8,957 matches
-
nu necesară, ea este legitimă, cu atat mai mult cu cât are drept mijloc de acreditare talentul literar. Totul devine până la urmă proza Indiferent dacă se prezintă în fața cititorilor că publicist, eseist sau istoric literar, Ion Cristoiu rămâne prozator - un prozator care a studiat ani la rând tehnicile narative și a făcut și numeroase exerciții stilistice. (Cărțile sale de proza scurtă - Personaje de rezervă, 1985, Povestitorii, 1988 și, în mai mică măsură, Veselia generală, 1992 - impresionează și azi prin originalitatea umorului
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
că o epopee eroi-comică a agitației umanității de-a lungul a două milenii, de la Isus Hristos, văzut ca un luptător cu "nomenclatura religioasă" a vremii lui și până la Mihail Gorbaciov, prezentat că un reformist care a dărâmat... din greșeală un imperiu. Prozatorul Ion Cristoiu s-a mobilizat încă o dată, cu succes, pentru a-l salva pe publicistul cu același nume, aflat într-un moment critic. Ion Cristoiu, Un pesimist la sfârșit de mileniu, eseuri, București, Ed. Evenimentul Românesc, 1999, 704 pag.
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
Z. Ornea Gală Galaction (pseudonimul lui Grigore Pisculescu) avea, după război, statutul unui prozator respectat pentru nuvelistica să, bucăți vestite, precum De la noi la Cladova și Gloria Constantini, aducîndu-i faima și respectabilitate. Dar războiul modificase radical peisajul prozei românești, prin român. Toată lumea, observase Ralea, într-un eseu din 1927, scria române, înlăturînd din prim
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni și adversari îi făceau multe farse, care îi înveninau viața, dramaturgul și prozatorul neavînd pic de umor, nutrind despre sine cea mai înaltă opinie, socotindu-se înalt specialist în toate, inclusiv în finanțe și strategie militară. Farsele care i se făceau - unele savuroase și bine puse, aici, în pagina - le cădea victima, tocmai
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Victor Ivanovici La ciudad de los prodigios "Orașul minunilor", 1986, este al patrulea român 1) al prozatorului spaniol Eduardo Mendoza 2). Cărții i-a fost decernat premiul italian Grinzane Cavour, iar revista pariziana Lire condusă de Bernard Pivot a declarat-o le meilleur livre étranger pe anul 1988 (dată apariției ediției franceze). Distincții deloc de disprețuit la
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că cele de mai sus ca aparținând unei epoci ănaiveă și fericite a românului, anterioare etapei propriu-zis moderne a genului, care începe cu realismul ăîntoarcereaă lui Mendoza la asemenea caracteristici - ca și la schemă picaresca
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
adecvate pentru a-i da o expresie literară. Bănuiesc că dificultatea majoră cu care s-a văzut confruntata Angela Martin a fost sa gaseasca în spațiul cultural de sosire o tradiție scripturala la care să-și atașeze demersul. Mării noștri prozatori sunt mai ales lirici, cu o limbă ăca un fagure de mierea, excelând deci în domeniul ămicro-stilistică (caz emblematic: Sadoveanu). Cu asemenea precedente, era firesc că încercările ăanticalofileă din interbelic (Camil Petrescu, Mircea Eliade) sau pledoariile postbelice pentru un aroman
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
la fel de evidentă "plaisir du texte" -, Interstițiile se subsumează unui demers interpretativ, fundamentat pe asociații surprinzătoare care aparțin, fără doar și poate unui spirit în neîncetata mișcare. Pornind de la Proiectul lui Flaubert de a scrie " enciclopedie a prostiei" (din care celebrul prozator a dus la bun sfârșit doar Bouvard și Pécuchet și Dicționarul de idei primite de-a gata), Alexandru Călinescu ne înfățișează un Flaubert "obsedat de spectrul sterilității tocmai fiindcă socotește că a publica este o idee primită". Scriitorul francez intenționa
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
uitare sunt binevenite, pentru că literatura unui popor nu se constituie numai din culmi, ci și din truditori modești care au marcat anumite epoci literare. O asemenea încercare de a-l readuce în actualitate pe "omul și scriitorul" Teodor Murăsanu face prozatorul Aurel Podaru, care a publicat la Editură Dacia un volum de evocări, contribuții critice și istorii literare, un grupaj de inedite, colaborări și semnături dintre cele mai diverse de la contemporani și apropiați ai poetului, până la critici literări din actuala generație
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
-o timp de un deceniu (1933-1943), a strâns în jurul ei câțiva tineri scriitori ardeleni care au devenit valori ale scrisului românesc: Pavel Dan, Mihai Beniuc, Grigore Popa, Romulus Demetrescu ș.a. Pavel Dan este o "descoperire" a lui Teodor Murăsanu, căci prozatorul de mai tarziu al Câmpiei Transilvane i-a fost elev, l-a susținut și încurajat, chiar dacă discipolul nu i-a arătat întotdeauna gratitudinea cuvenită. (A se vedea în acest sens corespondență lui Pavel Dan cu Ion Chinezu păstrată în arhiva
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul (1880) semnat Rienzi nu e al lui Zamfirescu. E drept, a scris, împotriva acestei ipoteze, Perpessicius și, mult mai tîrziu, Augustin Z.N. Pop. Dar nu uit că a pledat pentru paternitatea prozatorului asupra acestui nefericit articol Tudor Vianu și, fugitiv, Călinescu. E suficient, pentru mine, să păstrez, întreaga, paternitatea lui Duiliu Zamfirescu, (sau - cum îi spunea Caragiale debutonîndu-i superbia - "mai Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
prozatorului asupra acestui nefericit articol Tudor Vianu și, fugitiv, Călinescu. E suficient, pentru mine, să păstrez, întreaga, paternitatea lui Duiliu Zamfirescu, (sau - cum îi spunea Caragiale debutonîndu-i superbia - "mai Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator îi cîntă în struna lui Macedonski. E dreapta, în schimb, observația (deloc, ce-i drept, inedită) ca întreg ciclul Comănestenilor a evoluat în descrescendo, Îndreptări, Anna fiind eșecuri indubitabile, la care as adaugă, parțial, și românul În război. Reiese că
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Scatiu, partial în nuvelistica, (colegul meu are dreptate indicînd pentru această secțiune, nuvelă Spre Cotești), a izbîndit Duiliu Zamfirescu. Și asta nu e deloc puțin. Restul (inclusiv poezia emfatica) sînt eșecuri sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al unei expresive corespondențe adresate lui Titu Maiorescu, pînă în 1909, cînd criticul
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
știuta corecție în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e studiul, despre opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum din ediția critică Hogaș, am publicat, tot în această revista, comentariul intitulat Ghinionul unui prozator. Într-adevăr, prozatorul Hogaș a fost un om cu ghinion, operă să căzînd victima nenorocului autorului ei. Născut în 1848 sau în 1849, prozatorul a fost, de fapt, coleg de generație cu Maiorescu, Eminescu, Conta, Panu, Lambrior, Xenopol. Dacă și-
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e studiul, despre opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum din ediția critică Hogaș, am publicat, tot în această revista, comentariul intitulat Ghinionul unui prozator. Într-adevăr, prozatorul Hogaș a fost un om cu ghinion, operă să căzînd victima nenorocului autorului ei. Născut în 1848 sau în 1849, prozatorul a fost, de fapt, coleg de generație cu Maiorescu, Eminescu, Conta, Panu, Lambrior, Xenopol. Dacă și-ar fi trimis
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
primul volum din ediția critică Hogaș, am publicat, tot în această revista, comentariul intitulat Ghinionul unui prozator. Într-adevăr, prozatorul Hogaș a fost un om cu ghinion, operă să căzînd victima nenorocului autorului ei. Născut în 1848 sau în 1849, prozatorul a fost, de fapt, coleg de generație cu Maiorescu, Eminescu, Conta, Panu, Lambrior, Xenopol. Dacă și-ar fi trimis, la vreme, producția Junimii putea să fie publicat, cum se și cuvenea, în Convorbiri literare. Dar nu, Hogaș o publică într-
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Adriana Bittel La 18 martie, domnul Barbu Brezianu, istoric și critic de artă, poet, prozator și traducător, împlinește 90 de ani. Pentru cei care s-au obișnuit să-l vadă străbătînd, pe orice vreme, cu mers sportiv, străzile Bucureștiului, pentru a ajunge punctual la vernisaje, întîlniri scriitoricești, spectacole și conferințe, pentru cei care îl întîlnesc
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
Petru Dumitriu, în plină ascensiune și simțind apropiată cădere a lui Beniuc (care nu-l înghițea), îi ordonase, impunător cum era -:"Suie-te pe masa să-ți trag două palme!". Pare o anecdotă. E însă un fapt real, dovedind personalitatea prozatorului. Știu pe de rost un vers de-al lui Beniuc, din tinerețele lui, printre atîtea poezii memorabile ale ardeleanului. Vers care sună așa: La Pontul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet. v v v Aceste două versuri numai
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
Georgeta Drăghici Nu se întîmplă de prea multe ori că firul epic al unui român să fie susținut de un narator atît de neobișnuit că în cazul volumului Dispariția orașului Iași ("Institutul European", Iași, 1998) semnat de tînărul prozator Cătălin Mihuleac. Dispariția orașului Iași este povestita de "copilăria complexata a lui Boris", care dă și cîteva explicații către finalul cărții spre mai bună înțelegere a narațiunii datorată cititorului (ce a așteptat pagina cu pagina dezvăluirea misterioasei identități a naratorului
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
de pagini), la lizibilitatea textelor paginate cu bun gust, la personalitatea publicației. E clar de la prima răsfoire că avem de-a face cu profesioniști talentați (doar în privința corecturii, mai sînt mici pete pe vesmîntul elegant). v În editorialul numărului inaugural, prozatorul Radu Ciobanu explică rostul încă unei reviste în vitrina aglomerată a publicisticii culturale românești (cu un public-tintă dacă nu restrîns, în orice caz supus unui chin tantalic în fața ofertei, pe cît de tentanta pe atît de inaccesibila din pricini materiale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
ori se bucură de ea (des), se gîndește recunoscător la Dan Constantinescu. Un traducător genial, care a reușit să transpună în românește întreaga frumusețe a originalului. Aflăm acum de la Iv Martinovici că traducătorul lui Rilke, al multor altor poeți și prozatori germani de primă mînă, dar și japonezi și chinezi, s-a născut la Hunedoara în 1921, într-o familie de intelectuali cultivați, ca a absolvit cu Magna cum Laudae filosofia la Cluj și a frecventat Cercul literar de la Sibiu, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
sineturi, trăind, mai toți, sufletește, în secolul trecut, de dezrădăcinați și inadaptabili. Se aștepta românul. Și numai Ibrăileanu putea spera de la Brătescu-Voinesti (îndemnîndu-l intru această), să scrie un roman, cînd, încă de la debutul celui pe care un prieten (criticul și prozatorul Paul Georgescu) nu-l scotea din tatăl lui Puiu, era evident (Maiorescu o intuise și i-o spusese) că, începînd cu memorialistica, va avea suflul scurt și opera puțină... Și, totuși, românul înnoitor, obiectiv, cum tot ceruse Lovinescu, se va
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
care stau înaintea jubiliarilor și tortă mare și luxos decorată cu inscripțiunea Să trăiască jubiliarii". Să mă opresc aici, cu observația că bătrînului preot Porumbescu era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez, în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache! Chiar bătu orariul meu
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
apariția cărții, hrănește (ca o "pîine") tăcerea noastră, a tuturora. Dar Pîine de tăcere este o carte prea interesantă, ca literatură, pentru a ne lăsa pradă haloului de stranietate și tragism despre care vorbeam. Adrien Pasquali, istoric literar, traducător și prozator helvet al generației de mijloc (s-a născut în 1958, în Valais), părea să dețină cîteva din atuurile majore ale cîștigătorului, într-un spațiu cultural (cel romand) nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
hip-hop - nu-și mai face loc decât de câteva ori, fugitiv, ca o răbufnire a unui teribilism de multă vreme depășit. Dan Lungu scrie cu totul altfel decât am fi ănclinati să presupunem, judecând după titlul volumului. El este un prozator interesat - că prozatorii ruși - de sufletul omenesc. Ce rămâne din sufletul omenesc atunci când totul ăncearcă să-l urâțească - aceasta este ăntrebarea care al urmărește obsedant. Niciodată n-am ănteles - mărturisește autorul din perspectiva copilului care a fost odată - de ce unele
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]