3,301 matches
-
cap în loc să stau aici și să mă las insultat. Inspectorul Flint îl studie meditativ. — Chiar vrei să faci așa ceva? întrebă el. — Ce să fac? — Să te cauți la cap. Ai fi dispus să te supui unei examinări făcute de un psihiatru calificat? — De ce nu? zise Wilt. Orice, numai să mai treacă timpul. — Așadar, de bunăvoie, din câte-am înțeles. Nimeni nu te silește s-o faci, dar dacă vrei tu... — Ascultă, inspectore, dacă un consult la un psihiatru mă va ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
făcute de un psihiatru calificat? — De ce nu? zise Wilt. Orice, numai să mai treacă timpul. — Așadar, de bunăvoie, din câte-am înțeles. Nimeni nu te silește s-o faci, dar dacă vrei tu... — Ascultă, inspectore, dacă un consult la un psihiatru mă va ajuta să te conving că nu mi-am omorât soția, voi fi extrem de încântat să-l fac. Puteți să mă puneți și la un detector de minciuni. Puteți să băgați în mine câte droguri ale adevărului vreți. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încântat să-l fac. Puteți să mă puneți și la un detector de minciuni. Puteți să băgați în mine câte droguri ale adevărului vreți. Puteți să... — Nu-i nevoie de nici una dintre treburile alea, zise inspectorul și se ridică. Un psihiatru ca lumea va fi cu totul suficient. Și dacă ai impresia că poți să scapi dacă ești declarat vinovat dar nebun, las-o baltă. Gagiii de-aici știu când o faci pe nebunu’ ca să scapi basma curată. Flint se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Domnul MacArthur se ridică. — O să regretați ce-ați făcut acum, zise el și coborî până la cantina studenților ca să scormonească după niște mizerii despre domnul Morris. — Fără teste, spuse hotărât Wilt. Sunt înșelătoare. — Așa credeți? întrebă dr. Pittman. Dr. Pittman era psihiatru practicant la spitalul Fenland și profesor de psihologie criminală la universitate. Nici faptul că, din pricina unui defect oarecare, umbla cu capul înclinat într-o parte nu-l favoriza. — Mie mi se părea absolut evident, spuse Wilt. Dacă îmi arătați niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ucis-o pe doamna Wilt, femeia aia trebuie să-i mulțumească lui Dumnezeu că a scăpat. Doisprezece ani de căsnicie cu omul ăsta... Iisuse Hristoase, nici nu pot să mă gândesc... — Păi, tot nu am progresat cine știe ce, zise inspectorul după ce psihiatrul plecase, nu înainte de a-și exprima opinia, conform căreia, deși Wilt avea mintea unui iepure de câmp intelectual, el, dr. Pittman, nu putea spune cu mâna pe inimă că profesorul suferea de nebunie criminală. Rămâne să vedem ce ne aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-ul de frate-miu s-a paradit, să știi. Ce să faci... piscina, automobilele, ferma, casa, conturile, vacanțele, toate astea obosesc. Să-i scriu despre anii copilăriei, despre prichiciul vetrei și casa părintească? O să-l năpădească lacrimile și fuge la psihiatru... — Ei, nu exagera. Ți-a mai scris, parcă... — Bineînțeles, bineînțeles, numai bucurii am avut. Corespondență! Străinătate! Țări capitaliste! Dictaturi militaro-fasciste! Rude care au părăsit țara, atrase de mirajul banului și al unei vieți ușoare și care ne trimit de Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bombonel? Spune adevărul, face baie în cada marelui doctor de nebuni, spune? Ești misionar apostolic, ești ambasadorul Crucii Roșii, Semilunii Verzi, al Organizației Unite numite Pomana Păguboșilor? Sau ești rabin, domn’ Marga, fiu de rabin? Parcă așa spuneai că voi, psihiatrii, sunteți ca rabinii. Sau budist, nene Marga. Ești tao, hai că ești tao, zen, yoga, ce ești? Te pomenești că ești mason, asta ești. Da, da, James Mason, ucigașul, travestit în Sfânta printre leproși. — Nu-l cunoști pe Vasile. Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o slujbă și o cameră de locuit, mai curând decât să investigheze și să amplifice confesiunile sau să sugereze o terapie pentru ceva care nu era sigur că e boală. Nu amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente, arhivă, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, scumpă doamnă, atât, atât. Călugărița matematiciană, franțuzita menajeră a strigoiului, psihiatrul benevol! Și prietena Tori-Taube, perfectul alibi, ca prietenă, ca soție a prietenului... Înlocuitori, măști, travestiri, subterană, boli și suflete bolnave, codificarea poveștii de ieri care va deveni povestea de mâine. Îl înfuria, de fapt. Auzi, Teresienstadt, auzi! Sâmbăta lăsată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
râde, Marga râde, Dominic așteaptă. Florin strânge hârtiile, Marga semnează, Florin Dinu semnează, Ortansa Teodosiu adună ceștile și scrumierele. Pupături Florin, pupături Ortansa, plecăciuni Florin, piruetă Ortansa, gata, suntem singuri, între noi nu mai e decât canapeaua, devenită scaun, instrumentul psihiatrului. — Ți-a plăcut carnavalul? — No comment. — Cum de ai venit aici, la spital? Înseamnă că e ceva urgent. S-a întâmplat ceva? Ce s-a mai întâmplat? — Păi... nimic. Doctorul își scoase ochelarii. Își trecu palma peste ochiul drept, sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fost copilă și copil am fost, și am făcut nerozii. Dar dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viața ta, scapă-mă... de rușine scapă-mă și de vise, Bombonel! Că eu nu cunosc psihiatru. Nu cunosc psihiatru eu! Eu n-am psihiatru! Eu am prieten! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui! Scapă-mă de vise și de scrisoare! Tu ești bărbat, nu-ți pasă! Pentru tine adevărul nu e rușine, dar pentru mine, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copil am fost, și am făcut nerozii. Dar dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viața ta, scapă-mă... de rușine scapă-mă și de vise, Bombonel! Că eu nu cunosc psihiatru. Nu cunosc psihiatru eu! Eu n-am psihiatru! Eu am prieten! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui! Scapă-mă de vise și de scrisoare! Tu ești bărbat, nu-ți pasă! Pentru tine adevărul nu e rușine, dar pentru mine, gândește-te ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut nerozii. Dar dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viața ta, scapă-mă... de rușine scapă-mă și de vise, Bombonel! Că eu nu cunosc psihiatru. Nu cunosc psihiatru eu! Eu n-am psihiatru! Eu am prieten! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui! Scapă-mă de vise și de scrisoare! Tu ești bărbat, nu-ți pasă! Pentru tine adevărul nu e rușine, dar pentru mine, gândește-te ce sunt eu... gândește-te... — Tolea, termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dau un singur exemplu. N-aș avea aceste plăceri, nici pe ea n-aș putea-o îngriji, nici dumneata n-ai putea face pe detectivul. Nu avem toți, simultan, aceleași interese. Nici aceleași plăceri. Sinuciderile colective sunt rarisime, băiatule. Voi, psihiatrii, la cine vă consultați? La tâmpiții voștri de colegi? Uite, îți ofer fantezia mea. Aiureală, cum vrei s-o numești. Gratis. — Bine, am luat notă. La primul impas, te solicit. Deocamdată, funcționez mulțumitor. — Avantajele sunt extreme. Atunci când imaginația scrutează zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină doctorul Marga. Dar tu ai venit, de fapt, pentru cu totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat! Asta înțelege nu numai un birocrat al medicinei, ci și un amic distrat. Dacă nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e pacienta mea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Greu de spus: textul lasă această întrebare - ca multe altele - deschisă. În orice caz, la început îl găsim pe Tolea lucrând la un hotel prăpădit dintr-un București la fel de prăpădit. După o serie deconversații (cu proprietarul său, Gafton, cu medicul psihiatru Dr. Marga), după descrierea unui vis și după o serie de curioase răsuciri mentale, rezultă că Tolea ar putea să se afle în pragul unei prăbușiri nervoase. Simțul identității devine la el neclar și instabil. Și cum mintea lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vârstă de nouă ani și jumătate să trăiască având o asemenea responsabilitate. Lucrul ăsta îi făcea rău, iar eu nu găseam nici o modalitate de a-i pune capăt. Am vorbit cu Tom despre posibilitatea de a o trimite la un psihiatru, dar părerea lui a fost că iroseam timpul și banii. Dacă Lucy nu voia să discute cu noi, atunci cu certitudine nu o va face cu un străin. — Trebuie să avem răbdare, mi-a spus el. Mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ziar de colecție, că A. se născuse într-o noapte de vară cu rupere de nori în București. Abia după ce-a scos profesorul Kahane ziarele lui de epocă și-a amintit în fine și mama Antoniei, curat ca la psihiatru, că în seara aceea din 1970 plouase atât de tare, încât căderea unui pom bătrân pe terasa blocului unde stăteau a provocat, aproape simultan pe la ora zece seara, jocul imaginii la TV și durerile ei de facere... Până să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru orele pe care le mai are de pierdut pe la serviciu - în fața calculatorului, cu topul pretențios de coli albe pe care de vreun sfert de oră, presimțind o zi frustrantă, desena într-un ritm agitat simboluri bune de arătat la psihiatri - un pantof cum văzuse la Teatrul Național, pantoful feminin roz pe fond negru, cu tocul rupt - vorbesc despre o pictură intitulată București, pe care nu ești obligată s-o fi văzut. Știam că de la primul asalt al iernii drumurile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ofițer american, cu față și nume de nordic, probabil urmașul unor emigranți suedezi. Trebuie să fi Îmbătrânit și el, chiar dacă pe atunci era cu câțiva ani mai tânăr decât Christa. Oare În deceniile care s-au scurs a ajuns un psihiatru bine instalat, cu o clientelă În creștere la cabinetul particular și cu numeroși studenți la cursul de la facultatea din Kansas City, ori s-a Întors cu pieptul plin de decorații și mintea rătăcită de amintirile traumatizante din Coreea sau Vietnam? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
medicului, întreb eu, iar ea mă oprește în fața ușii salonului său, este interzis să intrați acum, dau un pas înapoi, perdeaua este trasă în jurul patului său, o siluetă impunătoare stă aplecată deasupra lui, acum are loc consultația? Da, îl consultă psihiatrul, spune ea aproape fără voie, privindu-mă sarcastic, eu mă sperii, de ce, ce a făcut? Suspiciunea ei mă învăluie pe loc într-un sentiment de vinovăție, iar ea spune, medicii vă vor explica, eu nu știu exact, apoi întoarce brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spune, medicii vă vor explica, eu nu știu exact, apoi întoarce brusc capul în altă direcție și dispare, iar eu mă așez în fața ușii, cu picioarele orientate spre intrare, amenințătoare, gata să mârâi la traficul aglomerat al coridorului. De ce un psihiatru, ce i-au descoperit, între degete zdrobeam rămășițele ultimelor certitudini pe care le mai aveam, Udi nu fusese de acord niciodată să urmeze nici un fel de terapie, nici împreună cu mine, nici singur, de ce să ceară acum un psihiatru, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
De ce un psihiatru, ce i-au descoperit, între degete zdrobeam rămășițele ultimelor certitudini pe care le mai aveam, Udi nu fusese de acord niciodată să urmeze nici un fel de terapie, nici împreună cu mine, nici singur, de ce să ceară acum un psihiatru, și ea de ce se purtase cu atâta rezervă, ieri părea plină de compasiune, atunci când l-am dezbrăcat cu patru mâini grijulii, iar acum fuge de mine de parcă aș avea ciumă, privesc din nou pe furiș în salon, în patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum este posibil ca dintr-odată să nu mai am acces la lumea lui, toți ceilalți știu mai multe despre el decât știu eu, deja nu îmi mai aparține, aparține bolii și tuturor celor care au legătură cu ea, asistentelor, psihiatrului, chiar și acestui bătrân, ei sunt rudele sale cele noi, rudele noii sale soții, în ele se va încrede de acum încolo, lor le va descoperi cele mai adânc îngropate secrete, iar eu îmi reiau locul pe scaunul din fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și mama, care în general nu intervine în viața mea, începuse să mă bată la cap, ce se întâmplă cu el, trebuie făcut ceva, iar într-o seară și-a făcut apariția, însoțită de o prietenă de-a ei, medic psihiatru, am intrat numai pentru o clipă, s-a scuzat ea pe un ton plin de semnificații, să vedem ce mai faceți, iar Udi a sărit imediat din pat, s-a așezat cu noi în salon, plin de zâmbete, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]