1,593 matches
-
pe pământ un secol dominat de psihomania paranoică a unor spirite limitate. Crizele psihice ale omenirii continuă astăzi în locurile unde oamenii se ucid reciproc în urma unui delir psihotic religios sau de altă natură. Crima presupune cel puțin o fază psihotică în momentul desfășurării ei, de sciziune afectivă și anulare a empatiei. Eu nu mai cred așa de mult în condiționările economice sau materiale ale conflictelor mileniului trei, dar asta este o altă poveste. După mine, a vorbi despre „istoria sau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care depășesc capacitățile subiectului de adaptare și răspuns, corelate cu particularitățile psihologice și somatice ale acestuia); raportul dintre psihogenii și deficiența mintală este controversat și greu de discriminat încă (unele opinii susțin existența unor tipuri de deficiență mintală pe fond psihotic și nevrotic, alte opinii stabilesc o relație relevantă între cele două categorii nosologice); - stările epileptice (unele cercetări au relevat o relație între diverse tipuri de deficiențe mintale și epilepsie). Între toate aceste categorii diagnostice, pseudodeficiența mintală (pseudodebilitatea mintală, pseudoarierarea mintală
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
electromagnetice ale animalelor neutralizează undele emise de un organism uman bolnav. 1. Margareth Mahler (1897‑1985) este o reprezentantă de seamă a psihologiei și pedagogiei abisale, ocupându‑se în scrierile și cercetările sale mai cu seamă de copiii cu manifestări psihotice și de cei cu tulburări/disfuncții severe (cazul copiilor autiști). De asemenea, a elaborat o serie de teorii de inspirație psihanalitică prin care explică fazele dezvoltării și evoluției copilului în primele luni de viață, accentuând importanța fazei autistice în relația
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar fi putut imagina un diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
geniu și nebunie. „De la geniu la nebunie nu este decât un pas” s-a spus de multe ori. Marii creatori s-au manifestat de multe ori printr-un nonconformism comportamental care a fost catalogat uneori drept nebunie. Totuși, procentul de psihotici printre genii este mare, de 12-13%, și crește proporțional cu gradul de dotare. Conform opiniei lui Liviu Rusu (în teza de doctorat, din 1936), atât creatorul cât și bolnavul psihic pot avea în antecedente o „entropie sufletească”. Cu toate că rădăcina este
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Ch. Baudelaire, M. Eminescu, Fr. Kafka, Virginia Wolff - în creația literară, Mozart, Beethoven, Rossini, Wagner, Smetana - în compoziția muzicală, I. Newton, L. Boltzmann, Kurt Gödel, J. F. Nash - în știință. Ed. Touluse spunea:. Totuși, cele mai multe genii nu au fost niciodată psihotice. De pildă Leonardo da Vinci, B. Michelangelo, Goethe, V. Hugo, G. Verdi, G.B. Shaw, ș.a. sunt exemple de robustețe psihică și longevitate creatoare. Genialitatea nu este un simptom de degenerescență, nici de nevroză, nici de halucinație, ci este expresia de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
psihozelor de cel corespunzător unor structurări patologice ale personalității se situează cele din Marea Britanie (Porter, 1987Ă. Generozitatea juriilor care acceptau invocarea nebuniei în cazul unor acte criminale în vederea evitării sau comutării pedepsei a fost întreruptă în 1760. Invocând antecedentele familiale psihotice, dar și opinia medicului curant, lordul Ferrer - autor al unei crime în care victima a fost un administrator - a pledat nevinovat în fața Camerii Lorzilor. Motivul principal era incapacitatea de a discerne între actele morale și cele imorale. De această dată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
condamnaților cu tulburări psihice care erau ținuți în condiții de temniță. El a observat cu deosebită atenție cazuistica și particularitățile faptelor incriminatorii și a descris „mania fără delir” ca entitate integratoare a comportamentului imoral și criminal în absența unor fenomene psihotice cunoscute precum halucinațiile sau ideile delirante. Începând cu Pinel, s-a instaurat convingerea că omul poate fi anormal (maniacă, fără a fi nebun, cu delir (Pinel, 1962Ă. În aceeași perioadă, inițiative morale asemănătoare au avut Chiaruggi, în Italia, și Tuke
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
În aceeași perioadă, inițiative morale asemănătoare au avut Chiaruggi, în Italia, și Tuke, în Anglia. Se conturau, la începutul secolului al XIX-lea, în întreaga lume tot mai multe argumente care pledau pentru diferențierea dintre tulburările de personalitate și cele psihotice. Ambele fuseseră până nu demult invocate în vederea exonerării de răspundere a autorilor diferitelor acte antisociale. Între 1824 și 1827, medicul danez CARL OTTO, cunoscător al condițiilor de detenție din închisori și adept al frenologiei, a propus utilizarea examinărilor de factură
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
-lea, francezul Morel (apud Millon et al., 1998Ă elaborează o clasificare ierarhică a maladiilor psihice pe șase niveluri. Primul nivel corespunde personalităților cu trăsături accentuate care se pot decompensa sub influența factorilor de mediu, fără a ajunge însă la manifestări psihotice. Cel de-al doilea nivel include personalitățile patologice ale căror atribute dominante - moștenite ereditar - pot favoriza tulburări de comportament de o imoralitate extremă. De remarcat că nivelul al șaselea aparține demențelor, indiferent de etiologia lor. Morel este considerat părintele teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prompt(ăă în a acționa coleros sau în a contraataca; 7Ă are suspiciuni recurente, fără nici o justificare, referitoare la fidelitatea soției (soțuluiă ori partenerei (parteneruluiă sexual(eă. B. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori al altei tulburări psihotice și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții medicale generale. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate paranoidă (premorbidă”. Este o tulburare caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
coleros sau în a contraataca; 7Ă are suspiciuni recurente, fără nici o justificare, referitoare la fidelitatea soției (soțuluiă ori partenerei (parteneruluiă sexual(eă. B. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice ori al altei tulburări psihotice și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții medicale generale. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate paranoidă (premorbidă”. Este o tulburare caracterizată de: o sensibilitate excesivă la eșecuri
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
amicilor sau confidenților apropiați, alții decât rude de gradul I; 6Ă pare a fi indiferent la criticile sau laudele altora; 7Ă prezintă răceală emoțională, detașare sau afectivitate plată. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, al altei tulburări psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervazivă și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții medicale generale. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate schizoidă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
alții decât rude de gradul I; 6Ă pare a fi indiferent la criticile sau laudele altora; 7Ă prezintă răceală emoțională, detașare sau afectivitate plată. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, al altei tulburări psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervazivă și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții medicale generale. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate schizoidă (premorbidă”. Tulburarea de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de gradul I; 9Ă anxietate socială excesivă care nu diminuează odată cu familiarizarea și tinde a fi asociată mai curând cu temeri paranoide decât cu judecăți negative despre sine. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, al altei tulburări psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervazivă. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate schizotipală (premorbidă”. 301.7 Tulburarea de personalitate antisocială F 60.2 Tulburarea dissocială
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
anxietate socială excesivă care nu diminuează odată cu familiarizarea și tinde a fi asociată mai curând cu temeri paranoide decât cu judecăți negative despre sine. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, al altei tulburări psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervazivă. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate schizotipală (premorbidă”. 301.7 Tulburarea de personalitate antisocială F 60.2 Tulburarea dissocială de personalitate TP Antisocială
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o perspectivă dominant descriptivă în cazul tulburărilor de personalitate, Axa II diagnostică rămâne un construct abstract, precumpănitor teoretic. 5.2. Tulburările de personalitate de cluster A Primul cluster - clusterul A - al clasificării categoriale include personalitățile patologice cu trăsături de serie psihotică. 5.2.1. Tulburarea paranoică de personalitate Aceasta are ca dominante structurale orgoliul și interpretativitatea manifeste din tinerețe, alături de abilitățile relaționale selective. Suspiciunea și lipsa de încredere în cei din jur sunt întreținute de o stimă de sine exagerată, care
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
proiectată asupra celorlalți fiind cultivat progresiv sentimentul adevărului propriu - paranoidismul - care îi îndepărtează pe cei din jur, în mod intolerant și incisiv, în scopul conservării individualității. Apare ca evidentă o organizare psihotiformă, realizată prin alte mijloace decât în cazul manifestărilor psihotice propriu-zise și care poate favoriza scurte episoade delirante. Din perspectivă genetică, personalitatea paranoică aparține spectrului schizofreniilor, fiind raportabilă cu precădere la tulburările delirante (Bernstein, Useda, Siever, 1993Ă. Pe terenul concepției despre sine și lume și al atitudinii față de cei din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
despre lume: „Nu-i suport, dar nu pot trăi fără oamenii din jur”. Dintre tulburările de personalitate de cluster A, tulburarea de personalitate schizotipală este cea mai apropiată, corespunzător fenomenelor de depersonalizare și derealizare, de dificultățile de socializare și manifestările psihotice tranzitorii. Interferențele dintre TP de tip borderline și cea schizotipală sunt confirmate și de constelația etiopatogenetică dominată de reperele vulnerabilității endogene, incluzând experiențele biografice negative ale copilăriei. Instabilitatea sinelui, tendințele autodistructive, teama de singurătate și stilul resentimentar permit conexiuni cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
forma tipică se consideră că una din cele două boli e forma ușoară sau atenuată a celeilalte. În perspectiva relației dintre Axa I și II acest model a fost utilizat pentru a descrie natura relațiilor între clusterul A și tulburările psihotice - cu precădere schizofrenia. Exemplul invocat mereu e cel al relației între TP schizotipală și schizofrenie, la fel relațiile între clusterul C și tulburările anxioase. O variantă tipică ar constitui relațiile între tulburarea evitantă și fobia socială și pentru clusterul B
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acceptă zone de tranziție și extreme, puncte de vedere ce trimit mai ales la modelul spectrului. Ambele perspective vor fi invocate. Clusterul A: personalități ciudate, excentrice. Acesta cuprinde TP paranoidă, schizoidă și schizotipală. Corelația e ceva mai mare cu tulburările psihotice - de exemplu, schizofrenia - sau simptome psihotice - halucinații, delir. Interpretarea e de obicei făcută prin modelul spectrului, în sensul că tulburările de personalitate din acest cluster ar reprezenta variante atenuate ale tulburărilor psihotice severe de pe Axa I. În DSM-IV se precizează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
puncte de vedere ce trimit mai ales la modelul spectrului. Ambele perspective vor fi invocate. Clusterul A: personalități ciudate, excentrice. Acesta cuprinde TP paranoidă, schizoidă și schizotipală. Corelația e ceva mai mare cu tulburările psihotice - de exemplu, schizofrenia - sau simptome psihotice - halucinații, delir. Interpretarea e de obicei făcută prin modelul spectrului, în sensul că tulburările de personalitate din acest cluster ar reprezenta variante atenuate ale tulburărilor psihotice severe de pe Axa I. În DSM-IV se precizează că diagnosticul de TP schizotipală e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
schizotipală. Corelația e ceva mai mare cu tulburările psihotice - de exemplu, schizofrenia - sau simptome psihotice - halucinații, delir. Interpretarea e de obicei făcută prin modelul spectrului, în sensul că tulburările de personalitate din acest cluster ar reprezenta variante atenuate ale tulburărilor psihotice severe de pe Axa I. În DSM-IV se precizează că diagnosticul de TP schizotipală e provizoriu și el se schimbă dacă simptomatologia schizofreniei devine francă. De fapt, în construcția TP schizotipale s-a pornit de la observațiile manifestării psihopatologice la relativii schizofrenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
clusterul A și tulburările de pe Axa I - în sens de concomitență a celor două tulburări. OLDHAM și colab. (1995Ă găsește că la persoanele cu tulburări de personalitate de cluster A se întâlnesc pe Axa I o rată crescută a tulburărilor psihotice dar nu și afective, anxioase, de consum de substanțe sau tulburări alimentare așa cum se întâlnesc la TP din clusterul B. La tulburările de personalitate de cluster C se întâlnesc, în plus, și tulburări afective. Se poate presupune că cei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu tulburări de personalitate sunt mai sensibili în general pentru tulburări pe Axa I - inclusiv psihoze - dar cei din clusterul A sunt mai specific sensibili la acestea din urmă. Studiile longitudinale privind corelația dintre clusterul A și semne și simptome psihotice. CHAPMAN și colab. (1994Ă au studiat „înclinarea” spre psihoză printr-o metodologie specială. S-a aplicat un chestionar iar cazuistica a fost reevaluată peste 10 ani. Psihoticii s-au întâlnit mai frecvent printre cei ce aveau inițial ideație magică și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]