900 matches
-
locului fruntaș îi revine, cu prisosință, lui Tismăneanu. Și-a distribuit favorurile și susținerea cu aceeași abilitate de care dădea dovadă, odinioară, Ion Iliescu în plin proces de elaborare a fundamentului puterii sale politice. Mecenatul afișat se rezumă la o prozaica relație patron-client, caracteristică activităților lui Tismăneanu și Antohi.” Mai departe, Gallagher scrie: “Din 1989 încoace Tismăneanu nu a ezitat să le pună piedici istoricilor care nu dansează după cum cântă el.” Despre politica academică dusă de Tismăneanu în România, Gallagher mai
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
chinuit de viziuni și vise apocaliptice. Și el are puteri îndelung reprimate. Amândoi, Ben și fratele Justin, se găsesc smulși din viețile lor pentru a realiza că această lume pe care ei credeau că o cunosc — această realitate fragilă și prozaică, împărtășită de către omenire — este de fapt o tablă de șah ce reprezintă câmpul de bătălie pentru străvechiul conflict între lumină și întuneric, iar ei sunt jucătorii cheie în această luptă.
Carnivàle () [Corola-website/Science/312036_a_313365]
-
Una dintre cele mai lungi este cea din piatră Eggja, scrisă probabil în secolul VIII, care conține aluziile magice sau religioase. Aproape între 1000 și 1300, creștinismul a fost instalat în țară, cărând și alfabetul latin. Cele mai vechi piesele prozaice vin de la secolul XII, fiind în majoritatea textele hagiografice și istorice precum "Passio Olavi", "Acta sanctorum în Selio", "Historia Norvegiæ" sau "Historia de Antiquitate Regum Norwagiensium". La sfârșitul secolului XII au apărut primele adaptări populare ale textelor: sögur "Fagrskinna" și
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
zona după numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre acestia - Mândru (numele altuia - Sascu a fost dat satului Sascut, cel al lui Cucu - satului Cucova, cel al lui Scurtu - satului Scurtă, etc...). O explicație mai prozaica asociază toponimul cu numele unei hangite - Mândră, al cărei han ar fi fost situat în zona pe traseul actualului DN2. Comună se află în sudul județului pe malul drept al Șiretului în dreptul acumulării hidroenergetice de la Berești, unde râul primește afluenții
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
reprezentant netulburat de îndoieli»; același critic mai subliniază: «Un anume aer programatic nu lipsește nici din "Zoria", concepută ca un vast coral al unor stări poetice dintr-o tradiție a rostirii ceremonialice, neocolind însă nici angajarea într-un cotidian mai prozaic. Dominantă rămâne însă atitudinea ritualizantă: Zoria este un spațiu de oficieri grave în care cosmicul se înfățișează ca o mai pură natură, în care naturalul apare ca o mai umană ipostază a lucrurilor, în care lucrurile toate pregătesc procesiuni nupțiale
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
a treia, denumită „Pământul”, refer ința la realitatea concretă devine mai mult decât evidentă. Constituind unul dintre elementele fundamentale ale universului nostru, el dă consistență și speranță tuturor plantelor și viețuitoarelor ce-l populează. Compoziția lucrării grafice are un aer prozaic și oferă o amplă panoramă a unui spațiu rural deluros surprins la ceasul amiezii. În fundal se profilează un lanț muntos, acoperit cu păduri de confere. În planul median evoluază un cuplu uman ce adună fânul pajiștii cu greblele pentru
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
al lui Corneliu Baba. „Dialogul” existent în planul apropiat surprinde iarăși constante confirmate de marea carte a înțelepciunii biblice: pe de o parte veghea feminină, marcată de conștiința sacr ificiului asumat și de o duioșie abia reținută (configurând o Evă prozaică, „deghizată” în haine populare); pe de altă parte odihna masculină, văzută ca un scurt intermezzo între truda de „dinainte” și cea de „după” cu care modernul Adam câștigă pâinea familie sale. În cuprinsul acestei ecuații, pământul constituie fundament de temelie
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
revistele umoristice. Prevalența temelor din viața cotidiană este în concordanță cu stilulu artistic pozitivist, care caută să portretizeze mediul populației, mai degrabă decât cele ale eroilor romantici ai generației anterioare. Perioadă literară în care Prus a scris a fost una prozaica, în contrast cu poezia romantică; proza lui Prus este de multe ori o proza poetica. Povestirile sale conțin, de asemenea, elemente fantastice sau ușor stranii. Un număr semnificativ de povestiri a aparut inițial în edițiile de Anul Nou. Mult timp, Prus a
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
generalul Jean de Lattre de Tassigny din partea Franței. În perioada care a urmat, Comisia Aliată de Control a emis un mare număr de legi, directive, ordine și proclamații. Ele priveau abolirea legilor și organizațiilor naziste, denazificarea dar și subiecte mai prozaice precum tarifele telefonice sau combaterea bolilor venerice. Relațiile dintre Aliații occidentali, (în special SUA și Regatul Unit), și Uniunea Sovietică s-au deteriorat rapid, la fel ca buna cooperare în cadrul administrării Germaniei ocupate. În ciuda protestelor sovietice, SUA și Anglia au
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
(Recife, 19 aprilie 1886 — Rio de Janeiro, 13 octombrie 1968) a fost un poet, scriitor și critic literar brazilian care a trăit între anii 1886-1968. ", poetul globalității trăirii și al detaliilor prozaice surdinizate melodic." Manuel Carneiro de Souza Bandeira s-a născut la Recife (Pernambuco) pe 19 aprilie 1886 ca fiu al lui Manuel Carneiro de Souza Bandeira și al Francelinei Ribeiro de Souza Bandeira. În 1890 se mută împreună cu familia la
Manuel Bandeira () [Corola-website/Science/306150_a_307479]
-
stilul expresionist-fauv al marilor virtuozi ai penelului. Puținele sale portrete (Neica Iacob din Rusova, Portret de bătrână) dovedesc posibilități neexploatate din cauza nesiguranței izvorâte din pregătirea artistică precară a autorului. Timișoara a atras talentele dornice să se afirme, iar latura mai prozaică a marelui oraș a oferit posibilitate de existență pentru artiști. Astfel, a ajuns aici de la Lugoj Emil Lenhardt, autorul unor lucrări demne de remarcat în perioada anilor ’30 (Natură statică, Peisaj însorit, Țăran șvab din Banat etc.). Cariera lui însă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
Günter Grass) ori engleză (John Fowles). Acest curent artistic realizează o unitate a contrariilor: viață și moarte, trecut precolonial și prezent postindustrial. Sintetizează două perspective, care, în mod obișnuit, sunt antagonice: perspectiva rațională asupra realității și acceptarea supranaturalului ca realitate prozaică. În cadrul acestei orientări literare, descrierile cele mai realiste se împletesc cu elemente fantastice și onirice, cu motive din mituri și din basme. Luându-ne după Lindsay Moore, caracteristicile realismului magic sunt: caracterul hibrid (urban și rural, occidental și indigen), perspectiva
Realism magic () [Corola-website/Science/313795_a_315124]
-
măsuri variabile și un relief ritmic complex, datorat cezurilor și formulelor ritmice folosite de melodia vocii. În strofe sunt folosite rime împerecheate, iar la refren apar rime încrucișate și interioare. Versurile folosesc un ton umoristic, punând laolaltă elemente puerile sau prozaice (ursulețul de jucărie, teama elevului de a fi ascultat la lecție, gelozia din dragoste) și importante concepte spirituale (Prometeu, tragedia). În cântec există patru secțiuni, după cum urmează: introducerea (A), strofa (B), refrenul (C) și coda (D). Ele se succedă după
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
Într-un articol publicat în revista Cinema (nr. 2/1976), Alice Mănoiu remarca următoarele: "„«În căutarea sentimentului pierdut» s-ar putea intitula cursa prin oraș. Important e că parfumul florilor singuratice persistă chiar atunci când grădina e năpădită de argumente epice prozaice, când filmul nu găsește totdeauna tonul elegant-amărui cu care admonestăm egoismul și afecțiunea drămuită, și lipsa de afecțiune, și lipsa de recunoștință, și încă multe alte absențe dintr-un bilanț sentimental falimentar”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că Mircea Eliade s-a folosit de mijloacele lui I.L. Caragiale pentru a crea la începutul nuvelei „o atmosferă de firesc al vieții, de realitate cotidiană prozaică”, ceea ce produce un efect de impresionare mai puternică a cititorilor. Bucureștiul, locul acțiunii din această nuvelă, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
a unui copil pierdut și apoi regăsit introduce și un element de farsă. Se creează impresia că Gore, un om materialist și sigur pe el, este victima unui joc ce i-a fost impus fără voia sa. Având o gândire prozaică, el nu este capabil să sesizeze apariția elementului divin în existența sa. În altă ordine de idei, pierderea copilului amintește un efect al războiului, despărțirea dureroasă a membrilor familiilor în contextul unei perioade de haos. Titlul nuvelei, „Douăsprezece mii de
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
În primii ani de studiu al OZN-urilor, Hynek ar putea fi numit fără tăgadă ca o persoană implicată puternic în demascarea fenomenului OZN. El a crezut că un mare număr de OZN-uri ar putea fi explicate ca fenomene prozaice identificate în mod eronat de către observator. Dar, dincolo de aceste cazuri destul de evidente, Hynek a trecut dincolo de limita logicii în încercarea sa de a explica cât mai multe rapoarte de OZN-uri ca fiind false. În cartea sa din 1977, Hynek
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
comoară care există de fapt, în lăcașurile spiritului. Aceste comori „spirituale” sunt cele ale minții: cunoaștere, înțelegere și înțelepciune. În acest caz, Poe s-a îndoit de capacitatea umanității de a poseda o astfel de „avere spirituală” și a admis prozaicul inevitabil al omenirii. Perioada publicării poemului, anul 1849, era în timpul Goanei după aur din California și asta a fost reacția lui Poe la acest eveniment. „Eldorado” a fost unul dintre ultimele poeme ale lui Poe. După cum a scris cercetătorul Scott
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
medicului Walter care a contribuit la îmbogățirea acestuia prin moștenirea unei bătrâne soții de bancher nu mai este privit ca un fapt rușinos ce trebuie ascuns, iar bătrâna și obeza Salema Efraim devine o „donatoare”, formulă convenabilă ce ascunde realitatea prozaică a relațiilor. Personajele din "Drumul ascuns" se află într-un alt stadiu de evoluție al clasei sociale. Prima generație a familiilor din "Fecioarele despletite" avea origini umile: tatăl Lenorei era preceptor la Mizil, părinții lui George Drăgănescu erau niște cârciumari
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
ale oropsiților vieții prilejuiește un sentiment de retrăire a întâmplărilor evocate. Trecerea de la planul prezent la cel din trecutul evocat se realizează cu o economie de mijloace. Narațiunea se rupe adesea, trecându-se cu brutalitate din trecutul dramatic în cotidianul prozaic ca în istorisirea lelei Ileana. Paginile descriptive sunt impregnate însă de lirism, precum descrierea antologică a ploii de la Nada Florilor, un recital de infinite mișcări abia-simțite și de zgomote abia-auzite. Ploaia provoacă intrarea tuturor vietăților într-o stare de febră
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
satului, Erasmus Holiday, începe o discuție nesfârșită, presărată cu numeroase adagii savante în limba latină. Neînțelegând rostul întregii divagații, Tressilian încearcă să îl readucă la subiect, cu o întrebare care să îl coboare din sfera aluziilor erudite direct în realitatea prozaică: „"Quid hoc ad Iphicli boves? What has all this to do with the shoeing of my poor nag?" (Ce legătură are asta cu boii lui Iphiclos? Ce-are de-a face cu potcovitul bietei mele gloabe?)” Expresia este folosită pentru
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
pentru a fura o colecție de fluturi, a prins porumbelul pentru că era rănit și s-a îmbrăcat în uniforma de general pentru că-i era frig. Există așadar trei variante ale poveștii: evenimentul real, versiunea mitificată a lui Ieronim și versiunea prozaică a elevului. Lumea este imaginată astfel ca un spectacol de teatru, în care elementele reale capătă rolul de semne ale unei lumi sacre camuflate. Personajele pot fi împărțite în două categorii: unii recunosc miturile și construiesc spectacolul (precum Ieronim sau
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
și modul lui autentic de a fi; mod de perfectă, beatifică spontaneitate, care nu e nici iresponsabilitatea existenței animalice, nici beatitudinea angelică.”" Criticul Sorin Alexandrescu a evidențiat trei planuri temporale în nuvela „Șarpele”: un plan profan (al excursioniștilor cu preocupări prozaice, ancorați în prezentul banal) și două planuri sacre (al Dorinei, care trăia un posibil „L’éternel retour” al evenimentelor, și al lui Andronic, ce pare atemporal și veșnic). Dorina trăiește un timp ciclic, părându-i-se că repetă întâmplări petrecute
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Mathieu Macheret în Le Monde despre primul nostru film din competiție, semnat de Criști Puiu, „figură crucială a noului cinema românesc. La prima vedere, Sieranevada se înscrie în câmpul identificabil al cinmatografului romînec: planuri-secvență, conversații homerice frizând absudul, o abordqre prozaica ce nu vrea să înfumusețeze banalitatea decorului. Dar filmul nu se reduce la atât. Ceea ce obsedează cinematograful lui Puiu este retranscrierea unui timp aproape real, în care povestirea curge fără întreurpere, ceea ce îi acordă valoarea de lentă revelație." Cunoscutul critic
CANNES 2016. Vineri 13, o zi grozavă pentru Cristi Puiu: cronici elogioase pentru Sieranevada by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101156_a_102448]
-
ArtSpace de la etajul I, găzduiește până în 20 aprilie expoziția Show,don’t tell a artiștilor Philipp Rößle și Linus Rauch. Titlul expoziției face referire la o tehnică de scriere prin care, în loc de a descrie literalmente o scenă în fiecare detaliu prozaic, creează tensiune utilizând contextul, indicii și omisiuni, oferind respectuos cititorului spațiu pentru a-și dezvolta propriile gânduri și sentimente față de aceasta. Încorporarea experienței cititorilor deschide o mulțime de posibilități. Transpus în limbajul artei vizuale, acest concept capătă un dublu sens
Discursuri artistice contemporane pe simezele clujene by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105620_a_106912]