1,136 matches
-
prilejul unei călătorii din 1996. Acesta și este, mărturisesc, motivul pentru care i-am citit românul de față, lansat anul trecut la Târgul de carte de la București, unde autoarea a fost prezentă și a dat autografe. Eram curios de cum scrie prozatoarea pe care o cunoscusem în Elveția, acea doamna energică, volubila și prietenoasă. Scrie atrăgător, atașant, în notă unei sugestive simplități care cucerește de la primele rânduri așternute: "Picotesc, indiferență la peisajul elvețian care defilează prin fața compartimentului în care mă aflu. Visez
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
câtă vreme la dicționar desemnează un obiect: pipă, lulea 1)! Și când te gândești că, odată ajunsă aici, literatura nici măcar nu se poate odihni. Înainte e cale lungă” (p. 341). De remarcat e, în aceeași cronică, și faptul că tinerei prozatoare bistrițene i se recunoaște fără înconjur talentul (extraordinar, acesta), cu mult mai multă seninătate decât au fost dispuși să investească în ea alți comentatori (mai juni sau mai experimentați). Punctul de vârf îl reprezintă însă, în viziunea mea, felul în
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși de puțin analitică. Ca o mare prozatoare ce este, scriitoarea descrie, nu problematizează. Descrie ceea ce vede, ceea ce simte și ceea ce gândește. Chiar dacă precizia detaliilor, mai ales în ceea ce privește viața interioară, duce, automat la unele concluzii analitice, acestea îi aparțin cititorului, nu autoarei. Textele Gabrielei Adameșteanu nu au, în
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
Chiar dacă precizia detaliilor, mai ales în ceea ce privește viața interioară, duce, automat la unele concluzii analitice, acestea îi aparțin cititorului, nu autoarei. Textele Gabrielei Adameșteanu nu au, în mod direct, vreo componentă eseistică. Chiar dacă, inevitabil, un om cu spiritul de observație al prozatoarei nu poate rămâne rece la cursul istoriei și la dramele oamenilor. Din acest punct de vedere, proza Gabrielei Adameșteanu seamănă cu cea a lui Nicolae Breban. Alături de stilul foarte îngrijit, aceasta este latura care conferă romanelor Gabrielei Adameșteanu gradul foarte
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
maghiare, născută în Ungaria în 1971, emigrată în Germania, autoare a mai multor nuvele și traduceri bine cotate se intitulează Alle Tage/ în fiecare zi. El a fost întîmpinat în tonuri superlative de revista Literaturen, apoi de cronicarii marilor ziare, prozatoarea fiind considerată un adevărat fenomen prin forța pe care o are de a desfășura o mulțime de filoane narative în paginile romanului ei de peste 400 de pagini, fără a pierde din mînă capătul nici unuia, și izbutind să ducă la bun
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
--- Japonia renaște (și) literar La un an de la dezastrul nuclear din Japonia, site-ul Words Without Borders publică două poeme aparținând unor poete japoneze contemporane care s-au încumetat să scrie despre cele întâmplate: prozatoarea și poeta Hirata Toshiko, cu poemul Nu tremura, și Ohsaki Sayaka, o debutantă în vârstă de 30 de ani, cu Animal zgomotos. Poemele sunt disponibile pe site, în traducerea profesorului Jeffrey Angles. Revista literară „Bungaku”, editată de Universitatea Waseda, a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4831_a_6156]
-
de Elmer Luke și David Karashima și apărut anul acesta la Vintage. Drama Mexicului Același site, Words Without Borders, dedică luna martie celor între 50.000 și 60.000 de victime ale „războiului drogurilor” din Mexic. Grupajul e coordonat de prozatoarea Carmen Boullosa și găzduiește texte foarte diverse, de la interviuri la proză, semnate de Luis Felipe Fabre, Rafael Perez Gay, Yuri Herrera, Rafael Lemus, Fabrizio Mejia Madrid, Hector de Mauleon, Magali Tercero, Jorge Volpi și Juan Villoro. „Nu veți citi narco-literatură
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4831_a_6156]
-
ospeție, și bătrîni tutelari. Le-am întîlnit în atîtea și atîtea contes de vie care poetizează, de obicei, în mărturisirile scriitorilor, răscrucile de traseu literar, dar nu m-aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas, primul ei volum: Arhanghelii nu mor. Virtutea de căpătîi a cărții e tactul comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui roman fără antecedente, care
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
ultim titlu, " Sub ochii femeii", revistă scoasă chiar de scriitoarea în discuție. În punctul de cumpănă al medalionului, Florin Faifer se repliază, spre a-și motiva prevenitor-ironic cea de a doua parte a prezentării, o veritabilă badinerie. El scrie: "O prozatoare talentată șMacedonski o spuseseț, dar de care câtă lume, astăzi, are habar? Ca pe atâția alții, măcinișul timpului nu a cruțat-o nici pe Lucrezzia Karnabatt. Încerc, așa cum am mai procedat cu scriitori de altcândva, să-i conturez fizionomia, cu
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
specialistă în istorie românească, d-na Catherine Durandin, au fost propuse noi lecturi critice ale operei scriitoarei. S-au exprimat, astfel, profesorii Mircea Anghelescu și Ion Bogdan Lefter, de la Universitatea din București (primul propunând o Ťlectură paralelăť între Colette și prozatoarea româncă, al doilea vorbind despre Ťetapa finalăť a Ťjocului de măștiť din ciclul Hallipa). De la Cluj, au fost prezenți Sanda Cordoș, care a reflectat pe marginea modernității scriitoarei receptate în anii '50, Călin Teutișan, cu o comunicare despre Ťlumea în
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
De la Cluj, au fost prezenți Sanda Cordoș, care a reflectat pe marginea modernității scriitoarei receptate în anii '50, Călin Teutișan, cu o comunicare despre Ťlumea în oglindăť și problematica subiectivității în nuvelele sale, Ion Pop, cu considerații pe marginea interviurilor prozatoarei. La rândul lor, profesoara belgiană Gisčle Vanhčse, care predă acum româna în Italia și francezul Philippe Loubičre au avut în vedere miturile, arhetipurile și simbolurile în jurul cărora se coagulează viziunea bengesciană, respectiv Ťscrisorile de dragoste ale Biancăi Porporata către Don
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
prima mână care, chiar în cazurile când nu aveau anterior notorietate internațională, au lărgit și împrospătat perspectiva asupra lumii de azi. Herta Muller are toate însușirile cerute pentru a intra în acest grup de elită al literelor universale. Este o prozatoare și o poetă de talent, vine dintr-o zonă marginală și aduce viziunea unei minorități despre care nu se prea auzise: locuitorii de origine germană ai unei țări est-europene care au trăit opt secole departe de locul de origine păstrându
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
vorbim de lipsa unor minime date biografice: "Simple exerciții de sinceritate", 2000, " Și va fi ziua a opta", 2001, "Visul bufniței", versuri, 2003, toate trei volume publicate la aceeași editură clujeană. Am mai aflat că în 2007 reputata poetă și prozatoare a fost distinsă cu premiul "Opera omnia" al filialei Sibiu a USR. Romanul Adagio f rapează în primul rând prin scriitura excesiv analitică, dar și prin plasticitatea descriptivă (dinamica expresiilor faciale, a ochilor în special, a epidermei, a gesturilor sub
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
Elisabeta Lăsconi Încă o mare autoare canadiană! După Alice Munro, laureata Nobel din 2013, și după Margaret Atwood, cu peste zece romane traduse în ultimele decenii, încă o autoare canadiană vine spre cititorii din România: Katherine Govier. Prozatoarea se bucură de recunoaștere în propria țară, a publicat 9 romane distinse cu premii literare de prestigiu, dar ieșirea în spațiul internațional o datorează ultimului roman, The Ghost Brush (2010 și 2011, cu titlul The Printmaker’s Daughter, în SUA
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
îl plătesc când bakufu impunea interdicții peste interdicții, iar artiștilor li se interzicea un gen de creație. Totodată, străinii dezvăluie o tehnică, perpectiva, rapid asimilată, aduc o culoare, berri, albastru de Prusia, ce va îmbogăți cromatica picturii și a gravurii. Prozatoarea a reușit să surprindă atmosfera apăsătoare, când puterea terorizează prin edicte afișate, rapid cunoscute și de cei neștiutori de carte, prin vestitori. Povestitorii par să știe tot, adună grupuri în jurul lor, ei ridică bârfa și scandalul la rang de istorie
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
ales ca scriitor. încredințând un fragment de roman colegilor Al. Oprea, I. D. Bălan, Lucian Raicu, ea cade sub un potop de acuze. "Doamne, m-au făcut praf." "Sexualism" a spus Raicu. "Spirit mic burghez", a zis Oprea. La debutul ei, prozatoarei nu-i acordau credit nici anatemizatul Paul Georgescu, nici "marele" Petru Dumitriu. Sigur că toate acestea nu erau de natură s-o încurajeze, ci, din contra, s-o dezguste și s-o irite. Având încă de tineri o sănătate precară
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
în România, într-un nonconformism tolerat de regimul Ceaușescu. Despre Deșliu nu se menționează că este și un fost proletcultist privilegiat în anii '50, într-o lume, binecunoscută de D. Schlesak, ca rămânând una a "minciunilor verosimile", cum o prezintă prozatoarea dictaturii din Est, Herta Müller. Întoarcerea exilatului transilvan nu devine sosire ori rămânere, ci o pură călătorie "acasă", încheiată cu o imposibilă regăsire. Autorul cărții trăiește un dublu eșec. Nu-și va regăsi nici meleagul natal, după care a tânjit
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
spre proză. Spre proza - îndeosebi - fantastică. Ficțiunea devine la Blandiana captare a realității reale, care era și utopia înfăptuită, nu și dezvăluită, expusă. Cotidianul și istoria de atunci, sub semnul larg și profund al autenticității, produc confesiuni și mărturii mirabile. Prozatoarea recunoaște, în ordine ficțională, o redusă prelucrare a referinței. Se folosește de ficțiune pentru a elibera realitatea. Aduce realitatea pe față, eliminându-i imaginea falsă. Proza sa este un discurs adecvat, verosimil, la o realitate falsificată de închipuirea silită să
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Veronica A. Cara a scris deja patru cărți și se pare că a mers din reușită în reușită și numai faptul că a publicat la edituri modeste financiar, cu posibilități de susținere și promovare scăzute a făcut ca această talentată prozatoare să nu aibă un public al ei, fidel și mult mai numeros. Să fie clar, editura este răspunzătoare (aproape) în totalitate de destinul imediat al cărților pe care le publică. Cartea este, în bună măsură, difuzarea ei și dacă despre
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
A. Cara este destul de complex - inclusiv tema sexuală - pentru ca spectacolul narativ să aibă amploare și să-ți lase o mai mare libertate de interpretare. Subiectul însuși este generos, însă complexitatea lui nu se dovedește o pălărie prea mare pentru această prozatoare tânără, dar de o maturitate reconfortantă mai ales pentru criticii literari. Cezar, naratorul masculin al scriitoarei, este un tânăr cu "probleme". Crescut de o mamă deosebit de frumoasă, căci tatăl i-a părăsit devreme, Cezar a preluat în subconștient responsabilitatea protectoare
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
altfel excelentă. Calitatea percepției, subtilitatea și forța narativă, în fine, concepția sa artistică, ambițioasă, bine conturată și (nu numai prin asta) matură, fac din Veronica A. Cara, în opinia mea, și din cele citite de mine, cea mai bună tânără prozatoare a momentului.
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
revistă bună, care apare la Alba Iulia, avându-l redactor- șef pe Aurel Pantea). În numărul triplu 7-8-9 din acest an, ea publică un scurt fragment de roman și răspunde la câteva întrebări puse de Gabriel Chiciudean. Iată ce crede prozatoarea despre cititorii săi: „Stau adeseori de vorbă cu cititorii. Cei mai mulți îmi scriu, dar sunt și oameni pe care i-am întâlnit în carne și oase. Evident, sunt extrem de interesată să aud opiniile cititorilor mei adevărați și lipsiți de interese obscure
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
scoțând furios știrea din sumar: "Să-și facă ziarul lor, dacă vor publicitate gratuită! Cine-i oprește să-și facă ziarele lor de mare tiraj?" O mulțime de peripeții de aceeași natură sunt foarte bine surprinse și concentrate de tânăra prozatoare Felicia Mihali (acum în Canada) în excelentul ei roman Eu, Luca și chinezul, unde personajul Jack este, evident, Ion Cristoiu. Dacă critica de întâmpinare ar fi funcționat normal în gazetele noastre literare, acest roman ar fi trebuit să fie un
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
Todoran și Damian Ureche sunt câteva dintre cele mai prețioase documente „Vocea umană este un tezaur magic, atât de senzațional, încât împreună cu ea poate vibra în timp o parte din noi“, spune realizatoarea de emisiuni la Radio Timișoara, poeta și prozatoarea Veronica Balaj. Pasiunea ei pentru microfon și comunicarea pe unde hertziene s-a materializat, între altele, într-o colecție de voci ale unor personalități de marcă din cultura românească și internațională contemporană. Veronica Balaj, un nume în literele cetății, ale
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
Elena Vlădăreanu, poetele generației 2000 își expun avatarurile condiției de femeie cu o nedisimulată jubilație machistă, Livia Roșca spune, ce are de spus, cu un soi de resemnare cvasi-depresivă. Exhibiționismul fiziologic și moral, afișat patetic la multe dintre poetele și prozatoarele generației 2000 (vezi și primul capitol al romanului Ioanei Baetica, Fișă de înregistrare) trădează în chip evident intenția de forțare a propriilor limite, voluntarismul teribilist de a-și etala precaritatea (proprie sau inventată, dar asumată) atunci când nici un imbold lăuntric nu
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]