3,950 matches
-
cresc mai repede. Chiar și proful spune că Valentina Buonocore este o adolescentă mai matură decât celelalte colege ale sale. De altfel, uneori se simte mai bătrână decât mama. Pentru că mama e impulsivă și neatentă, ea a devenit Înțeleaptă și prudentă; pe cât e mama de expansivă, pe atât este ea de rezervată, pe cât e mama de turbulentă și plină de viață, pe atât este ea de tăcută, serioasă și gânditoare. Uneori Valentina se simte ca și cum ar fi ea mama mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
icoana făcătoare de minuni, mai cu seamă că era înainte de Bobotează și în ziua aceea fusese Sfântul Silvestru. Tocmai de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aerul zeflemitor. - Ești o femeie care ține la tradiții, nu e așa? - Păi... - Știi că, În poliție, există un obicei de la care nu ne sustragem niciodată... Ea se Încruntă bănuitoare, Întrebîndu-se În ce capcană voia s-o atragă, și așteptă prudentă urmarea. - CÎnd doi polițiști au scăpat Împreună de la moarte, se tutuiesc. - A... Dacă e o tradiție... Îi zîmbi, fericită că avusese delicatețea să rămînă la tonul de glumă și se uită la el cum scruta Împrejurimile ca un copoi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
N-ar fi trebuit să vă deplasați, nu e prudent... El Își ridică ușor bastonul ca s-o Întrerupă. - Exact despre asta voiam să-ți vorbesc. Tonul lui se făcu mai puțin amabil. - Fiica dumitale trebuie să se arate foarte prudentă, Jeanne. Altă dată s-ar putea să aibă mai puțin noroc... Jeanne se schimbă la față. - Viața ei ține doar de tăcerea dumneavoastră, nu uitați, stărui ea. - Știu. Vocea Jeannei era acum abia un suflu. Arthus de Kersaint părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de fasole garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-am ce face. Trag aer În piept adînc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo secretară, așa că mă duc direct la ușă și ciocănesc. — Intră. Deschid prudentă ușa. Încăperea e imensă, luminoasă și lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au În mînă foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întregistreze. Dar ce face Jemima acasă ? spun mirată. — Le-a zis ălora de la serviciu că nu se simte bine, ca să stea acasă să-și facă tratament cosmetic și ce mai are nevoie. A, și a sunat și taică-tău, adaugă prudentă. — A, da ? Simt un fior de alarmă. Și ce-a zis ? N-am mai vorbit cu ai mei de la izbcunirea aia pe care am avut-o, de Ziua Angajaților În Familie. Pur și simplu n-am fost În stare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
moartea cu ochii, ar fi păcat ca acum să închideți ochii... VIZITATORUL (Își dă tot mai multă importanță.): Bi... (Degetul sus.) ne... Cu o condiție! Să nu... TOȚI: Nuuu! VIZITATORUL: Așa! GRUBI: Foarte bine. (Se așază cu toții pe marginea gropii, prudenți totuși; pe parcurs însă vor deveni tot mai relaxați și-și vor lăsa chiar picioarele în groapă.) BRUNO: Domnule! Ceea ce... MAJORDOMUL: Nu! Mai bine facem un rezumat scurt. Domnule! De fapt... (Lapsus, către BRUNO.) Spune tu! GRUBI: Mai bine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe gât ce mai avea în pahar. Stați pe loc, doamnelor. Mă ocup eu. Dispăru în mulțime. Violet îl urmări cu privirea, plină de afecțiune. — Îmi pare atât de bine că ești cu Hugo, îmi spuse ea. —A, da? Eram prudentă. Din experiența mea, fostele iubite nu erau niciodată sincere când spuneau asta; era doar un preambul pentru un comentariu care voiau să fie cât mai tăios posibil. De ce? întrebai eu. Violet mă fixă cu ochii ei uriași. Când te privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai vadă, i se ascuțeau celelalte simțuri. Lumea mlaștinii îl năpădea prin miros, prin auz, prin piele și chiar din parfumul aerului, dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nou ochelarii pe nas: — Asta e o știre recentă: „Când ministrul brazilian al Planificării, Joao dos Reis Velloso, a cerut în luna februarie 1972 de la Council of the Americas, reunit la New York, ca întreprinderile instalate în Brazilia să fie mai prudente în exploatarea resurselor naturale ale țării și să nu dorească să se îmbogățească atât de rapid distrugând tot, marile corporații au reacționat, arătându-și cu claritate nemulțumirea din pricina unei asemenea „recomandări“. Dos Reis a menționat mediul înconjurător și protejarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de la un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau, lugubru, maimuțele araguato și, din când în când, se auzea șuierul de nedescris al păianjenului-maimuță. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci... Soarele a răsărit a doua zi... Și a treia... Și încă multe alte zile... Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe care îl înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Florența, toți călugări de la Sfântă Maria, a sus numitei Bădia Fiorentina, din ordinul Sfanțului Benedict și din Congregația Sfanțului Iustin din Padova. Pentru că nimic nu este mai sigur că moartea, și nimic mai nesigur decât ceasul ei, pentru acest motiv prudentul bărbat Iohannes, fiul al regretatului Antonius Iohannis de Rinaldeschi, cetățean florentin, din parohia Santa Maria Maggiore din Florența, fiind prin milă lui Dumnezeu sănătos cu mintea, simțurile, vederea, intelectul și trupul, nedorind să moară fără testament, și în primul și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
reînnoit promisiunea de ordine și stabilitate pe care se baza nouă autoritate. Compară și Machiavelli, Discursuri (n. 12 mai sus), I, 12, 95, unde comentând despre miraculoasă statuie a Iunonei semnalată în Livius (5.22), scrie că oamenii de stat prudenți vor "augmenta" miracolele religioase pentru a obtine credință sau încredere. Cu toate ca Machiavelli nu menționează episodul Rinaldeschi în scrierile sale, el era în Florența în timpul acestor evenimente. A plecat într-o misiune la Pistoia pe 23 iulie 1501, la o zi
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Dabija 156 la restul spectacolului, În afară de cazul În care vreo bătrânică mă roagă s-o conduc la toaletă. Dar, ca plasatoare, În timpul spectacolului trebuie să rămân mereu În picioare, chiar dacă sunt scaune libere. Încerc să fiu cât se poate de prudentă, deși tentația de a intra de la Început În sală e irezistibilă. În special În această seară, În care povestitori din lume deapănĂ istorii despre facerea lumii. mă uit la un punct negru de pe covorul roșu al holului și aștept să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să asist la restul spectacolului, în afară de cazul în care vreo bătrânică mă roagă s-o conduc la toaletă. Dar, ca plasatoare, în timpul spectacolului trebuie să rămân mereu în picioare, chiar dacă sunt scaune libere. Încerc să fiu cât se poate de prudentă, deși tentația de a intra de la început în sală e irezistibilă. În special în această seară, în care povestitori din lume deapănă istorii despre facerea lumii. Mă uit la un punct negru de pe covorul roșu al holului și aștept să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
voluptuos, să vă devore cu ferocitate, să vă macereze și să vă expedieze sub formă de așchii și stropi, de fărîme și imagini, de sunete și mirosuri, în mii și sute de mii de direcții. Iată de ce vă spun : fiți prudenți la fiecare mișcare. Și mai ales nu vă deschideți decît în fața unor ființe complementare. 3. Mult prețuite domn, Am auzit că m-ați căutat. Din păcate nu sunt în Franța în acest moment și nici nu voi reveni mai devreme
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
masculinitatea însăși. Da, Domnișoara ri reușea să mă transforme într-un fel de supererou erotic doar prin excitarea unora dintre punctele nevralgice ale imaginației. eu, care în viața mea de bărbat fusesem mai degrabă mediocru și stîngaci, timid și complexat, prudent și precaut, deveneam, propulsat de jocurile Domnișoarei ri, o veritabilă declanșare de pasiune naturală, eram o fereastră prin care dădeau buzna, în Domnișoara ri, forțe venind de dincolo de mine. Iată de ce cînd am auzit fraza „vă interzic să mă visați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
interdicție înseamnă scoaterea din casă a domnișoarei Otilia. - Vai! se înspăimîntă Otilia de raționamentul dur al moșierului. - Așa ceva n-are să se-ntîmple, nu-ți fie teamă, o mîngîiePascalopol, Costache e sănătos, trăiește mai mult decât noi toți; dar trebuie să fii prudentă. Spionajul e cam rușinos, dar uneori e sănătos. Domnul Felix merge des prin casa cocoanei Aglae, n-ar strica să tragă cu urechea. Trebuie să țină și el la dumneata (am văzut eu că ține, nuanță Pascalopol cu o ironie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de curtezană, însă, judecând după luxul casei și după cartier, nu era dintre acelea la care să poți bate în ușă cu îndrăzneală. Ar fi voit să fugă pe scară înapoi, când ușa se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în oraș și că dormise mult, din cauză că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
talie în fața tuturor, și într-o noapte, profitând de amețeala mea, a intrat la mine în odaie și, jurîndu-mi că mă iubește și că mă ia în căsătorie, că totul e o chestiune de formalități, a făcut ceea ce o fată prudentă nu îngăduie decât după nuntă. A doua zi, dezmeticită, am plâns, am mărturisit mamei, care a râs într-un mod foarte ciudat și, în sfârșit, stimatul logodnic a promis solemn tatei că mă ia de nevastă. Am făcut chiar verighete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești fata mea! Copiii mei sunt cei ce mă urmează și se închină mie. - Eu îți sunt fiu adevărat, fiindcă cred în învățăturiledumitale! zise Weissmann. Simion îl privi cu interes, dar își reluă iarăși preumblările prin casă, ca un câine prudent, după ce a mirosit un individ. Olimpia, jignită, lăsă să se vadă în ochii ei toată verzimea urii. Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câte mi-ai spus, înțeleg că te iubește. Lui Felix, numele Otilia în gura altuia, precum și convorbirea în jurul chestiunilor intime îi displăceau, de aceea lăsă capul în jos. Îl distra aprinderea cu care Weissmann debitase teoria lui antimatrimonială, dar, spirit prudent, nu credea în ea. Vioiciunea colegului îl surprinsese la început, ca și lectura lui, și în fața unei așa de violente activități teoretice se simțise inferior. Acum însă, după un examen atent, avu sentimentul că Weissmann spunea banalități. Îi mărturisi delicat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărămizile lui, și căzu moale jos. Marina îl văzu din bucătărie și-și închipui că s-a aplecat dinadins să vadă ceva. Așteptă să se ridice, dar moș Costache întîrzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul căderii, se uită prudentă la bătrân, îl întoarse pe față și, văzîndu-l inert și roșu la obraz, fugi repede înspre casă, dar mereu tiptil, ca și când ar fi fost la mijloc un secret mare, și năvăli în odaia lui Felix. - Vino repede, zise ea în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
emfază și de prefăcută îngrijorare pentru prestigiul bisericii. Sfinția-sa era un bărbat înalt, rotund, roșu la față, cu barbă mare, albă, răsfirată pe tot pieptul. Râdea din tot pântecele, rezista la cele mai grozave insinuații păgâne, parând cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. Părintele, asistat de dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în când câte un ison izolat, privind cu coada ochiului, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]