5,549 matches
-
clase la Umileni, trecuseră prin mâna lui. Mai ales în zile de chenzină ori „salar”, când muncitorii se alegeau cu ceva bani prin buzunare, puțini, câți puteau ascunde și ei, căci erau așteptați la poarta fabricii de neveste, adeseori cu prunci în brațe, venite pentru a le înhăța câștigul de care atâta aveau nevoie, bietele, pentru cheltuielile zilnice, fiindcă, dacă lăsau acești bani la discreția soților, puteau fi sigure că ei se duceau pe apa sâmbetei, profesorul Bărbosu se așeza la
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
început Să ai o mamă care te alină Când plângi în somn, sau dinții rău te dor Ea fi-va absolvită de-orice vină Căci somnul ei, nu îi va fi ușor Pesemne că iubirea dintre mamă Și-abia născutu-i prunc, e rădăcină Perenitatea însăși o aclamă Când soarta nu-i găsește o pricină Iar chipul ei să-l porți în amintire Când anii te-or petrece peste vreme Bătrân ajuns, dar să mai porți iubire Când după mamă, sufletul îți
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
există femeiCe-și dau și viața, pentru începutSă ai o mamă care te alinăCând plângi în somn, sau dinții rău te dorEa fi-va absolvită de-orice vinăCăci somnul ei, nu îi va fi ușorPesemne că iubirea dintre mamăși-abia născutu-i prunc, e rădăcină Perenitatea însăși o aclamăCând soarta nu-i găsește o pricinăIar chipul ei să-l porți în amintireCând anii te-or petrece peste vremeBătrân ajuns, dar să mai porți iubireCând după mamă, sufletul îți gemeși mama ta, copile, s-
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > LA PIEPTUL MEU Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-aș ține la piept ca pe un prunc Născut din zbor de veșnică dorință, Cu palmele ți-aș mângâia credința, Șoptindu-ți dorul meu cel crunt... Te-aș ține la piept ca pe un gând, Adus de-o lacrimă fugară, Cu ochii-nchiși ca prima oară, Când sufletul
LA PIEPTUL MEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383217_a_384546]
-
39 de ani . Și șase copii, cu gemeni de doar patru ani. Într-o seară când mâinile ei obosite se odihneau, după o zi în care nu avusese timp să le oprească din muncă, strânse în jurul ei pe cei patru prunci. - Voi dragii mei, m-ați salvat, datorită vouă, trăiesc . Am fost întrebată atunci când am ajuns în tunelul morții, dacă mă întorc, sau pășesc spre lumină! - Ce tunel, mamă despre ce ne povestești ? O poveste ? - Nu draga mea copilă, experiența prin
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
încălțăminte ușoară, din chevreau. O pălărie de fetru, pentru ocazii, ochelari cu ramă fină, cum ai văzut, la televizor, că poartă un ex-președinte american. Nu-ți mai suporți hainele, așternutul, cunoscuții, mai toți; vrei să pornești viața de la capăt. Un prunc bătrân - cu ceva minte - în scutece curate. Cu o iubită/mamă pe care să o protejezi ca pe o fiică. Nici casa nu îți mai place; orașul e prea mare, țara e prea mică, planeta se învârte prea încet: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până adormea asudat ca un prunc. Se atașase mult de mine, eram ca o mamă pentru el. Trebuie să-ți spun că era absolut obligatoriu să-i spun numai povești turcești; orice altă poveste era interzisă. Eu învățasem multe povești și legende otomane, dar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Noaptea vine repede prin văioage cu pereți stîncoși mîncați de pirită. Și frigul e un Însoțitor fidel al Întunericului, meniți parcă amîndoi să-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
controale și în școli. - Ești certăreață și insinuantă, i-am șoptit mamei la ureche. Nunu auzise și el insinuarea. - N-ar fi chiar atât de îngrozitor cu un copil, cercul nostru de artiști s-ar bucura nespus să aibă un prunc! - Dar mai întâi trebuie să te căsătorești și apoi să faci copii. Oare se construiește mai întâi acoperișul casei și apoi pereții? - Nu mă voi căsători niciodată, am spus eu hotărât. Mama mi-a aruncat o privire plină de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pieptului. Ciuli urechea în direcția rabinului - parcă vorbea tocmai despre el și despre alții ca el, Rudi, care nu puteau pronunța clar rugăciunile din cauza lipsei de cunoștințe în limbile suedeză și ebraică. Rabinul compara bâlbâielile cu scâncetele și gânguritul unui prunc. Dar Dumnezeu, la fel ca o mamă, putea înțelege foarte bine orice sunet ieșit din gura unui prunc. - Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, spunea rabinul cu blândețe. Dumnezeu înțelege fiecare gând pe care îl avem înainte de a fi pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu puteau pronunța clar rugăciunile din cauza lipsei de cunoștințe în limbile suedeză și ebraică. Rabinul compara bâlbâielile cu scâncetele și gânguritul unui prunc. Dar Dumnezeu, la fel ca o mamă, putea înțelege foarte bine orice sunet ieșit din gura unui prunc. - Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, spunea rabinul cu blândețe. Dumnezeu înțelege fiecare gând pe care îl avem înainte de a fi pus în cuvinte - chiar dacă literele nu sunt clare, vorbirea nu e legată și pronunția e greșită. Important e mereu sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei și o porni spre noi, ocolind fotoliile. În momentul acela intră în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
teamă! își liniștise Pop ginerele. Nevastă-mea știe să dea de deochi. Pop era un bărbat masiv, înalt de mai bine de un metru optzeci și cântărea mult peste o sută de kilograme. Se învârtea în jurul Ilenei care își ținea pruncul la piept, neîndrăznind să-și ia nepotul din brațe. După câteva zile, bunicii plecaseră dar se întorseseră trei luni mai târziu, la botez. Din nou îi copleșiseră cu darurile, iar socrul ținu să îi atragă atenția ginerelui că nu uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l susțin din toate puterile, dacă nu cumva crezi că te încurc. Nimic nu mai e așa cum ar trebui să fie. Nu s-a mai pomenit un păzitor însurat cu o domniță a tăcerii. Te-ai gândit ce va fi pruncul vostru? Iar vorbești în dodii? Nu am de gând să mă mărit cu el. De unde ai scos treaba asta cu pruncul? Îl placi, se vede de la o poștă. Asta nu înseamnă nimic. Dacă îmi place un bărbat, nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu s-a mai pomenit un păzitor însurat cu o domniță a tăcerii. Te-ai gândit ce va fi pruncul vostru? Iar vorbești în dodii? Nu am de gând să mă mărit cu el. De unde ai scos treaba asta cu pruncul? Îl placi, se vede de la o poștă. Asta nu înseamnă nimic. Dacă îmi place un bărbat, nu înseamnă că mă și mărit cu el. Ca să faci copii nu-i nevoie să fii măritată. Moșule, fii atent cum vorbești cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pămîntului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crîcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să-i omoare pe prunci În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrînii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit-o ca să Îndure mai ușor gîndul dispariției, toate astea le-a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire, ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou-născut, măcar că era sînge din sîngele lui, „Îi mîncau coliva“. Numai că pe atunci n-aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adîncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pîntece Îi Înflorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mîntuirii trupului său, În mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]