vor amăgi”. Cu toate acestea, profeții își legitimează activitatea din perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților însă, apropierea parusiei se deduce din dispariția fervorii profetice și din instituționalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților însă, apropierea parusiei se deduce din dispariția fervorii profetice și din instituționalizarea credinței. Pactizarea cu cele lumești constituie, pentru autorul Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor fi cuprinși de patru duhuri rele: „duhul rătăcirii, al desfrânării, al slavei deșarte și al iubirii de argint” (3, 28). Biserica se va îndepărta de la tradiția profetică autentică, cea a Vechiului Testament, înscriindu‑se pe o traiectorie de declin ireversibil. Pe acest fond de „istovire” a lumii și destrămare a Bisericii, Beliar va coborî pe pământ, dând o lovitură decisivă întregii omeniri. „Iar la sfârșitul vremurilor, va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și douăzeci și șapte de zile” (4, 4‑12). Autorul Urcării la cer... sugerează că majoritatea credincioșilor, în frunte cu episcopii, au trădat deja creștinismul autentic pe care îl mai păstrează doar o mică parte a credincioșilor - în speță, mișcarea profetică din care acesta face parte. Cea mai mare parte a Bisericii, devenind lumească, instituțională, se înscrie așadar într‑o tradiție stigmatizată, la originea căreia se află Beliar și acoliții săi. Respingând cristologia, teologia radicală a grupului profeților sirieni respinge în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
recunoșteau caracterul inspirat al Evangheliei după Ioan, sub pretextul spațiului prea larg acordat aici Duhului Sfânt. „Sunt cu adevărat nefericiți”, exclamă Irineu, „acești oameni care susțin că există falși profeți și care găsesc în aceasta un motiv să respingă harul profetic din Biserică, purtându‑se ca unii care, din pricina acelor ipocriți, se opresc chiar de la legăturile cu frații”. La sfârșitul secolului al II‑lea, un alt autor, cunoscut sub numele Hipolit și identificat ulterior cu martirul roman omonim, redacta două opere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât să reproducă, în cel mai exact mod cu putință, mesajul divin, fără omisiuni sau adaosuri. Ei au o grijă deosebită să nu altereze prin cuvintele sau prin gândurile lor inspirația autentică dumnezeiască ale cărei „vase alese” sunt. În actul profetic, voința umană este asimilată voinței lui Dumnezeu (2, 2): ≅⇔ (Δ ƒ> ∅∗∴∀Η ∗Λ<ς:γΤΗ ≅⊇ ΒΔ≅ν↑ϑ∀4 ƒν2Ξ((≅<ϑ≅, :← Β8∀<™, ≅⇔∗∞ ΒγΔ ∀βϑ≅ℜ ″∃≅β8≅<ϑ≅ ϑ∀¬ϑ∀ 6∀ℜ ƒ6ΖΔΛΦΦ≅<, 88 ΒΔ™ϑ≅< :∞< ∗4 ϑ≅¬ 8(≅Λ ƒΦ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amăgit cumva! - și nici nu anunțau ceea ce doreau ei să anunțe, ci mai întâi primeau înțelepciune de la Cuvântul și abia pe urmă dezvăluiau, prin viziuni, viitorul, atunci când trebuia. Trimiși deci fiind, spuneau cele descoperite numai lor de Dumnezeu. Așadar, actul profetic se derulează în trei etape: 1) profetul primește înțelepciunea de la Logosul divin. Aceasta înseamnă că el suferă o transformare radicală din punct de vedere spiritual, care îl face capabil să primească viziunile cerești; 2) el primește vedeniile in priuato; pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fiul lui Dumnezeu, prin care noi toți, renăscuți în Duhul Sfânt, vrem să devenim un singur om desăvârșit și ceresc. Prooimion‑ul îndeplinește două funcții: captează atenția și bunăvoința cititorilor (auditori) și afirmă perenitatea și în același timp actualitatea mesajului profetic. Această perenitate, am văzut deja, decurge din teoria Logosului ca vector integrator, a cărui manifestare este spirituală, în cazul profeților veterotestamentari, sau materială, în Întrupare. Misiunea exegetului se reduce la reperarea și ordonarea pasajelor din Scripturi care au legătură evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am expus de‑a lungul acestui capitol. De Christo... este prima monografie consacrată de un autor creștin temei Anticristului. Hipolit se adresează unui frate, pe nume Teofil, dornic să aprofundeze problemele eshatologice. El lucrează pe baza unui dosar de texte profetice - sau alcătuiește el însuși acest dosar - cele mai interesante dintre ele provenind de la Daniel, Isaia și din Apocalipsă. Exegetul își propune organizarea sistematică a acestor testimonia și lămurirea pasajelor dificile, asistat fiind de Duhul Sfânt. Tratatul dezvoltă douăsprezece teme, enumerate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
opoziții, prezentate în capitolul 6). Potrivit profețiilor lui Moise și Ieremia, el se va naște din tribul lui Dan, în perioada ulterioară divizării Imperiului Roman în zece mici democrații și va fi denunțat de cuplul Enoh‑Ilie, a cărui activitate profetică și misionară se va desfășura în prima jumătate a „săptămânii eshatologice”. Regii Edomului, Moabului și Ammonului vor deveni aliații săi. Alte trei regate vor fi supuse prin forță: Egiptul, Libia și Etiopia. Devenit stăpân al lumii, el va aduna în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ea reprezintă singura speranță în prezent, singura putere menită să poată întârzia, pentru un anumit timp, venirea tiranului eshatologic. Persecuțiile Comentariul la Daniel a fost redactat într‑o atmosferă de tensiune (cu precădere capitolul IV, 51). Hipolit alege această carte profetică tocmai pentru a găsi aici un răspuns concret pentru starea de suferință cumplită în care se afla comunitatea sa, amenințată de pretutindeni de nenumărate pericole. Biserica din acea vreme găsește un corespondent perfect în istoria frumoasei Suzana atacată de cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
curând, sărmanii oameni s‑au trezit după un an fără acoperiș și fără cele necesare, neavând nici măcar cu ce să se hrănească. În pofida deznodământului fericit, aceste două istorioare constituie dovada incontestabilă a persistenței, în sânul creștinismului oriental, a acestui curent profetic cu accentuată conotație politică, ce poate fi numit „profetism de masă” sau „popular” și care a ajuns la apogeu în mișcarea montanistă. Printr‑o simetrie semnificativă cu Christ., Com. Dan. se încheie în nota „katechonică” a epistolei 2 Tesaloniceni. Rezumat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalipsa de calomniatorii de moment; celălalt o comentează pentru valoarea sa teologică. Într‑adevăr, interesul lui Victorin pentru revelația ioanică se datorează pasiunii sale pentru Scriptură; el este conștient de faptul că exegeza, dacă nu ajunge să egaleze, prelungește darul profetic. Prin aceasta, se dovedește discipol fidel al lui Origen, ale cărui scrieri le studiase în bibliotecile Palestinei. Alexandrinul însuși se gândea la un Comentariu la Apocalipsă, dar proiectul nu a fost niciodată realizat. Să adăugăm că, până în secolul al III
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cât și intenția acestuia în cuvintele următoare: „Nu trebuie să căutăm o desfășurare cronologică în Apocalipsă, trebuie să încercăm să pătrundem sensul scrierii” (8, 2). Afirmația este reluată și dezvoltată câteva capitole mai departe (11, 5): Trebuie să urmărim textul profetic cu atenție și cu cea mai mare grijă și să înțelegem că Duhul Sfânt zugrăvește faptele în chip neobișnuit; el răstoarnă ordinea firească. Ajunge la vremurile din urmă pentru a se întoarce la cele de dinainte, arată un eveniment care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]