1,268 matches
-
de a sugera că omul e condiționat de mediul său, sau, cel puțin, nu asta mi se pare a fi "ideea principală". Mai degrabă mi se pare că Tarkovski ne joacă feste și-și construiește filmul pe un filon mitic. Prologul filmului arată un țăran care se suie într-un balon primitiv, privește pământul de sub el (și noi odată cu el, camera reflectându-i perspectiva) și apoi se prăbușește letal. Fie-mi îngăduit să văd în această secvență o reiterare a mitului
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
un țăran care se suie într-un balon primitiv, privește pământul de sub el (și noi odată cu el, camera reflectându-i perspectiva) și apoi se prăbușește letal. Fie-mi îngăduit să văd în această secvență o reiterare a mitului lui Icar. Prologul nu are nici o conexiune narativă clară cu restul filmului, așa că de ce e acolo? Tot în prolog apare o imagine cu un cal tăvălindu-se în iarbă. Surprinzător, în ultimul fragment, cel care redă color picturile lui Rubliov, există o imagine
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
el, camera reflectându-i perspectiva) și apoi se prăbușește letal. Fie-mi îngăduit să văd în această secvență o reiterare a mitului lui Icar. Prologul nu are nici o conexiune narativă clară cu restul filmului, așa că de ce e acolo? Tot în prolog apare o imagine cu un cal tăvălindu-se în iarbă. Surprinzător, în ultimul fragment, cel care redă color picturile lui Rubliov, există o imagine finală brefă, într-un alb-negru la fel de auster ca cel din primele nouă capitole, cu cai care
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
pentru înjghebarea aripilor, zborul și ajungerea în proximitatea soarelui (iluminarea) și căderea. Pelicula lui Tarkovski se concentrează pe primul episod, cel al efortului extrem, fragmentul final e transcenderea condiției umane, iar căderea nu mai trebuie descrisă pentru că o bănuim. Avem prologul și lebăda moartă, în putrefacție - din capitolul Patima lui Andrei - pentru a bănui că sfârșitul pictorului are toate șansele să fie unul violent. Și zborul lui Icar în proximitatea soarelui și picturile lui Andrei reprezintă o detașare extremă față de epoca
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
curge în cruguri. Ca stelele"; "Peste morți trec, șăgalnic,/ nepăsătoare tăvăluguri.// Și, în primul rând, tăvălugul istoriei noastre. Peste carnea noastră/ tânără, îndârjită, tare, frumoasă. Lasă urme adânci. Și privind la/ toate acestea, tu, nenăscutul, îți acoperi fața/ Și plângi" (Prolog). Nenăscutul cu ochii nedesfăcuți, dar plânși, intră în coliziune cu eroul preferat al lui Mihail Gălățanu (el însuși), distribuit în roluri de competitor disponibil și învingător detașat. În același Prolog, vechiul M. Gălățanu, parcă provocat de cel mai recent, se
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
la/ toate acestea, tu, nenăscutul, îți acoperi fața/ Și plângi" (Prolog). Nenăscutul cu ochii nedesfăcuți, dar plânși, intră în coliziune cu eroul preferat al lui Mihail Gălățanu (el însuși), distribuit în roluri de competitor disponibil și învingător detașat. În același Prolog, vechiul M. Gălățanu, parcă provocat de cel mai recent, se întoarce pentru a-i da replica. Aproape amuzant e că identitatea tare, ce se va impune negreșit oriunde și oricând, începe să lucreze pe chiar acest teren moale al eului
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
cunoscut pe Paul Bortnovschi, nu am vorbit deloc despre teatru. Am făcut o plimbare imaginară prin Sinaia, locul unde s-a născut, locul pe care îl ador din motive extrem de subiective. Asta s-a repetat mereu și mereu, ca un prolog ritualic la orice discuție urma să avem. Începeam întotdeauna de la Peleș. Continuam cu povestea fiecărei case, a arhitectului care a făcut-o, a perioadei în care s-a construit, a felului în care s-a găsit amplasamentul, vederea către Munții
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
Prolog O stâncă pe malul Mării Mediterane. Un ciot de pământ înconjurat de domenii feudale aflate în permanent război și lovit, deseori cu putere, de valurile învolburate. Un loc cu vegetație aproape inexistentă, teren abrupt, oameni puțini... Articol scris de de
Monaco - o viziune devenită realitate () [Corola-journal/Journalistic/60183_a_61508]
-
s-a operat și o subtilă selecție a formulei estetice care, tot de la bun început, garanta imaginea unitară a simpozionului și o compatibilitate înaltă a viziunilor artistice particulare. Formulă estetică pentru care s-a optat a fost aceea a grupului Prolog, chiar dacă nu toți participanții au făcut efectiv parte din grup, iar pictorii sînt: Horia Bernea, Constantin Flondor, Mihai Horia, Horea Pastina, Mihai Sârbulescu și Vasile Ulian. Indiferent de generația din care fac parte și de stilistica lor individuală, cei șase
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
cititului și al scrisului), care era și al nostru, în măsura în care noi înșine opuneam realității literatura și trăgeam în jurul celei din urmă protectoare cercuri arhimedice. Recitind Euphorion (în ediția adăugită de la Cartea Românească, 1999) și mai ales suta de pagină a Prologului, după ce am citit marea proză memorialistică din Caietul albastru, ca să nu mai vorbesc de fragmentele din Caietul alb publicate în Apostroful clujean, îmi dau seama de importanța pe care acest cult al cărții o avea pentru Balotă, în studenție, în
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul, pe cînd celor mai în vîrstă decît noi le-au fost necesare mai multe tentative. Balotă povestește în Prolog o întîmplare care poate deveni metafora extraordinară pentru acest efort repetat al conștiinței de a ieși din labirint: cu gîndul la Hegel și la felul cum descrie el dialectica spiritului, eseistul observă într-o anumită împrejurare cum, sub podeaua de
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
studii, dintre care unul este dedicat lui Topîrceanu); Liviu Grăsoiu, George Topîrceanu sau chiriașul grăbit al literaturii române, 1999; precum și un text inedit apărut sub îngrijirea și cu prefața Sandei George, }iganul în cer, revistă cu 2 acte și 2 prologuri , 2001. La acestea se cuvin adăugate articolele despre Topîrceanu apărute în diferite reviste literare. Dar, chiar dacă nu este singular, studiul Cristinei Tătaru are propria însemnătate. Perspectiva anglistei pornește de la raportul margine/centru extrem de mult vehiculat în critica anglo-saxonă. Din acest
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
România sau aiurea. Și-acum, cînd scriu aceste rînduri, mă opresc puțin, închid ochii și redescopăr scene, gesturi, zîmbete, concentrarea teribilă a actorilor... văd peretele imens, ca o cortină, plin cu rafturi cu jucării, un perete care se ridică după prolog și ne lasă să intrăm în lumea păpușilor mecanice imaginate de Gabor, în decorul lui Dobre-Kothay Judit, scenografa cu care Tompa a lucrat la multe dintre montările sale. Văd familiile Smith și Martin îmbrăcate ca niște imense păpuși de porțelan
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
care defineau contextul social-politic, cultural și personal în care au apărut prozele din Mots ŕ Mots. Deschizând volumul, fiecare cititor va găsi o mult mai mare bogăție de repere personale de lectură. Primul și ultimul text constituie un fel de prolog și de epilog, dar nu în mod explicit. Primul narator este scribul însărcinat cu caligrafierea decretelor. Textul este intens autobiografic. Scribul "înghițea decrete într-o veselie": societatea își disciplina "chiriașii". Recunoaștem acum etape din practica totalitară de la noi - "reducerea la
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
fără relief, o lume din care au dispărut ultimul copac și ultimul munte. Dacă bucata finală ar fi avut un titlu, s-ar fi putut numi Moartea cuvintelor. Epilog în arhivă. Vocea naratorului este foarte asemănătoare cu a scribului din prolog. Relatarea conturează harta lingvistică tot mai săracă a unui ținut în care cei ce mureau luau cu ei pentru totdeauna cuvintele îndrăgite sau pe cele temute, cuvintele cu care aveau o relație specială. Dar nu se întâmplă oare așa și
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
de ce cântau într-un asemnea extaz, acolo, în bisericile lor? N-o să înțeleg niciodată. Zău, niciodată." Opțiunea devine și mai limpede când conjugăm această încheiere cu o pagină din La apa Vavilonului unde se face trimitere la un vers din Prologul copacilor, scris în 1952: "Exilul, cu ireversibilitatea lui, ne păta trecerea iar timpul, ca într-un poem de Virgil Ierunca, punea Ťniciodată pe lucruriť." Cărui gen, mă întrebam, îi aparțin aceste proze și autoarea lor? Textele reunite sub titlul Cuvântul
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
prima și ultima etapă a creației lui Cortázar: Bestiar (compus din opt povestiri) a apărut în 1951, iar Cât de mult o iubim pe Glenda, apărut în 1980, e penultimul volum de proză scurtă și cuprinde 11 povestiri și un Prolog (Instrucțiuni pentru a-l citi pe Cortázar) - un text excepțional de Fernando Iwasaki, scris la Sevilla în 2007, ce se poate citi ca o ficțiune critică. Cele opt povestiri din Bestiar indică deja originalitatea prozei fantastice a autorului. Ele au
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
și răzbunarea unui prinț, jocul propus are drept cod Ofranda muzicală a lui Bach, dar rapid se produc răsuciri și metamorfoze literare. Ele ating apogeul în povestirea care dă titlul volumului, care cere o lectură în cod cinematografic, deschizând din Prolog un evantai de jocuri intertextuale și intratextuale. Fantasticul are aici alte aliaje și alte căi de insolitare. Povestirile Graffitti și Tăieturi din ziare arată inserția politicului, o combinație necunoscută și cu impact puternic asupra cititorului. Alte texte (Povești pe care
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
fi cronicarul pe viu al episoadelor trăite acolo, Dan C. Mihăilescu a acceptat propunerea, intrînd în grupul de români care și-au asumat ordalițiul de a respira cîteva zile în aerul de nevoințe al spiritului cenobit. Alături de el, pictorii grupului Prolog - Constantin Flondor, Horea Paștina și învățăceii lor („dascălii de erminie și alumnii lor”, cum spune frumos autorul), criticul plastic Oliv Mircea și alți cîțiva apropiați. Respectîndu-și virtutea de condeier talentat, Dan C. Mihăilescu s-a achitat de datorie, consemnînd tresăririle
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
turneu de lecturi. O femeie tînără, frumoasă, pentru noi un fel de zînă bună care mai și scrie. Cum?... orice epitet e de prisos, veți vedea singuri din rîndurile pe care le-am tradus (deși e vorba doar de un Prolog) cu acea tulburare pe care ți-o provoacă dragostea la prima vedere. Situația e următoarea: E vară, e cald. Un oraș și flerul lui văratec. O femeie între doi bărbați, între cărțile și singurătatea ei. E posibil ca bărbații să
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ea. Privirea naratorului este în cerc. Nu se poate stabili exact dacă vorbește dinamismul cuiva sau despre cineva, dacă a trăit, ceea ce trăiește sau doar imaginează. Întregul are o construcție scenică. Care va să zică deocamdată fără final. Textul este precedat de un prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Privirea naratorului este în cerc. Nu se poate stabili exact dacă vorbește dinamismul cuiva sau despre cineva, dacă a trăit, ceea ce trăiește sau doar imaginează. Întregul are o construcție scenică. Care va să zică deocamdată fără final. Textul este precedat de un prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor pe
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
știe și fără să vrea). În titlu figurează astfel indicațiile, pentru a atrage mai mulți cititori: "Balada p..dei. Poezia lui George Topârceanu, contraindicată celor slabi de înger". Urmează textul, imposibil de reprodus aici: un moto de patru versuri, un prolog de 16 versuri, plus alte trei strofe, referitoare la trei tipuri, trei vârste, trei atracții diferite după trei conformații specifice ale sexului feminin. Nu o să cad în ridicolul de a face comentariul didactic al poemului (deși cineva, pentru amuzament, îl
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
sine stătătoare, fără ca experiențele parcurse la bordul vaporului Nausikaa să aibă vreo importanță pentru identitatea adâncă a personajelor. Faulkner a simțit însă precaritatea istoriei deja narate și, din instinct, a adăugat un apendice, așa cum, din precauție, deschisese cartea cu un prolog. Talliaferro (pe numele său adevărat Tarver) e varianta de Mississippi a faimosului personaj epic-poetic J. Alfred Prufrock, din poemul lui T. S. Eliot. De altfel, Faulkner s-a străduit să evidențieze, la nivel de nume și de comportament, înrudirile între
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]