KorAP: Find »[drukola/base=propti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...44 >

1,085 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

ciripit ea În secunda În care am deschis mobilul Motorola - Împrejurare care se constituia Într-o realizare deloc de neglijat, ținând cont de faptul că ambele mele mâini și ambele mele picioare (goaleă Își aveau deja fiecare ocupația proprie. Am proptit telefonul Între ureche și umăr și am azvârlit țigara pe fereastră, reușind să evit În ultimul moment un curier pe bicicletă. Băiatul a urlat de câteva ori foarte puțin originalul „Băga-te-aș În mă-ta!“ Înainte de a pedala mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau de sub gigantul de lemn. Nu aveam nici o comodă sau noptieră pe care să pun veioza cu abajur din hârtie de orez, așa că am așezat-o pur și simplu pe podea, proptită În spațiul de vreo cincisprezece centimetri rămas Între pat și ușa glisantă a dulapului din perete. Și, cu toate că am Încercat cu bandă adezivă specială, cuie, sârme, superglue, scoci dublu adeziv și numeroase blesteme, desenele Înrămate au refuzat să se lipească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
adezivă specială, cuie, sârme, superglue, scoci dublu adeziv și numeroase blesteme, desenele Înrămate au refuzat să se lipească de peretele din cărămidă aparentă. După aproape trei ore de eforturi și după ce mi-am zgâriat la sânge degetele În cărămizi, am proptit În cele din urmă tablourile de pervazul ferestrei. Cu atât mai bine, mi-am zis. Măcar așa desenele blocau cât de cât vederea directă pe care o avea spre apartamentul meu femeia de dincolo de minuscula curte interioară. Dar nimic din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mă Încântă ideea că vrea să mă remodeleze. Dar Înainte să apuc să spun ceva, Nigel s-a răsucit pe călcâie și a acoperit spațiul dintre noi din doi pași, fiecare de mărimea unei sărituri olimpice În lungime. S-a proptit drept În fața mea, mi-a Învăluit Întreg corpul În brațele lui masive, cu bicepșii umflați, și m-a apăsat de pieptul lui. Capul meu Îi ajungea cam până sub pectorali și simțeam aroma inconfundabilă a loțiunii Johnston Baby. Și tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill și a sărutat-o pe amândoi obrajii și pe creștet și, pentru Întâia oară de la nunta lor Încoace, l-a sărutat și pe Kyle. Am bătut cu furculița În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
momentul primei comenzi telefonice. Am format numărul pe care Îl memorasem de mult, cel de la Mangia, un restaurant din centru care livra mâncare la pachet, și, ca de obicei, a răspuns Jorge. — Bună, scumpete, sunt eu, am zis și am proptit receptorul Între ureche și umăr, ca să pot deschide e-mailul. Hai să Începem ziua de azi. Jorge și cu mine eram prieteni. Faptul de a sta de vorbă de trei, patru sau cinci ori pe zi cu cineva părea să ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ca s-o primească, dar eu i-o lăsam (cu paiul aferent, fireșteă lângă cot În fiecare dimineață și cafeaua era de regulă dusă - cu el cu tot - atunci când făceam al doilea drum după cafea, câteva ore mai târziu. Bătrânica proptită În căruciorul ei, care ținea În față un carton pe care scria NU AM CASĂ/ FAC CURĂȚENIE/ AM NEVOIE DE MÎNCARE, primea un Caramel Macchiato. Am aflat curând după aceea că o cheamă Theresa și i-am cumpărat la Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
doarme dus, așa că n-am putut să-l las baltă aici și să plec. Dar nu de asta te sun. — Zău? am zis eu, dar abia dacă ascultam, Întrucât una din cafelele cappucino Începuse să se scurgă și țineam telefonul proptit Între gât și umăr, pentru că Îmi foloseam mâna liberă ca să pescuiesc o țigară din pachet și să o aprind. — Administratorul meu a avut tupeul să-mi bată la ușă azi dimineață la ora opt ca să-mi spună că mă evacuează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Întotdeauna. Jeanșii decolorați atârnau pe șoldurile ca și inexistente și tricoul bleumarin cu mâneci lungi era mulat exact cât trebuie pe corp. Ochelarii Înguști, cu rame metalice, pe care Îi purta când nu putea suporta lentilele de contact, Îi erau proptiți pe nas În fața ochilor foarte roșii, și părul Îi cădea În devălmășie. Nu m-am putut stăpâni să nu-i sar imediat În brațe. Nu ne mai văzusem de duminica trecută, când ne Întâlnisem În mare viteză la o cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-te și uită-te În dormitorul lor. Ușa dormitorului În care reușeau să locuiască Împreună, În paturi suprapuse, era Întredeschisă și am Împins-o ușurel. Ambele paturi erau făcute meticulos, cu pernele umflate și cu câte un cățeluș de pluș proptit pe fiecare dintre ele. Abia atunci mi-am dat seama că nu intrasem niciodată până atunci În camera lor - În cele câteva luni, cât locuisem Împreună cu fetele astea, nu purtasem niciodată o conversație care să depășească treizeci de secunde - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
alegi hainele pentru ședința foto din decorul de apartament? Fata și‑a plecat capul În jos și a deschis gura să Îngaime o scuză, dar Miranda a pornit mai departe la atac: Și tu! a zis ea și s‑a proptit drept În fața lui Jocelyn, cea mai mare În rang dintre ele și favorita redactorilor. Îți Închipui că nu există un milion de fete care ar vrea locul tău de muncă și care se pricep la fel de bine la haine ca tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și l‑a privit drept În ochi. — Nu. Cred că ar trebui să pleci acum. În clipa asta. Și, Într‑un fel În care nu l‑am văzut niciodată acționând În cei aproape trei ani de când ne cunoșteam, s‑a proptit drept În fața Băiatului Ciudățoi și a făcut În așa fel ca Înălțimea lui să insinueze amenințarea pe care o intenționaseră cuvintele. — Amice, nici o problemă. Am șters‑o d’‑acia, a cârâit el, după ce i‑a aruncat o privire lui Alex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
atașase - În chip expert - o coadă de șarpe cu clopoței exact acolo unde ar fi trebuit să fie picioarele. Efectul era o interpretare senzațională a Mirandei În chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o după‑amiază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În partea de jos a patului meu suprapus din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

picioare late, lipsite de frumusețe - picioare de englezoaică, Își zise Helen; singura parte neatractivă a corpului ei, iar ea le dădea o atenție deosebită tocmai din acest motiv. Îi trase mai Întîi degetele mari de la picioare, apoi pe celelalte; le propti În palmă și le Împinse ușor. Julia ofta de plăcere. Îi căzuse din nou o șuviță și iar i se agățase de gît - neagră, plată, lucioasă, ca o iarbă de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
care o să le arate abia peste zece ani. Tinerii, spre deosebire de ea, erau practic școlari. CÎnd o văzură apropiindu-se, Își duseră mîinile streașină la ochi, ca să se apere de soare, și se sculară leneș, se căutară prin buzunare și-și proptiră sticla În stomac, manevrînd capacul cu ceva. Julia stătea În picioare cu brațele Încrucișate, mai timidă ca Înainte, zîmbind nefiresc. CÎnd se Întoarse cu sticlele, fața și gîtul Îi erau roz. — Le-au deschis cu o cheie, asta-i tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea curentului arăta ca o fată dintr-un film american, cum Îi spusese Reggie deja. Încetinind viteza la semafor, Îi puse mîna pe coapsă și murmură admirativ: — O, dacă m-ar vedea tipii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Arnold? CÎntecul etern al tristeții - așa? Și apoi ceva cam În genul acoperișurile goale ale lumii... Își trecu mîna peste față, rîzÎnd de sine Însuși. Isuse Cristoase, Pearce, dacă am Început să citez și versuri, sîntem terminați! Haide. Se săltă proptindu-se În mînă. Lasă berea și hai să mergem. O să te conduc acasă. Chiar pînă la ușă. Și mă poți prezenta unchiului tău - unchiul Horace, nu-i așa? Duncan se gîndi la domnul Mundy patrulînd prin salon, ducîndu-se șchiopăind să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se Înrăutăți. Ceaiul se vărsă - văzu cum pătase una din pernele lui Mickey. Puse brusc cana jos și Încercă să curețe cu batista partea cea mai pătată. Surprinse privirea lui Mickey În timp ce făcea asta și-i căzură umerii. Se aplecă, proptindu-și coatele pe genunchi și fața În palme. — Uită-te la mine Mickey! zise ea. Uite ce-am ajuns! Chiar am făcut lucrurile alea? - tu și cu mine, cînd războiul era În toi? Uneori nu pot să mă ridic din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și nici unei alte părți de acest gen. În cele din urmă se opri la interiorul pulpei. Ridică un picior pe marginea rece și curbă a căzii, dar i se păru că poziția era prea Încordată; mări deschizătura piciorului și Îl propti de peretele din spate. Își trase fusta și se Întrebă dacă nu e cazul s-o vîre În chiloți, se gîndi chiar s-o scoată. Dacă ar păta-o de sînge? Nu știa la ce cantitate de sînge să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de data asta, lăsîndu-și părul lins și făcînd o cărare ca de copil. În tot acest timp era conștient că domnul Mundy Îl așteaptă răbdător În camera de alături; și-l imagină cum stă Întins, nemișcat și drept, cu capul proptit de pernele din puf, cu păturile trase pînă la subsuori, cu mîinile corect Împreunate, dar gata să bată ușor locul de lîngă el, invitîndu-l, cînd Duncan o să intre... Nu era mare lucru. Mai nimic. Duncan se mai gîndi la alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
el nu-l auzise clar, pentru că se Întorsese În timp ce el vorbea, coborîndu-și capul Între umeri, căutînd-o pe Viv s-o ia de braț. Cu zece minute În urmă, Duncan fusese pe punctul de a-l pocni, acum stătea cu șoldul proptit În masă, urmărindu-i cum Își fac loc prin mulțimea de vizitatori, nedorind să părăsească Încăperea Înainte ca ei să plece, ca nu cumva taică-său să Întoarcă privirea și să nu-l găsească acolo. Dar numai Viv se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
firul de perete, și dacă doreai o conversație privată, puteai trage telefonul prin coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de hîrtie, vîrÎt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pantaloni. Pot să vă asigur de asta... Viv păși nesigură spre ușa compartimentului, și o trase În urma ei. Se uită pe culoar, ezitînd o clipă, pentru că era mare Înghesuială acolo. Un grup de aviatori canadieni se urcase la Swindon: se propteau de ferestre sau stăteau pe jos, jucînd cărți și fumînd. Albastrul uniformei lor părea și mai intens În lumina indigo din tren, iar fumul Îi făcea să pară Încoronați de cercuri plutitoare de mătase; priviți o clipă, arătau destul de frumoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la una, constată ea cu ușurare, Închizătorul arăta Liber. Dar cînd puse mîna pe mîner și Împinse, ușa se mișcă puțin În interior și apoi fu proptită În grabă la loc. Era cineva cu spatele la ea, un soldat În kaki - Îl zări fugar În oglinda de deasupra chiuvetei, cînd Își Întoarse capul. Îi surprinse privirea alarmată cînd ușa se deschise; crezu că făcea pipi și se jena. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]