1,016 matches
-
locul de reședință al judecătorului. După semnarea celui de-al doilea tratat de pace de la Toruń, în 1468 Ryn a devenit din nou reședința comandantui de provincie. În a doua jumătate a secolului al XV-lea castelul a cedat asediului prusac. Supraviețuitorii au reușit să fugă, însă o parte din aceștia s-au înecat în mlaștinile din apropiere. În proprietatea teutonică castelul a fost returnat în mai puțin de un an. După secularizarea Ordinul teutonic, zona pe care se afla castelul
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
împărțire a Poloniei în 1772, orașul a devenit o parte componentă a Regatului Prusiei, fiind incorporat în provincia Prusia de Vest. În acea perioadă, oficialii au ignorat castelul, folosindu-l ca un azil pentru săraci și ca barăci pentru armata prusacă. În 1791, David Gilly, un arhitect prusac și șeful Oberbaudepartment, a făcut un studiu structural al castelului, pentru a decide soarta ulterioara a acestuia sau dacă va fi sau nu supus demolării. Fiul lui Gilly, Friedrich Gilly, a realizat câteva
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
devenit o parte componentă a Regatului Prusiei, fiind incorporat în provincia Prusia de Vest. În acea perioadă, oficialii au ignorat castelul, folosindu-l ca un azil pentru săraci și ca barăci pentru armata prusacă. În 1791, David Gilly, un arhitect prusac și șeful Oberbaudepartment, a făcut un studiu structural al castelului, pentru a decide soarta ulterioara a acestuia sau dacă va fi sau nu supus demolării. Fiul lui Gilly, Friedrich Gilly, a realizat câteva gravuri a castelului și a arhitecturii sale
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
și a soției acestuia, Frederica de Mecklenburg-Strelitz. Prin a doua căsătorie a Fredericăi de Mecklenburg-Strelitz, Frederica Wilhelmina era soră vitregă cu regele George al V-lea de Hanovra. Cuplul era logodit din 17 mai 1816, negocierile fiind aranjate de curtea prusacă. Acestă conexiune dinastică a fost expresia politicii pro-prusace a lui Leopold. Frederica Wilhelmina și Leopold au avut șase copii:
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
guvernamentală cât și fortă armată, primează, contrabalansând poziția Prusiei. Încă din 1848, conform unui principiu diplomatic de concurență, promulgat de Austria cu privire la regența și suveranitatea Germaniei Mari, se fac presiuni continue asupra Parlamentului de la Frankfurt. Propaganda parlamentară va ofensa interesele prusace cât și pe Bismarck, în cele din urmă. Odată cu apariția generalului Otto von Bismarck pe scena politică germană, Prusia prin el adoptă o poziție refractară față de manifestele austriece, întreținute atât la nivel diplomatic cât și în cadrul guvernelor. Prusia îi datorează
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
susținută de majoritatea statelor germane mici, Dieta Confederației Germane a decis mobilizarea a patru corpuri - formate de statele mici și mijlocii. Însă decizia de mobilizare fusese deja adoptată la Berlin, la fel ca și declarația de război. Ostilitățile dintre armata prusacă mobilizată și aliații nemobilizați ai Austriei au început deja a doua zi, pe 15 iunie, îndată ce Austria a început să concentreze trupe la granița cu Prusia, armata prusacă sub comanda generalului von Moltke a invadat Boemia. Numai trupele saxone au
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
la Berlin, la fel ca și declarația de război. Ostilitățile dintre armata prusacă mobilizată și aliații nemobilizați ai Austriei au început deja a doua zi, pe 15 iunie, îndată ce Austria a început să concentreze trupe la granița cu Prusia, armata prusacă sub comanda generalului von Moltke a invadat Boemia. Numai trupele saxone au fost alertate în prealabil și au părăsit Saxonia, invadată de prusaci, înaintând în Boemia spre masa armatei austriace. Cel mai valoros lucru pe care l-a obținut Austria
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
astfel să lupte pe două fronturi — în Italia și Boemia. Frontul principal împotriva Prusiei l-a format Austria și Saxonia, care au scos mobilizat 260.000 de soldați, aici, desigur s-a aflat și cea mai mare parte a armatei prusace. Un alt teatru de luptă a fost Hanovra și Hessa, aliate austriace, prinse însă între posesiunile Prusiei din zona Renană și teritoriul principal, totodată aceste state erau traversate și de rutele de legătură ale Renaniei cu masa teritoriului Prusac. Aliații
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
armatei prusace. Un alt teatru de luptă a fost Hanovra și Hessa, aliate austriace, prinse însă între posesiunile Prusiei din zona Renană și teritoriul principal, totodată aceste state erau traversate și de rutele de legătură ale Renaniei cu masa teritoriului Prusac. Aliații Austriei în acest teatru era calitativ și numeric slabi - doar 25.000 de soldați, însă distrugerea acesteia avea o importanță capitală pentru Prusia. Al treilea teatru era Germania de Sud, de la care se putea aștepta o forță de 94
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
Prusia. Al treilea teatru era Germania de Sud, de la care se putea aștepta o forță de 94.000 soldați, însă aceste trupe erau încă nemobilizate și împrăștiate, precum și acțiuni energice din partea acestora până la începutul lunii iulie nu se așteptau. Armata prusacă număra 20 divizii de infanterie, dintre care 14 erau dislocate la granița cu Austria, și 6 în regiunea Renană împotriva Hanovrei. Pe teatrul principal au fost formate Armata 1 (6 div.) și Armata a 2-a (8 div.). De curând
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
a invada imediat Hanovra din trei direcții înconjurând și dezarmând astfel armata Hanovrei (18.000 soldați), această campanie arăta destul de reală (prevalență calitativă, cu o superioritatea numerică de 2,6 ori). După ce au ocupat Hanovra și Hessa, cele trei divizii prusace trebuiau să se ocupe de statele Germane din Sud. Diviziile rămase, pe Rin și în Westfalia, Moltke le-a dislocat pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei o defensivă slabă. Prusacii au reluat înainatarea, Armata a 2-a în direcția Olmütz, iar armatele 1 și „Elba” spre Viena
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
urmare, foarte tânăr la căderea Hohenzollernilor. Bunicul său a abdicat în 1918 iar tatăl său s-a sinucis în 1920. La momentul abdicării bunicului său, Prințul Karl Franz era al 12-lea în linia de succesiune la tronul german și prusac. După sinuciderea tatălui său, Karl Franz a fost luat în custodia unchiului patern, Prințul Eitel Friedrich al Prusiei. Ca șef legal al Casei de Hohenzollern, el a pretins acest drept, deoarece împăratul Wilhelm a emis un edict prin care a
Prințul Karl Franz al Prusiei () [Corola-website/Science/327243_a_328572]
-
a doua versiune, destinată Castelului din Saint-Cloud (1801), a fost expusă împreună cu prima versiune la Luvru. Adusă la palat în 1802, mai întâi în Salonul lui Marte, apoi în sala tronului, ea a fost luată în iunie 1814 de soldații prusaci ai generalului von Blücher care a oferit-o regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Acesta a amplasat-o în Castelul Charlottenburg în 1816 (inventar GKI 913). Cea de-a treia versiune a fost destinată bibliotecii Domului Invalizilor în
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
ca deținătorul regiunii Sandomierz. Însă Boleslav, a împărțit ducatele lui Henric în trei părți: pământurile din Wiślica i-au fost acordate lui Cazimir, Boleslav a reținut regiunea Sandomierz iar Mieszko al III-lea a păstrat restul. După dezastrul din Crudiada Prusacă, Ducii din Silezian, Boleslav I cel Înalt și Mieszk al IV-lea Picioare Zgomotoase încercau să-l detroneze pe Marele Duce și să recupereze provincia Seniorată și, prin urmare, suzeranitatea poloneză. Expedițiile represaliilor lui Boleslav din anul următor au fost
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
a asigura loialitatea fratelui său. Soarta lui Cazimir la curtea imperială este necunoscută. El s-a întors în Polonia în siguranță, înainte de 21 mai 1161. Situația s-a schimbat în 1166, când fratele lui, Henric, a fost ucis în Cruciada Prusacă; fără moștenitori, l-a lăsat pe Cazimir, conform testamentului, singurul succesor al Poloniei Mici, Ducatul de Sandomierz. Cu toate acestea, Marele Duce Boleslau al IV-lea, a decis să dividă ducatul în trei părți: cea mai mare parte (care includea
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
îmbunătăți alianța lor. În cele din urmă, au făcut un acord, care a fost confirmat de căsătoria surorii ducilor juniori, Judith, cu fiul cel mare a lui Albert, Otto. În 1166, Mieszko și frații lui au început o altă cruciadă prusacă, în care, în octombrie 1166, Ducele Henric de Sandomierz a fost ucis în luptă. Înainte de plecarea sa, și în cazul în care ar fi murit, i-a lăsat ducatul fratelui său, Cazimir, care, prin testamentul tatălui său, nu primise nici o
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
ar fi Chełmno în Prusia, în timpul cruciadei din 1209, cu acordul Papei Inocențiu al III-lea. În 1215, călugărul Cristian din Oliva a fost numit episcop misionar printre prusacii vechi, iar reședința sa de la Chełmno a fost distrusă de forțele prusace. Mai multe campanii de sensibilitate, în 1219 și 1222, nu au reușit, în schimb, Conrad s-a ales un conflict cu triburile prusace asupra frontierei. Încercările ducelui în curs de desfășurare în Prusia au fost răspunsurile incursiunilor peste granițele terenurilor
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
fost numit episcop misionar printre prusacii vechi, iar reședința sa de la Chełmno a fost distrusă de forțele prusace. Mai multe campanii de sensibilitate, în 1219 și 1222, nu au reușit, în schimb, Conrad s-a ales un conflict cu triburile prusace asupra frontierei. Încercările ducelui în curs de desfășurare în Prusia au fost răspunsurile incursiunilor peste granițele terenurilor din Masovia, în timp ce prusacii erau în procesul de a obține înapoi controlul asupra teritoriului Chełmno și chiar l-au amenințat pe Conrad la
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
în Prusia au fost răspunsurile incursiunilor peste granițele terenurilor din Masovia, în timp ce prusacii erau în procesul de a obține înapoi controlul asupra teritoriului Chełmno și chiar l-au amenințat pe Conrad la reședința sa din Castelul Płock. Supus la raiduri prusace constante, Conrad a vrut să stabilizeze Ducatul de nord din Masovia în lupta sa din zona de frontieră a regiunii Chełmno. În 1226, Conrad a avut dificultăți cu raidurile constante peste teritoriul său, astfel, a invitat ordinul religios al Cavalerilor
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
să aibă drepturile sale asupra documentelor prealabile, printr-o afacere cu Conrad, care a fost confirmată de către Sfântul Împărat Roman și Curia Roamană. Cavalerii nu au fost convinși să se preocupe să lupte cu prusacii, iar la sfatul primului episcop prusac, Cistian de Oliva, în 1128, Conrad a fondat Ordinul Loial de Dobrzyń, în așteptarea unei alte cruciade prusace, însă a fost din nou învins. Având în vedere invazia iminentă prusacă, Conrad a semnat Tratatul de la Kruszwica în 1230, conform căruia
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
Împărat Roman și Curia Roamană. Cavalerii nu au fost convinși să se preocupe să lupte cu prusacii, iar la sfatul primului episcop prusac, Cistian de Oliva, în 1128, Conrad a fondat Ordinul Loial de Dobrzyń, în așteptarea unei alte cruciade prusace, însă a fost din nou învins. Având în vedere invazia iminentă prusacă, Conrad a semnat Tratatul de la Kruszwica în 1230, conform căruia a acordat regiunea Chełmno, Cavalerilor Teutoni și Ordinului Dobrzyń. Prin această donație de renunțare a oricărei feude, Conrad
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
preocupe să lupte cu prusacii, iar la sfatul primului episcop prusac, Cistian de Oliva, în 1128, Conrad a fondat Ordinul Loial de Dobrzyń, în așteptarea unei alte cruciade prusace, însă a fost din nou învins. Având în vedere invazia iminentă prusacă, Conrad a semnat Tratatul de la Kruszwica în 1230, conform căruia a acordat regiunea Chełmno, Cavalerilor Teutoni și Ordinului Dobrzyń. Prin această donație de renunțare a oricărei feude, Conrad a stabilit nucleul Statului al Ordinului Teutonic. Documentul nu mai există și
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
pentru postul de Arhiepiscop, pe cancelarul Wincenty z Niałka, unul dintre asociații apropiați ai lui Vladislav al III-lea. În ciuda multor beneficii primite de Vladislav al III-lea după Congresul de la Sądowel, el nu a participat la campania națională împotriva prusacilor păgâni. Motivul pentru acest lucru a fost acțiunea nepotului său, Vladislav Odonic, care, datorită ospitalității și colaborării cu Swantopolk al II-lea din Pomerania, a început lupta împotriva autorității unchiului său. Situația s-a înrăutățit atunci când, în octombrie 1223, Odonic
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Vladislav a adus o restituire imediată a regiuni Lubusz și suveranitatea formală lui Lieszek asupra restului țării. De-a lungul următorilor ani, cei trei duci au cooperat foarte stâns. Motivul principal pentru tratatul celor trei au fost, expedițiile cruciadelor împotriva prusacilor păgâni. Aceste cruciade au fost organizate în 1222 și 1223, iar în ciuda unui efort financiar mare, expediția a eșuat. Motivul pentru care Henric a renunțat la pretenția sa asupra tronului din Cracovia a fost confiscarea regiunii Lubusz de către Margraful Conrad
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]