1,482 matches
-
mai riguroasă, sub raportul faptelor istorice petrecute. Dihotomia real/ ideal își spune încă o dată cuvîntul. Orientările tradițonaliste, generoase în intențe, și-au vădit falimentul. Crima spirituală cea mai gravă s-a petrecut în regimul comunist, cînd joncțunea catastrofală dintre internațonalismul proletar și națonalism a produs efecte care perturbă astăzi o integrare firească și decentă în Uniunea Europeană, de exemplu. Aspectul cel mai deficitar al evoluței românilor în modernitate îl constituie organizarea socială coerentă în urmărirea unui țel comun. Se pare că, dincolo de
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate cu atât mai puțin. Însingurarea, ezitările, gândul morții, îndoielile, dragostea, libertatea opțiunii, speranța în Dumnezeu - considerate reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne decât șansa limbajului cifrat, ascuns, întortocheat. Dar cenzura supraveghează și supervizează totul, orice text. Alternativă
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
cu culturi de viță și ajungând în fine la locul (Răzvad, sau Ceptura sau alte localități uitate) unde făceau elevii practică de toamnă - șoferul frâna mașina „de teren” în fața sediului Gospodăriei, pe vremuri conacul vreunui moșier care fugise de mânia proletară sau putrezea în pușcărie (cum i-o fi fost norocul), directorul ne aștepta în poartă cu un alai de agronomi băuți (se bea, aici, de dimineață până seara), mă invita la masă - mămăliguță cu brânză și smântână, friptură de văcuță
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
că locuința e populată de fantome - se auzeau podele scârțâind și hohote de râs și sunete înăbușite, îmi aprindeam țigara, lumina chioară a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam și reciteam sonetele și madrigalurile lui Marino până alunecam domol în țara viselor. *** Din episodul bucolic cu care m-a procopsit ursita, nu pot uita figura Mutei, femeia de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
mulțumea el să găsească o explicație, „altminteri începi să crezi că trăiești viața altuia”. Câțiva ani mai târziu a devenit activist de partid, cu mașină și șofer în fața porții, se îmbrăca în costum negru, purta cămăși albe, cravată și șapcă proletară, nu se despărțea decât în somn de o servietă mare, plină de broșuri, de ziare și de dosare și, spre disperarea mamei, care trebuia să le șteargă în fiecare zi de praf, plantase peste tot în casă același bust în
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
istorică în care sînt "instalate" povestirile din Rebarbor prezintă toate caracteristicile stalinismului dejist și pe cele ale intrării în ceaușism: robotizare socială, teroare politică, infrastructura economică distrusă, servicii publice inexistente sau defectuoase, aneantizare psihică a individului. Îndoctrinat de propaganda comunismului proletar, dresat ideologic să-și execute în liniște "programul de supraviețuire", exponentul "noii orînduiri" apare în toată splendoarea lui abjectă și dezolantă: sărac, murdar, cretin și obedient. Imaginea sub-umanității paupere și declasate pe care o oferă Rebarbor coincide cu aceea a
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate și aflate într-o perpetuă tranziție dinspre dezastrul socialist spre cel comunist. Anti-eroii lui Monciu-Sudinski sînt niște bestii suave, pornite în căutarea armoniei universale. Într-o
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
trupurilor muncitorești (Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar neîmplinirile personale se dilată vesel la dimensiunea dezastrului național: barbaria forței e ridicată
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
atitudinea cu un firesc dezarmant. Să fi avut de suferit Mihai Pelin sau cariera sa în momentul în care generalul Pacepa a trecut de partea cealaltă a baricadei? E greu de explicat altfel încrâncenarea autorului în a condamna, cu mânie proletară, gestul generalului. Dacă - și dacă - lucrurile stau așa, dacă domnului Pelin i s-au frânt niște perspective odată cu �defectarea" pacepiană, atunci, chiar dacă situația nu se schimbă, măcar mai atenuează puțin din deruta cititorului. De altfel, fișa lui Ioan Mihai Pacepa
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
și "Reporter" vor fi organele de presă unde Gherasim Luca va semna articole pe teme sociale și literare: situația lamentabilă a "ucenicilor" din uzine, starea de spirit a generației tinere cu trimiteri la Julien Benda -, pericolul ideologiei fasciste, problemele "literaturii proletare", evocări ale unor scriitori și artiști legați de clasele oprimate, precum Alexandru Sahia și compozitorul francez Albert Roussel, însă și chestiuni privind "poezia pură" și înnoirile avangardiste. Sunt angajamente firești pentru reprezentantul unei mișcări poetice înscrisă în ansamblul ei sub
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
susținerea atenției la tragediile în curs de desfășurare, la "sudoarea și sângele celei mai recente istorii". Săptămânalul de stânga "Cuvântul liber", care-i publica un poem la 1 septembrie 1933, îl înscrisese alături de Paul Păun "printre primele nume ale poeziei proletare", deschizând drumul unei colaborări ilustrate, în intervalul decembrie 1934 - septembrie 1935, de o suită de articole de atitudine clar exprimată în sensul militantismului social de stânga, marxizant. Pentru poetul de 22 de ani, "istoria clădită cu figuri, anecdotică și falsificată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
o bijuterie minuțios lucrată pentru câțiva". Bogziana "reabilitare a visului" se regăsește și ea, firesc, în acest context: "Reabilitarea poeziei mânjite până la noțiune"... ( v. Denaturarea poeziei, în "Cuvântul liber", nr. 27, din 11 mai 1935). Când pune, însă, chestiunea "poeziei proletare", Gherasim Luca nu înțelege totuși să invite la "adaptarea poeziei după un nivel intelectual existent și scăzut al muncitorului", ci distinge atent între producțiile de circumstanță, "care să completeze, să întregească și să anime ( un) program educativ pentru muncitori" și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
demodatele ei mijloace de exprimare" ( v. Cultură și poezie, în nr. 30, din 1 iunie 1935). Cu altă ocazie, când scria despre Sensul unei mișcări poetice ( în aceeași publicație, nr. 28, din 18 mai 1935), ținuse să precizeze că "poezia proletară nu înseamnă nici Păun-Pincio, nici confortabila versificare cu săraci simpatici și bogați urâți pentru că sunt grași"... Interesant| pentru definirea poziției lui Gherasim Luca în ambianța ideologică a momentului este opinia, înregistrată de recenzia pe care o face la o carte
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
într-o carte din 1935, a scriitorului sovietic Ilia Ehrenburg, în care descoperă opacitatea față de înnoirea artistică, simetrică celei a "lagărului de dreapta". Inconfortul acestei poziții se vede destul de ușor, căci tânărul poet e obligat să acomodeze comandamentul intransigenței ideologice "proletare" la angajarea într-o experiență creatoare pe care nu și-o poate renega cu toată gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
și "Reporter" vor fi organele de presă unde Gherasim Luca va semna articole pe teme sociale și literare: situația lamentabilă a "ucenicilor" din uzine, starea de spirit a generației tinere cu trimiteri la Julien Benda -, pericolul ideologiei fasciste, problemele "literaturii proletare", evocări ale unor scriitori și artiști legați de clasele oprimate, precum Alexandru Sahia și compozitorul francez Albert Roussel, însă și chestiuni privind "poezia pură" și înnoirile avangardiste. Sunt angajamente firești pentru reprezentantul unei mișcări poetice înscrisă în ansamblul ei sub
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
susținerea atenției la tragediile în curs de desfășurare, la "sudoarea și sângele celei mai recente istorii". Săptămânalul de stânga "Cuvântul liber", care-i publica un poem la 1 septembrie 1933, îl înscrisese alături de Paul Păun "printre primele nume ale poeziei proletare", deschizând drumul unei colaborări ilustrate, în intervalul decembrie 1934 - septembrie 1935, de o suită de articole de atitudine clar exprimată în sensul militantismului social de stânga, marxizant. Pentru poetul de 22 de ani, "istoria clădită cu figuri, anecdotică și falsificată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
o bijuterie minuțios lucrată pentru câțiva". Bogziana "reabilitare a visului" se regăsește și ea, firesc, în acest context: "Reabilitarea poeziei mânjite până la noțiune"... ( v. Denaturarea poeziei, în "Cuvântul liber", nr. 27, din 11 mai 1935). Când pune, însă, chestiunea "poeziei proletare", Gherasim Luca nu înțelege totuși să invite la "adaptarea poeziei după un nivel intelectual existent și scăzut al muncitorului", ci distinge atent între producțiile de circumstanță, "care să completeze, să întregească și să anime ( un) program educativ pentru muncitori" și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
demodatele ei mijloace de exprimare" ( v. Cultură și poezie, în nr. 30, din 1 iunie 1935). Cu altă ocazie, când scria despre Sensul unei mișcări poetice ( în aceeași publicație, nr. 28, din 18 mai 1935), ținuse să precizeze că "poezia proletară nu înseamnă nici Păun-Pincio, nici confortabila versificare cu săraci simpatici și bogați urâți pentru că sunt grași"... Interesant| pentru definirea poziției lui Gherasim Luca în ambianța ideologică a momentului este opinia, înregistrată de recenzia pe care o face la o carte
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
într-o carte din 1935, a scriitorului sovietic Ilia Ehrenburg, în care descoperă opacitatea față de înnoirea artistică, simetrică celei a "lagărului de dreapta". Inconfortul acestei poziții se vede destul de ușor, căci tânărul poet e obligat să acomodeze comandamentul intransigenței ideologice "proletare" la angajarea într-o experiență creatoare pe care nu și-o poate renega cu toată gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
1. Prima era un sonet, scris pentru un concurs lansat de ziarul Flacăra și eșuat din lipsă de participanți; ideea de a celebra reconstrucția prin sonete trebuie să fi țîșnit din mintea unui progresist conservator. Versurile lui Cazimir exaltă "armatele proletare" pornite să lecuiască rănile lăsate de război: Prin truda lor, din zori și pînă-n seară, în sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
că Paul Cialâc este un tânăr de 26 de ani care a suferit până acum vreo patru condamnări. Din păcate, nu pentru vreun ideal politic. Dar nici pentru un furt sau crime. Paul Cialâc este un produs special al mediului proletar din porturi și s-a lăsat de la început dus pe panta primejdioasă a taberelor de bătăuși din te-miri-ce. Din zurbală, din ambiție de mahala, de dragul unei fete, sau chiar din cavalerism” (cf. p. 187). Neperseverând și, oricum, neavând audiență în
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
au fost deloc întâmpinate cu bătăi cu flori. Dimpotrivă, dacă n-au tăcut oportun(ist), organele culturale ale regimului - revistele „Săptămâna” și „Luceafărul”, pentru cei care n-au prins anii ’80 - au reacționat cu brutalitate, înfierându-le cu obișnuita mânie proletară. În special volumul Cinci a beneficiat de atenția contondentă a falangei protocroniste. El venea la puțină vreme după Aer cu diamante, celălalt manifest poetic al generației ’80, și a fost urmat, după mai puțin de un an, de Desant, manifestul
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
aerul timpului (nici literar, refuzînd să accepte succesul tinerilor scriitori, nici politic, pentru că nu înțelege virajul patriotic la timp și scrie, tîrziu în 1959, despre cum „patriotismul nostru nu trebuie să aibă țepi care să se înfigă în spiritul internaționalismului proletar”) și este „înlăturat de la conducerea treburilor literare” în vara anului 1965. Primește un vot de blam din partea colegilor din Uniunea Scriitorilor și este nevoit să citească el însuși darea de seamă prin care este înlăturat. Activitatea, evoluția și eliminarea lui
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
entuziasm pe care și-l condamna retrospectiv despre așa-numitele comandamente ale realismului socialist, profesorul, om de stînga încă din prima tinerețe, începe să devieze. În urma unui mare concurs literar pentru muncitorii cu înclinații literare, afirmă deschis că proza concurenților proletari n-are valoare literară. Cu volumul consacrat lui Liviu Rebreanu, care era o încercare de repunere în circulație a romancierului izbutește să se pună rău cu vigilii literari ai regimului, care-și amintesc de funcțiile lui Rebreanu în timpul regimului Antonescu
Glasul neiertător al Patriei. Anii 50. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8412_a_9737]
-
mașini de cusut carnivore; peste cabaretul de lux cu simpaticul jazzman negru descins tocmai din New Orleans și o Marlene Dietrich versiune dâmbovițeană sublimă și perversă; peste cartiere desfigurate de bombardament; peste case de mahala cu interioare kitsch; peste cinematografe proletare și filme cu "gerarfilip". Demnă procreatoare a lui Mircică, "mămica" este și ea posedată de demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]