3,810 matches
-
Nimeni". Și adăugă pe același ton, aproape indiferent: Dacă vrei să faci cruci din marmura care se mai găsește aici, te las". Era o idee. Oricum, nu aveam alta mai bună. Am intrat în curte și m-am uitat la proviziile de piatră. Nu erau prea mari, dar ajungeau pentru vreo două luni. Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, "acolo unde există o voință, există un drum" și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o cârpă. Un nor de muște mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
AICI, PĂRINTELE PANELOUX A EVOCAT MAREA FIGURĂ A EPISCOPULUI BELZUNCE, ÎN TIMPUL CIUMEI DIN MARSILIA. EL A REAMINTIT CĂ SPRE SFÂRȘITUL EPIDEMIEI, EPISCOPUL, DUPĂ CE FĂCUSE TOT CEEA CE TREBUIA SĂ FACĂ, CREZÂND CĂ NU MAI EXISTĂ NICI UN REMEDIU, S-A ÎNCUIAT CU PROVIZII ÎN CASA LUI PE CARE A ÎNCONJURAT-O CU ZIDURI; CĂ LOCUITORII, AL CĂROR IDOL ERA, PRINTR-O RĂSTURNARE A SENTIMENTELOR, AȘA CUM SE ÎNTÂMPLĂ ÎN EXCESELE SUFERINȚEI, S-AU SUPĂRAT PE EL, I-AU ÎNCONJURAT CASA DE CADAVRE CA SĂ-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un bolnav în luptă cu ciuma într-un spital și care, în casele de carantină sau acasă, așteptau ca flagelul să sfârșească într-adevăr cu ele așa cum sfârșise cu ceilalți. Aceste familii trăgeau desigur nădejde, dar făceau din ea o provizie pe care o țineau în rezervă, și din care își interziceau să consume înainte de a avea cu adevărat dreptul s-o facă. Și această așteptare, această veghe tăcută, la jumătate de drum între agonie și bucurie, li se părea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de ce aveau să facă pe viitor, serveau ultimele lor băuturi alcoolice. În fața tejghelelor se înghesuia o mulțime de oameni la fel de excitați și, printre ei, numeroase perechi înlănțuite care nu se temeau să se dea în spectacol. Toți strigau sau râdeau. Provizia de viață pe care o făcuseră în timpul acestor luni, când fiecare își micșorase cât mai mult arderea sufletului, ei o cheltuiau în această zi care era parcă ziua supraviețuirii lor. A doua zi va începe viața însăși, cu precauțiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
le las după-masa. M-am gândit că am putea să ne-ntâlnim pe la unu, să le pun în cutia pentru chifle a căruciorului și să le iau înainte de trei. — Ce născocire! Ignatius râgâi. Chiar te aștepți să te cred? Duci provizii pentru școală după ce școlile se-nchid? — Îți dau în fiecare zi câte doi dolari. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Foarte bine, dar va trebui să-mi plătești în avans chiria pentru o săptămână. Nu fac afaceri cu sume mici, George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
percheziționase deja. Și trecuseră cinci zile de când Tolman părăsise Cambridge-ul. Agentul de răcire nu avea să dureze la nesfârșit. Iar dacă embrionii se dezghețau, deveneau inutili. Așa că acum, cu excepția cazului în care Tolman avea un mod de a-și reface provizia de azot lichid, acum era probabil nerăbdător să își recupereze containerul și să îl predea cumpărătorului său. Iar asta trebuia să se întâmple curând. În mai puțin de o oră. Vasco era sigur. — Bineînțeles, oamenii vor încerca să obstrucționeze progresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
stem adulte înapoi în celule stem embrionare. Asta este o veste bună, dar este mult mai dificil să faci asta cu celule umane. Iar dacă metoda poate fi făcută să dea rezultate la ființele umane, ar fi nevoie de o provizie enormă de ovule umane. Iar asta ar face ca procedura să devină din nou controversată. Așa că savanții caută alte moduri de a face ca celulele adulte să fie inversate. Este un efort la nivel mondial. Un cercetător din Shanghai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei. Așa că acum știau ce mașină conducea Alex. Apoi, Alex își folosise cardul de credit, iar vânătorul de recompense aflase după câteva minute și îi reperase poziția, la un motel din San Juan Capistrano. Știind că ea avea nevoie de provizii, vânătorul de recompense sunase, probabil, la toate magazinele potrivite, pe o rază de zece kilometri de motel, și spusese vreo poveste celor de la pază. Să fie atenți la o Toyota albă, cu numărul ... Iar tipul acela o găsise. Imediat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi Întîmplat, prin Europa acelui război năstrușnic, (nu renunțaseră nici la pelerinajul lor din Italia, În ciuda ambianței pe care o instaurase Benito Mussolini). La 9 aprilie 1940, trupele naziste au invadat Danemarca. „Nemții aveau nevoie de solida cămară de provizii daneză, iar la Început jugul era materialicește suportabil“, mi-a spus Într-o zi un diplomat danez. Or, În 1940, părinții mei se găseau În Danemarca, unde tata, scutit de serviciul militar, acceptase să lucreze vreme de cîteva luni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să numere păpușile de parcă număra oi, începu cu bufonii și îi numără pe toți, apoi trecu la măscărici și reuși să-i numere și pe ei până la capăt, cincizeci din ăia, cincizeci din ăștia, de cei care prisoseau, cei din provizia pentru stricăciuni, nu se interesă, vru să treacă la eschimoși, dar i se băgară în față, fără explicații, infirmierele și, în lupta pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată când își termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nimeni”. Și adăugă pe același ton, aproape indiferent: „Dacă vrei să faci cruci din marmura care se mai găsește aici, te las”. Era o idee. Oricum, nu aveam alta mai bună. Am intrat în curte și m-am uitat la proviziile de piatră. Nu erau prea mari, dar ajungeau pentru vreo două luni. Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum” și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o cârpă. Un nor de muște mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a demodat, Ben. Generația ta trebuie să trateze femeia ca pe-o ființă cu drepturi egale. — De ce? Ben își umplu din nou castronul. Mâncarea părea să se evapore când era el acasă, iar Jack trebuia să încarce întruna dulapurile de provizii a doua zi după ce le umpluse. — Fetele de la școală ne tratează ca pe niște gunoaie. Sunt mai deștepte decât noi, mai atente la ore, au medii mai mari. Jodie Smith spune că în curând bărbații n-or să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu Aero, Kit Kat și Double Decker. La vederea lor, Richard Își duce mîna la inimă și spune: — Ellie, nu cred că mi-am dat seama de asta mai devreme, dar ești o femeie pe gustul meu. — Ia-ți o provizie cu tine, spun, În vreme ce Richard se servește, iar eu surîd, Încălzită de complimentul lui. — Deci, despre ce discutați, doamnelor? Întreabă el Înainte să iasă pe ușă, iar Anna, fără să se gîndească, răspunde: — Soacre diabolice. — Chiar așa? Richard se răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-l convingem să-i mai îngăduie să stea încă un an în ducatul friulan. Pe când noi leneveam în așteptarea iernii, lucrul cel mai însemnat în lume era tot războiul împăratului Heraclion împotriva perșilor. La curte s-au făcut mari provizii de lemne de foc, căci stratul des de frunze cu care se acoperiseră aricii pentru hibernare însemna că urma o iarnă grea. Zilele tot mai scurte și nopțile senine și limpezi au înghețat pământul. Apele din jur au înghețat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
informeze pe rege despre invazia avară. Neputând să ne bazăm pe trupele disponibile, am stăruit mai curând să întărim cât se poate de mult zidurile, poruncind închiderea tuturor porților și dublarea celei principale cu grilajul de fier. Am socotit iar proviziile și am ajuns la concluzia că se putea rezista, dar nu mai mult de două săptămâni. Am văzut sosind armata avară de pe turnul cel mare de deasupra porții principale, la revărsatul zorilor ce poleiau întreaga lume. Au trecut pe podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și zări lângă trunchiul arborelui o pasăre mică, neagră, cu o pată roșie pe burtică și cu o coadă ca o furculiță, care abia mai respira. O luă în palmă și îi dădu să bea ultimele picături de apă din proviziile sale. Pasăre deschise ochii și zise: Îți mulțumesc, voinicule! Numele meu este Niciodată ți vin de departe, de pe tărâmul Nicăieri. După cum vezi am o aripă rănită ți nu am mai avut puterea să zbor până la un izvor. Stejărel, cu ochii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca ai unei femei bătrâne, burta îi era căzută și o durea spatele în fiecare dimineață. Gândul la o altă sarcină o îngrozea, așa că început să bea chimenul care trebuia să țină sămânța lui Iacob departe de a încolți. Dar proviziile de chimen au început să scadă întâmplător, iar Inna era plecată departe în nord. Lunile treceau și ea tot nu se întorcea cu ierburile. Lea a încercat trucul vechi - a înmuiat un ghemotoc de lână în ulei de măsline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în afara cortului și trăgeau cu urechea. Iosif îmi spunea ce mai reușea să audă, iar eu le spuneam mamelor mele. Dar eu nu-i povesteam lui Iosif ce vorbeau ele între ele cu vocea scăzută. Nu-i povesteam cum făceau provizii de pâine uscată sau cum își desfăceau tivurile rochiilor și ascundeau acolo mirodenii scumpe. Știam chiar și despre planurile Rahelei de a fura idolii lui Laban. În fiecare noapte, Laban striga la Iacob și-i spunea că n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai multe despre ei, mai ales despre tata. Și cum Iacob mergea alături de noi în fiecare zi câte o bucată de drum, mă uitam la el pe furiș să văd cum se poartă cu mamele mele. Vorbea cu Lea despre provizii și făceau planuri de drum. Apoi vorbea cu Rahela și-i povestea despre călătoria pe care el o făcuse cu ani în urmă în sens invers, spre nord, înspre Haran. Era atent să nu le neglijeze pe nici una. Zilpa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzuse și nu-i auzise nimeni. - Dar au rămas amprentele lăsate de frații Sullivan, remarcă Marie. Încuviință zîmbind și continuă. - Ne aștepta o barcă la Rouen... În timp ce Tom și Sean terminau de Încărcat lingourile, eu am plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi. - De ce nu-mi vorbești de Mary? Care era rolul ei? - Și asta ai descoperit? Bravo, Mary era soția lui Sean, se adorau, erau cu adevărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o femeie! - Sora ta organizează În seara asta o masă festivă pentru a sărbători Întoarcerea ta. Îl văzu strîmbîndu-se și ridică imperios mîna. - Nu contează că ai sau nu chef, acum ori niciodată! Scoase cutioara roșie din coșul ei de provizii și i-o Întinse lui Christian. - Spune-i Mariei să vină. Reînnoiește-ți cererea În căsătorie. Îmi cunosc fata. E o ființă dintr-o bucată. Nu se va putea eschiva. Skipperul luă cutioara de bijuterii și o frămîntă febril Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-mi iau mai pe îndelete micul dejun. Să-l savurez cu adevărat. Măcar bine că am niște haine să-mi pun pe mine. Aseară, Trish m-a luat cu ea la un mall aflat la câțiva kilometri, ca să-mi fac provizii de lenjerie intimă, de pantaloni scurți și de rochii de vară. Mi-a zis că mă lasă pe mine să-mi aleg și a sfârșit prin a mă dădăci la cap și a alege ea totul... și nu știu cum, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că pun un cupon cu reducere la batonul de ciocolată Panther În Bowling Monthly. Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curînd, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. SÎnt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngîn, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]