2,509 matches
-
Poarta îi numește pe vreme determinată după propunerea valiilor, și în cantonuri (... ) de 5. 000-10. 000 locuitori cu autorități cantonale, cari sunt aleși liber în fiece comună de către populație și sunt competente în toate cestiunele câte ating interesele comunei. Adunările provinciale se aleg pe câte patru ani de cătră consiliile cantonale. Aceste adunări au să stabilească bugetul provinției după sistemul indicat și au să numească consiliari administrativi provinciali, a căror părere trebuie s-o consulte valiul în toate cazurile câte trec
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de către populație și sunt competente în toate cestiunele câte ating interesele comunei. Adunările provinciale se aleg pe câte patru ani de cătră consiliile cantonale. Aceste adunări au să stabilească bugetul provinției după sistemul indicat și au să numească consiliari administrativi provinciali, a căror părere trebuie s-o consulte valiul în toate cazurile câte trec peste stricta și simpla executare a agendelor legiuite și ordinare: în urmă valiul poate să raporteze Porții părerea consiliului administrativ. Ameliorarea sistemului dărilor. Adunările provinciale și consiliile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
consiliari administrativi provinciali, a căror părere trebuie s-o consulte valiul în toate cazurile câte trec peste stricta și simpla executare a agendelor legiuite și ordinare: în urmă valiul poate să raporteze Porții părerea consiliului administrativ. Ameliorarea sistemului dărilor. Adunările provinciale și consiliile cantonale așază dările și le repărțesc, cu escepția vămilor, poștelor și telegrafelor, precum și taxele pe tutun și spirituoase. Arendarea dijmei se desființază cu totul, restanțele de dări nu se mai încasează, bugetul provințiilor se statornicește după măsura veniturilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
martie 1877] {EminescuOpIX 347} LICEUL DIN SUCEAVA ["ÎNTR-O CORESPONDENȚĂ... "] Într-o corespondență din Cernăuți, reprodusă după "Timpul", cetitorii noștri au văzut că una din condițiile sub cari o parte a partidului național bucovinean a consimțit a intra în camera provincială (Landtag ) a fost și introducerea limbei de propunere române în liceul din Suceava. Aflăm acuma din izvor sigur că Ministerul cez. reg. al instrucției au hotărât ca de la toamnă propunerea în limba română să se introducă an cu an, gradatim
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și meetinguri de partid îl rugară pe principe să nu demisioneze, căci soarta imperiului atârnă încă de persoana sa și l-au asigurat că-l vor urma fără condiții și fără rezervă oriunde cancelariul ar voi să-i ducă. "Corespondența provincială" scrie: Împăratul n-a primit demisia principelui Bismarck, ci, în unire cu opinia publică, au crezut cumcă puntul cel mai nalt de vedere al deciziunilor sale este de-a concede cancelariului orice ușurare trebuincioasă de afaceri, nu însă de-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în toate colțurile. Daunele ce le face sistemul etimologic pur pronunției românești sunt însemnate. Având fiecare facultatea de-a pronunța cum va vrea, generațiune cu generațiune vom păstra vițiul pronunției corupte. Tema etimologiștilor cumcă fonetiștii vor consacra prin uz pronunția provincială și vor face dialecte e iluzorie. Astăzi mai toate ziarele românești au aceeași limbă scrisă; va să zică în nici unele nu s-a consacrat vieții provințiale. {EminescuOpIX 451} Din contra, cu toată unitatea limbei literarie, pronunția diferă în fiece provinție, ba încă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a reprezentat o forță de unificare și standardizare în fața acestei mari diversități. Chiar și când a existat un tip aparte de strandardizare, provinciile și-au menținut totuși un anumit grad de autonomie față de Paris. Aceasta a fost și situația parlamentelor provinciale care stau la baza parlamentelor noastre moderne și care, în Evul Mediu s-au dezvoltat din curtea regală (curia Regis). În Franța parlamentele erau în primul rând curți în sensul de formațiuni legale care împărțeau dreptatea și promulgau legi, și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
parlamentelor noastre moderne și care, în Evul Mediu s-au dezvoltat din curtea regală (curia Regis). În Franța parlamentele erau în primul rând curți în sensul de formațiuni legale care împărțeau dreptatea și promulgau legi, și erau fondate de nobilimea provincială imitând curtea de la Paris. Acestea existau concomitent cu curțile obișnuite și erau, într-o oarecare măsură, rivalele acestora. Parlamentul de la Paris a fost cel dintâi înființat, celelalte urmându-i, fiind create în perioade diferite începând din secolul al XV-lea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
erau, într-o oarecare măsură, rivalele acestora. Parlamentul de la Paris a fost cel dintâi înființat, celelalte urmându-i, fiind create în perioade diferite începând din secolul al XV-lea și sfârșind cu secolul al XVII-lea.9 Faptul că parlamentele provinciale îl imitau pe cel de la Paris (practică ce a continuat până în ziua de astăzi) însemna că exista deja o anumită doză de standardizare. În același timp parlamentele provinciale încercau să-și mențină autonomia față de Paris și deseori opuneau rezistență decretelor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
-lea și sfârșind cu secolul al XVII-lea.9 Faptul că parlamentele provinciale îl imitau pe cel de la Paris (practică ce a continuat până în ziua de astăzi) însemna că exista deja o anumită doză de standardizare. În același timp parlamentele provinciale încercau să-și mențină autonomia față de Paris și deseori opuneau rezistență decretelor date de rege. Mai mult, erau mai degrabă instituții aristocratice care înglobau numeroasele hotărâri elaborate de nobilimea franceză începând cu noblesse d'épée și terminând cu noblesse de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și geografice din teritoriile respective. Aceasta a fost sugestia lui Mirabeau, care se afla, în cele mai multe privințe, de partea stângă a mișcării revoluționare. În cele din urmă, decretul din 26 februarie 1790 a abolit cele 34 de provincii și parlamente provinciale, înlocuindu-le cu 83 de departamente. Hotarele acestor departamente coincideau în mare cu fostele provincii. Aceste departamente erau cele mai importante și mai semnificative instituții create de Revoluție, și unul dintre scopurile principale ale înființării lor, a fost să anihileze
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
semnificative instituții create de Revoluție, și unul dintre scopurile principale ale înființării lor, a fost să anihileze loialitatea poporului francez față de provinciile istorice, chiar dacă mai exista un fel de continuitate prin faptul că noile hotare erau trasate pe vechile hotare provinciale. Din acest motiv, noilor departamente li s-au atribuit nume ale munților sau râurilor din zonă, cum ar fi Bouches-du-Rhône ori Ardèche. Departamentul era o entitate ambiguă și urmărea atât să aducă guvernul mai aproape de oameni cât și să fie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
măsură, instituțiile centralizatoare care au funcționat mai mult de 200 de ani, au fost o încercare de a depăși această situație. Iacobinii cei mai extremiști precum Émile Combes, au fost înspăimântați de faptul că marea diversitate asociată cu forțele reacționare provinciale precum Biserica și nobilimea, se vor revolta și vor distruge câștigurile dobândite de Revoluție și de Republica laică (la République laïque). Dar, în spatele acestor instituții, societatea franceză a continuat să-și ducă existența după cum o făcuse de secole, de vreme ce grosul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
accentul a fost pe controlul central al politicii de planificare și mai puțin asupra descentralizării și regionalizării politice. În ciuda acestui fapt, ar fi o greșeală să credem că Franța era pe deplin dominată de Paris și că viața locală și provincială era complet stagnată. Începând cu anii 1960 și 1970, istorci ca Fernand Braudel, geografi ca J.-F. Gravier, sociologi și cercetători politici ca Emmanuel Todd și Hervé Le Bras au început să analizeze legăturile dintre nivelul central și cel local
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
poluare, reducerii utilităților gospodărești și traficului congestionat din capitală, dar și privarea provinciilor de mult necesara dezvoltare economică. Acestea au dus la politica de descentralizare industrială care s-a bazat pe încurajarea companiilor industriale de a înființa fabrici în orașele provinciale precum Lyon, Rennes, sau Lille.25 Gândirea economică din timpul acestei perioade era dominată de teoria "polului de creștere". Această gândire postula că încurajarea "polilor de creștere", adică orașele mari și mici dinamice, va crea efecte neașteptate pozitive în zonele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
neașteptate pozitive în zonele dimprejur, astfel favorizând dezvoltarea economică regională pe întreg teritoriul. Chiar dacă nu suntem siguri că această abordare a condus la o dezvoltare economică armonioasă și semnificativă în toată Franța, a avut totuși efectul de a dezvolta orașele provinciale de mărime medie și, cel puțin într-o anumită măsură, a contrabalansat dominația pariziană. Începând cu anii 1970, Île-de-France, regiunea din jurul Parisului, a început să piardă din populație, mai ales în părțile de vest și sud, din cauza emigrării acesteia în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Virtuții"3. Pe lîngă această imitare a modelului leninist, comuniștii și socialiștii aveau în comun neîncrederea și disprețul față de regionalism de vreme ce erau mult mai adânc înrădăcinați în proletariatul urban și mai puțin probabil să favorizeze orice avea legătură cu Franța provincială 4. În cele din urmă, atât socialiștii cât și comuniștii priveau statul central ca pe un premiu ce trebuia capturat și ca pe un instrument de schimbare politică și socială. Pentru socialiști, această schimbare se putea întâmpla în mod treptat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
celelalte personaje, un nume distinct din start, ci este amintit doar statutul: the wife of Bath - soție, femeie, nevastă - prototip al feminității, al mariajului. Traducatorul român cel mai avizat, Dan Duțescu, optează pentru sintagma „târgoveața din Bath”, accentuând astfel latura provincială, rudimentară și vulgară a femeii. Numele îi va fi indicat mai târziu: Alisoun. Se pare că era obișnuit în acea vreme, un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celelalte personaje, un nume distinct din start, ci este amintit doar statutul: the wife of Bath - soție, femeie, nevastă - prototip al feminității, al mariajului. Traducatorul român cel mai avizat, Dan Duțescu, optează pentru sintagma „târgoveața din Bath”, accentuând astfel latura provincială, rudimentară și vulgară a femeii. Numele îi va fi indicat mai târziu: Alisoun. Se pare că era obișnuit în acea vreme, un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ianke și Cadâr” un climat familiar al orașului natal de altădată, cu prăvălii modeste pe‐o uliță pustie, cu cântecul trist al unei flașnete, case cu geamlâc, garduri de șipci, o liniște cuminte a sugerat esența unei atmosfere de târg provincial, după cum a tipizat, fără a copia, oameni autentici, într‐ o sinteză artistică a omeniei.” G.G. Ursu din Amintiri despre Academia Bârlădeană din „Bârladul de odinioară și astăzi - 1984”. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, 413 un alt sat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
apropiate doar la științele exacte, care sunt și domeniile cele mai defavorizate, nu numai din punct de vedere financiar, după 1989. La disciplinele umaniste, larghețea și criteriile autohtone (cărți din cărți, lucrări la conferințe nesemnificative, lucrări apărute În publicații obscure provinciale, etc.) ne situează la coada criteriilor de performanță științifică ale Europei, dar UE va obliga curând și pe umaniști să-și adapteze criteriile de evaluare și promovare după normele ei. Neevaluarea până astăzi a profesorilor În funcție, prezența În proporție
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
revista Contrafort - o foaie a tinerilor scriitori - încearcă să se opună, în fapt, producției culturale oficiale ce a impus, dincoace de Prut, valori ca Grigore Vieru, Leonida Lari, I. Druță etc.” Fără a cita din sumarul revistei, recenzentul ne declară provinciali și ne reproșează că publicăm în paginile Contrafort-ului și scriitori din România. În finalul comentariului - tot mai supărat - cronicarul lansează o ultimă acuză, de care tot noi am fi responsabili, și anume: „... doi dintre cei mai proști gestionari ai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fiu al poporului. Ficțiune și adevăr, Editura Noël, Iași, 2006. Diradurian, Eliza, Amintiri ale unei profesoare și directoare de la Școala Armeană din București (1950-1955), Editura Ararat, București, 2002. Dragomir, Corneliu, Rememorări ale vieții cotidiene din timpul comunismului într-un oraș provincial. Studiu de caz: Drobeta Turnu Severin, Editura Lumen, Iași, 2009. Giurescu, Dinu C., De la Sovromconstrucții nr. 6 la Academia Română. Amintiri, mărturii, Editura Meronia, București, 2008. Hermeziu, Cristina (coord.), Revoluția din depărtare, Editura Curtea Veche, București, 2011. Jela, Doina, Telejurnalul de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
amintiri publicate (vezi, de exemplu Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, pp. 309-310, 323-324; Mărturii orale. Bucureștenii și anii '80, pp. 254-256; Corneliu Dragomir, Rememorări ale vieții cotidiene din timpul comunismului într-un oraș provincial. Studiu de caz: Drobeta Turnu Severin, Editura Lumen, Iași, 2009, pp. 86-87). 140 Excluderea pe criterii politice din această onorantă categorie fapt ignorat de intervievați, care par să-și fi însușit doar varianta constructivă a retoricii pionierești putea provoca o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
numai la biografia ei din Pléiade) cu singurătatea ei pe de o parte, opinile ei despre toate pe de altă parte, aerele pompoase pe care și le dă... poate toate astea mă fac nedrept. Stilul ei este rece, greoi și provincial, filosofia ei este plicticoasă, dar există câteva lucruri frumoase...104 Sureau a pus punctul pe i, oricât de dur a fost acesta. Multe feministe au fost de acord cu el din moment ce nu a scris cu prea mult timp în urmă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]