1,107 matches
-
de mai multe ori să se sinucidă și că aceste gesturi ale sale au trecut total neobservate de către cei din jurul său. Este vorba adesea de acte benigne din punct de vedere medical, ceea ce nu oferă nici o informație privind semnificația lor psihopatologică, cu risc ridicat de recidivă și de escaladare a mijloacelor. Ca urmare a acestor constatări, Carlton și colab. (2000) s-au preocupat de relațiile dintre cererea de ajutor psihologic și ideile sinucigașe la un număr de 221 adolescenți cu vârste
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu vârste mai mari se poate constata și recurgerea la o doză puternică de drog, și atunci este dificil să facem diferența dintre o supradoză accidentală și un gest sinucigaș. Această distincție nu prezintă totuși decât un interes limitat, profilul psihopatologic al adolescenților studiați fiind asemănător în ambele cazuri. Acest fapt ridică problema echivalențelor suicidare abordate în continuare. Printre alte metode, regăsim mai întâi pierderea de sânge care se rezumă adesea printr-o zgâriere mai mult sau mai puțin profundă la
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
idei sinucigașe, mai multe sentimente de disperare și un nivel al furiei interne mai ridicat decât la ceilalți. PROBLEMA ECHIVALENȚELOR SUICIDARE Exceptând actele în mod clar suicidare descrise mai sus, un anumit număr de expuneri la risc au o semnificație psihopatologică apropiată și pot fi calificate ca echivalențe suicidare. Chiar în absența unei intenții deliberate de a se omorî, expunerea la risc (cu conștiința riscului la care se expune) poate fi însoțită de o dorință de moarte sau cel puțin de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mulți deprimați în primul grup (IS) decât în al doilea (TS). Acest studiu arată clar că este bine să nu mai considerăm ideile suicidare fără trecerea la act ca o formă benignă în cadrul exprimării diverselor manifestări suicidare, atât în plan psihopatologic cât și în plan prognostic: ideile suicidare durabile și intense prezintă o foarte puternică corelație cu depresia care este, de asemenea, corelată cu tentativa de suicid (vezi mai jos). Dacă ideile suicidare constituie un factor de risc pentru tentativa de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
SUICID ȘI DEPRESIE În ceea ce privește diagnosticul psihiatric stabilit unui adolescent care a efectuat o tentativă de suicid, era ceva obișnuit să se spună și să se scrie că un număr mare de adolescenți cu tentativă de suicid nu prezentau un profil psihopatologic special. „Depresia” nu se constata decât la un număr restrâns de adolescenți (10,6% pentru Davidson și Choquet, 1981). Totuși, dacă diagnosticul de depresie era rar stabilit, erau descrise alte numeroase tulburări asociate acesteia la adolescenții cu tentativă de suicid
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de conduită (46% după Shaffer și colab.), consumul de substanțe (26% alcoolism în primul studiu; 35% cazuri de consum de substanțe nediferențiate în al doilea) și tulburări de adaptare (21 și 10% respectiv). Aceste studii arată foarte bine gravitatea contextului psihopatologic care însoțește actul suicidar și, în special, frecvența stării depresive. În ceea ce privește studiile epidemiologice asupra tentativelor de suicid , Brent și colab. (1988) constată un procent de 75% cazuri de depresie majoră și 19,6% de distimie într-o populație de adolescenți
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
marginalizare, neimplicare etc.) cât și psihiatric (tulburări severe, psihoze confirmate etc.). În sfârșit, din cei 44 de pacienți regăsiți, 2 au decedat prin sinucidere (3,3% din populația inițială: procent aproape similar celor prezentate în celelalte studii). 11. ÎNȚELEGERE: ABORDARE PSIHOPATOLOGICĂ Așa după cum am spus deja, tentativa de suicid este un act, în consecință un comportament vizibil, care se manifestă sau nu: ea se pretează deci foarte bine unei contabilizări, unei cuantificări, ceea ce a dus la apariția unei multitudini de studii
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
De ce? Putem să ne punem aceleași întrebări în legătură cu tentativa de suicid ca și în legătură cu depresia. Reprezintă adolescența, prin ea însăși, un factor de risc pentru trecerea la actul suicidar? Adolescenții predispuși la sinucidere prezintă particularități semiologice (vezi capitolul 8) sau psihopatologice în comparație cu alte vârste ale vieții? Răspunsul la aceste două întrebări ar putea rezuma evoluțiile conceptuale, trecând de la un punct de vedere dacă nu normativ cel puțin banalizator ale primelor studii epidemiologice din perioada anilor șaizeci-șaptezeci (sinuciderea adolescentului nu exprimă o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu normativ cel puțin banalizator ale primelor studii epidemiologice din perioada anilor șaizeci-șaptezeci (sinuciderea adolescentului nu exprimă o patologie foarte gravă și poate fi asociată în mod simplu unei „crize a adolescenței”) la un punct de vedere în mod clar psihopatologic, cel al clinicienilor mai întâi, care consideră că o tentativă de suicid în adolescență este întotdeauna consecința unei tulburări grave asociată cu psihoza (poziția unor autori cum ar fi Laufer, 1989 sau Ladame, 1981) apoi la cel al noilor studii
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
printre care, în primul rând, mai ales în adolescență, întâlnim clivajul, proiecția și trecerea la act, mecanisme pe care le vedem foarte bine acționând în cazul tentativei de suicid. Această tendință spre trecerea la act pune în evidență cealaltă axă psihopatologică proprie tentativei de suicid: dimensiunea impulsivă. Aceasta din urmă demonstrează fragilitatea și relativa ineficiență a funcționării psihice în cazul conflictelor și a noilor exigențe developmentale legate de pubertate și puber ca proces fiziologic și psihic individual pe de o parte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
suicid, și nu i-a fost în nici un caz administrat prin intermediul unei teorii exterioare, atunci experiența clinicianului poate constitui un ghid prețios, util pentru clarificarea unei polisemii pe care subiectul o percepe adesea ca pe o cacofonie. Ideile și ipotezele psihopatologice care urmează se înscriu pe această linie, propunându-și să excludă orice explicație simplistă și liniară, cu toate că, din spirit de claritate didactică, vom iniția și o expunere a principalelor axe de comprehensiune. FIGURA EMBLEMATICĂ A MORȚII ÎN ADOLESCENȚĂ Este imposibil
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
atunci când un adolescent comite o tentativă de suicid, aceasta se întâmplă aproape întotdeauna deoarece acesta vrea să trăiască... dar altfel, încercând să se separe de o copilărie sau să anuleze o excitație, ambele invadatoare. Nu putem deci descrie o organizare psihopatologică precisă care să poată fi, în mod sistematic, pusă în relație cu tentativa de suicid, chiar dacă există în mod incontestabil direcții de tensiune și axe conflictuale comune pentru diferitele tentative de suicid. Ponderea celor două dimensiuni prevalente, respectiv dimensiunea depresivă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sistematic, pusă în relație cu tentativa de suicid, chiar dacă există în mod incontestabil direcții de tensiune și axe conflictuale comune pentru diferitele tentative de suicid. Ponderea celor două dimensiuni prevalente, respectiv dimensiunea depresivă, dimensiunea impulsivă, explică diversitatea tablourilor semiologice și psihopatologice subiacente însuși „actului suicidar”: adolescenții care comit acest gest suferă de o tulburare a cărei gravitatea este foarte variabilă și nu prezintă în mod necesar o patologie mentală indentificabilă din punct de vedere nosografic. Totuși, însuși gestul suicidar trebuie înțeles
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
recunoaște realitatea suferinței intrapsihice, în particular a afectelor depresive subiacente opusă negării acestei suferințe și a acestor afecte. Această dublă recunoaștere îl privește la fel de bine pe adolescentul însuși, cât și pe părinți și pe medicul consultant. Posibilitatea obținerii unor modificări psihopatologice individuale și interactive familiale depinde de această recunoaștere. Dacă există un consens relativ privind faptul că în adolescență o tentativă de suicid reprezintă adesea un atac asupra corpului, în schimb ni se pare util să precizăm asupra cărui corp este
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de mediul familial, modificarea orientării școlare sau preprofesionale etc. Nu trebuie niciodată să ignorăm importanța și potențialul real de schimbare al unor astfel de măsuri în legătură cu adolescentul. Aceste convorbiri au, în mod sigur, drept obiectiv tradiționala evaluare semiologică, nosografică și psihopatologică, dar noi ne vom propune în mod special să cercetăm: - capacitatea adolescentului de a investi lumea sa reprezentațională internă și de a se interesa de propria sa funcționare psihică. Aceste convorbiri de evaluare au în parte drept scop trezirea interesului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în mare parte pe calitatea cadrului terapeutic inițial. A proteja înseamnă că medicul trebuie să stabilească niște limite, somatice și psihologice, atât adolescentului cât și părinților, în legătură cu un act căruia, pe moment, îi este adesea dificil să-i cunoască semnificația psihopatologică și să-i prevadă consecințele directe. În Franța s-a luat decizia de a spitaliza persoanele cu tentativă de suicid, pentru a răspunde mai bine acestor ultime două obiective, a controla și a proteja, dar această opțiune se opune primului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
autori notează faptul că frecvența recidivelor nu este modificată cu nimic de existența sau inexistența unei spitalizări. Conform acestora din urmă, doar perioadele lungi de spitalizare în secție specializată ar putea să contribuie la apariția unor modificări, atât în structura psihopatologică a individului cât și în dinamica interacțiunilor familiale. Dar riscul unei evoluții cronice devine atunci major. În ansamblu, cele mai frecvente modalități de spitalizare întâlnite sunt următoarele: - spitalizarea, în secția de medicină somatică, răspunde măsurilor de urgență necesare datorită stării
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tentative de suicid sunt mai puțin grave decât cele care ajung în secțiile de urgență medicală. Putem crede că acest lucru este valabil pentru problemele somatice, dar cum nu există decât o legătură foarte slabă între gravitatea somatică și gravitatea psihopatologică, este foarte probabil ca tentativele de suicid simptomatice pentru o suferință psihică gravă să rămână complet ignorate și în afara supravegherii medicale. Această situație îi îndeamnă pe mulți clinicieni să încerce să dezvolte alternative la spitalizare, sub forma unei supravegheri medicale
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a concentrării, memoriei și atenției. În consecință reducerea anxietății eliberează aceste funcții cognitive importante și permite individului să folosească propriile sale resurse pentru a rezolva problema. Trebuie de asemenea subliniat că ameliorarea anxietății duce adesea la reducerea sau eliminarea simptomelor psihopatologice în majoritatea tulburărilor psihosomatice. Asigurarea unui nou context cognitiv Fiecare sistem psihoterapeutic asigură pacientului un nou context cognitiv care permite pacientului să interpreteze sau să înțeleagă propriul său comportament și funcționarea sa psihosomatică, precum și a altora. Cu sprijinul terapeutului situațiile
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
postliceale) ale Ministerului Administrației și Internelor; selecționării personalului care execută misiuni speciale, în țară sau în străinătate; atestării dreptului de a conduce autovehicule din dotarea Ministerului Administrației și Internelor; diagnozei organizaționale; precizării situației medico-militare a celor cu afecțiuni psihice (expertizare psihopatologică), la solicitarea expresă a unităților medicale de specialitate; asistenței psihologice a efectivelor. Celelalte componente ale structurii activității de psihologie se află exclusiv sub incidența autorității funcționale exercitate de către Centrul de Psihosociologie. 2) Compartimentele de psihologie, de la nivelul inspectoratelor generale, comandamentelor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ofițeri, agenți de poliție/subofițeri, sergenți cu contract; trecere în corpul agenților de poliție/subofițerilor sau ofițerilor; promovare în funcții de conducere și acordarea gradului de chestor/general; executare misiuni speciale (în țară sau în străinătate); atestare conducător auto; expertiză psihopatologică. La modul general, avizul cu care se soldează EP, indiferent de scopul acesteia, reprezintă măsura în care caracteristicile investigate ale personalității subiectului corespund unor cerințe psihosociale generale ale postului, respectiv activității desfășurate. Dovada îndeplinirii condițiilor de aptitudine pentru tipul sau
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în vederea recuperării capacității de muncă a persoanelor cu probleme de ordin psihologic. Spitalul militar. Evaluează psihiatric persoanele care prezintă tulburări ale personalității, pe baza trimiterii Centrului. Tratează persoanele care prezintă tulburări de natură psihiatrică. Comisiile de expertiză medico-militară. Realizează expertize psihopatologice în vederea stabilirii situației medico-militare a personalului. 4.3. Diagnoza organizațională Ministerul Administrației și Internelor, văzut din perspectiva atribuțiilor conferite prin legi și reglementări cu caracter intern, este inseparabil de cel al instituției privite ca realitate psihosocială cu particularitățile și problemele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
personalului Ministerului de Interne. Posibilități și limite”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G. (2002), „Stres și apărare psihică”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G.; Irimia, M. (2003), „Activitatea de evaluare psihopatologică”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G.; Ungureanu, M.; Liță, Ș. (2002), „Valențele Inventarului Psihodinamic Roadmind în evaluarea psihologică a militarilor care îndeplinesc misiuni de mare risc”, in Perțea, Gh. (coord.), Psihologie aplicată în forțele speciale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Obstacol, conflict, frustrație, stres Cap. III. Concepții și interpretări ale fenomenului de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile respective de conduită Cap. V. Frustrația în procesul de integrare socială a personalității Cap. VI. Fenomenul de frustrație din perspectiva psihopatologică Cap. VII. Sentimentul de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acestui fenomen: „Fenomenul frustrației, generalizat, a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personaltății, afectivității, sau asupra nevrozelor și psihozelor. O nevroză, a firmă, unii psihologi, este o stare permanentă de frustrați (Maier) și chiar și orice manifestare psihopatologică nu este decât o consecință a frustrației (French). Frustrația tinde a deveni o sursă de explicat: chiar a unor fenomene sociale, cum este războiul. Unii psihologi îi acordă un loc central în problematica fericirii cotidiene a omului; o persoană nefericită
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]