1,866 matches
-
efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost Învățătura lui Isus chiar și În cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască Întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau Întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau de elevii săi, așa cum s-a Întâmplat cu Isus, Origen invocă, drept contraargument principal, trădarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
chip a rămas fără glas”. Iar În Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas În veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus În groapă, cu palma Începătoare de viață ai rupt Încuietorile morții; și ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac izbăvirea nemincinoasă”. Coborârea lui Isus În iad este o teologumenă Întemeiată pe 1Petru 3,18-19, versete care prezintă mai multe variante În manuscrisele vechi ale Noului Testament: „Căci și Isus o singură dată a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
manuscrisele vechi ale Noului Testament: „Căci și Isus o singură dată a pătimit pentru păcate, [El], Drept, pentru nedrepți, ca să ne aducă aproape (prosagogei) de Dumnezeu, omorât fiind În trup, dar viu făcut În duh; În care, mergând, le-a propovăduit (ekeruxen) și duhurilor [aflate] În Închisoare”. Autorul epistolei racordează, două versete mai Încolo, pogorârea În duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul Înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată În iconografia ortodoxă, conform
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii. În ton oratoric sau encomiastic, sunt marcate etapele importante ale propășirii naționale: La moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
este singurul teritoriu al României situat, din punct de vedere geografic, în cadrul peninsulei Balcanice. Locuit în antichitate de către geți, a fost locul unde s-au întâlnit civilizațiile elenă și romană, precum și primul teritoriu locuit de către daco-romani unde a pătruns creștinismul propovăduit de către apostolul Andrei. La sfârșitul secolului al XIV-lea teritoriul a intrat pentru scurt timp sub autoritatea domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418), a cărui titulatură includea printre teritoriile stăpânite "amândouă părțile peste toată Podunavia până la Marea cea Mare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
apăru iarăși în fața ochilor. Japonezii erau în sfârșit pe punctul de a traversa Oceanul Pacific ca un roi de furnici negre în căutare de câștig din negoțul cu Nueva España. „Le dăm câștig din negoț, iar noi primim libertatea de a propovădui.” Cei care să fie în stare să ducă la bun sfârșit această învoială nu erau iezuiții. Nici dominicanii sau augustinienii. Nici călugării nătângi ca Diego. Misionarul era încredințat că numai lui îi stătea în putere să înfăptuiască un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
episcopul Japoniei, nu i-aș mânia pe cârmuitorii japonezi, așa cum au făcut iezuiții. Le-aș oferi niște câștiguri care să-i bucure și aș primi în schimb libertatea de a răspândi cuvântul Domnului. În Japonia nu e la fel de ușor să propovăduiești ca în Goa sau Manila. E nevoie de măiestrie și vicleșug. Dacă măiestria și vicleșugul i-ar putea face pe acești credincioși amărâți să-și recapete respectul de sine, aș fi primul care ar regurge la ele.” Își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din Edo. Lucrurile nu sunt nici mai rele, dar nici mai bune.” Scrisul lui Diego era la fel de neîndemânatic ca al unui copil și se înghesuia umplând foaia, ca o mărturie a firii sale simple. „Nici acum nu ne lasă să propovăduim nestingheriți și trec cu vederea faptul că locuim aici doar pentru că judecătoria știe că nu mai e nimeni în afară de noi care să îngrijească de leproși. Așa că într-o zi ne vor alunga de aici și vom fi nevoiți să fugim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în ruptul capului faptul că nutreau o pizmă meschină față de el și îl împroșcau cu bârfe și cleveteli doar pentru că aparținea unui alt ordin, cu toate că erau cu toții oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după o credință ce ar avea drept țel toate foloasele lumii acesteia - bunăstare, biruință în bătălii, leacuri pentru boli - în vreme ce se arată întru totul nepăsători față de cele veșnice și suprafirești. Cu toate acestea, aș fi delăsător dacă nu le-aș propovădui învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost chiar atât de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la obiceiurile lor păgâne. Nimeni nu poate să judece cu ușurință dacă ar fi fost mai bine să-i fi lăsat în pace pe indieni cu obiceiurile lor diavolești sau să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc de un șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
De ce ați venit voi, preoții, să ne tulburați pacea? N-am venit să vă tulburăm. Vrem doar să vă împărtășim și vouă adevărata fericire. Adevărata fericire? chipul lui Matsuki se schimonosi într-un zâmbet chinuit. Adevărata fericire pe care o propovăduiți voi, misionarii, e prea copleșitoare pentru Japonia. Un leac prea puternic se preschimbă în otravă pentru unii oameni. Fericirea despre care vorbiți dumneavoastră este pentru Japonia acel leac devenit otravă. Am înțeles limpede acest lucru de când am venit în Nueva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a vorbi după ce vreme de ani de zile fusese osândit la tăcere. Le povesti dintr-o suflare că se născuse la Yokoseura, în provincia Hizen. În tinerețe își pierduse părinții în război. Apoi, intrase în serviciul unui preot creștin care propovăduia prin acele locuri și care îl luase în grija sa. Împreună cu acesta străbătuse insula Kyushu în lung și-n lat. Când a început prigoana împotriva creștinilor și propovăduitorii au luat hotărârea de a se ascunde, părintele, cu ajutorul unui coleg de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuia să mă confrunt curând. Nu există misionar care să fi fost în Japonia și să nu-i știe numele, căci părintele este autorul lucrării „Istoria propovăduirii în Japonia”. Străbătuse în lung și-n lat insula Kyushu și regiunea Kamigata propovăduind credința creștină și câștigase respectul lui Hideyoshi și al unor supuși de-ai săi, precum Konishi Yukinaga sau Takayama Ukon. Dacă ar fi fost numai atât, n-aș fi stat așa de mult pe gânduri. Însă Valente nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-mi stăvilească străduința de a preschimba Japonia într-o țară a Domnului? De ce încercau să mă împiedice? În clipa aceea mi-am adus aminte de Sfântul Pavel care a intrat în vrajbă cu ceilalți apostoli din Ierusalim pentru că le-a propovăduit păgânilor cuvântul Domnului. Până și Sfântul Pavel a fost împiedicat, ocărât și batjocorit de către frații lui creștini. Mai marii Bisericii din Ierusalim au socotit că Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnului. Până și Sfântul Pavel a fost împiedicat, ocărât și batjocorit de către frații lui creștini. Mai marii Bisericii din Ierusalim au socotit că Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul. Cu toate că ne închinăm la același Dumnezeu, credem tot în Domnul Iisus și încercăm cu toții să facem din Japonia o țară a Domnului, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o dată copleșit de o disperare înfricoșătoare. Ca și cum mi-aș fi zărit într-o oglindă chipul hâd, simțeam picătură cu picătură gustul veninului ascuns în sufletul meu. Poftele mele trupești, furia împotriva iezuiților, încrederea aproape trufașă în menirea mea de a propovădui în Japonia, dorința de cucerire - toate acestea se iveau una câte una din adâncul sufletului meu. Am crezut chiar că Dumnezeu nu va mai asculta în veci rugăciunile și speranțele mele. Aveam sentimentul că Domnul mă arată cu degetul dezvăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o mână ridicată, un Iisus plin de glorie privea în jos la Velasco. Fără îndoială, așa arăta când le-a spus ucenicilor Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” „Oh, Doamne”, Îl imploră Velasco pe Hristos, cu mâinile împreunate și uitându-se drept în ochii Lui: „Ne-ai poruncit să propovăduim Evanghelia până la capătul lumii. Eu mi-am închinat viața cuvintelor Tale și am traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Fără îndoială, așa arăta când le-a spus ucenicilor Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” „Oh, Doamne”, Îl imploră Velasco pe Hristos, cu mâinile împreunate și uitându-se drept în ochii Lui: „Ne-ai poruncit să propovăduim Evanghelia până la capătul lumii. Eu mi-am închinat viața cuvintelor Tale și am traversat marea până în Japonia. Acum ai de gând să-Ți iei mâna de pe această țară? Oh, Doamne, rogu-Te, răspunde-mi! Acum Japonia stă să fie îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă, ci să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și scoase un oftat. Întocmai făcuse și episcopul din Sevilia la auzul răspunsului meu. Așa ai fost tu de când erai mic. În copilărie erai fermecat de marinari precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dacă le va da un câștig cât de mic și va primi în schimb libertatea de propovăduire. Sunt încredințat că dacă n-o să-i jignim, dacă n-o să-i întărâtăm și dacă o să le dăm câștiguri în schimbul îngăduinței de a propovădui, atunci or să isprăvească și ei cu prigoana. Ropotul ploii se auzi iarăși în încăpere. Păstrând tăcerea, episcopii ascultau propunerile lui Velasco. De dragul câștigului, japonezii ne vor îngădui orice, repetă Velasco. O dată și o dată ne vor încredința până și sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor, seamănă cu niște șopârle. Noi, misionarii, am fost ca niște copii care se bucură să taie coada șopârlei. Însă, chiar dacă-și pierdea coada, șopârla continua să trăiască, iar în curând coada îi creștea la loc. Cu toate că ordinul nostru a propovăduit în Japonia vreme de șaizeci de ani, japonezii nu s-au schimbat nici un pic. S-au întors la felul lor de-a fi de dinainte. S-au întors la felul lor de-a fi de dinainte ... Lămurește-ne, părinte Valente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fapt să spun că s-a întors la acea lume de care e atât de legat. — Nu înțelegem bine, părinte Valente. — Atunci, îngăduiți-mi, vă rog, să dau un exemplu. Când primul misionar al Japoniei, Francisc Xavier, a început să propovăduiască în sudul Japoniei, cea mai mare piedică de care s-a lovit a fost următoarea. Japonezii i-au zis așa: „Socotim că învățăturile creștine sunt bune. Dar să ne ducem într-un paradis unde nu se află și strămoșii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
episcopi, strigă Velasco întrerupându-l pe părintele Valente, cuvintele părintelui sunt niște înflorituri grosolane. Și în Japonia sunt martiri care și-au dat viața pentru învățătura creștină. De ce spune el că japonezii n-au crezut în Dumnezeu? Speranța de-a propovădui cuvântul Domnului în Japonia nu a pierit încă! Apoi scoase din mânecă asul care să-i sprijine cuvintele: — Putem înțelege acest lucru și din faptul că treizeci și opt de negustori japonezi pe care i-am adus cu mine până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]