4,867 matches
-
doua zi lunea cealaltă, ieri fusese început de primăvară și tot așa într-o viteză care nu prevestește nimic bun, mânca-ți-aș! Simbolul libertății absolute, se întâlni la spelunca din Piața Microhală cu Ghiborț, pe care îl cunoștea din pușcărie. O pată de culoare nelipsită din peisajul cartierului, cu traiul asigurat de alții, pentru că stârmocea atât de mult lângă clienți în cârciumă încât fiecare-i dădea câte o monedă asigurându-i astfel ziua cea de azi și cea de mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ghiborț. Au diabet! spuse el. Au băut spumă de drojdie de la fabrica de bere și s-au îmbolnăvit. Poate să spună ăla cu trei picioare. Câinele confirma prin lătrături, scriind în aer cu coada: vrem mămăligă. Da' ce, suntem la pușcărie? zise Ghiborț. Pâine albă, fraților! Avem din belșug pâine. Erau la poarta Cimitirului "Sfântul Constantin" și, profitând de lipsa paznicilor și de liniștea nopții, morții ieșiseră la plimbare. Măi, tu, grasule, cum te cheamă? strigă Mongolul spre un bărbat rotofei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
surprins sărutând o Floarea-Soarelui. Profa de limba română, privind ca Fetița cu chibrituri prin vitrina unui magazin de jucării un ursuleț Panda de pluș, în mărime naturală. Profesorul de chimie, cel de rusă și cel de biologie, cântând în corul pușcăriei de la capătul bulevardului Karl Marx, alături de violatori, hoți și criminali, sau profa de latină, infirmieră la Leprozeria din Tichilești (Dobrogea), oferind daruri de Crăciun. De cine tremuram noi! Cele mai moluște ființe care aveau nevoie de mască pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici să scrie și să citească, care vagabonda pe străzi și înfunda pușcăriile, cînd la Doftana, cînd pivnița Văcăreștilor, tiran, șef de stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu nimic din merite, ba din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
despre întărirea fizică a organismului pe timpul detenției, nu mai încape nici o îndoială. Pierzi în greutate, dar cîștigi în rezistență, după o vreme ești cu totul alt om, e ca o purificare de tot ce e rău, un fel de clismă, pușcăria e ca un purgativ, spune. Singurul lucru care m-a orbit în viață a fost dragostea, o spune și acum, zice Roja. O să vă explic și de ce: în timp ce el era orbit de dragostea nemărginită pentru parașuta aia comunistă care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ani după ce fusese introdus în structurile ei, urma să facă pasul către Partidul Comunist în care a devenit membru, eveniment pe care la scurt timp după aceea avea să-l blesteme amarnic în timp ce era tîrît ca un infractor dintr-o pușcărie în alta. Asta te-a mișcat cel mai tare Potaie, ți se poate citi și acum în ochiul care ți-a mai rămas, martiriul Tovarășului, n-am suferit eu cît pentru zece vieți? zicea, nu-mi dă asta dreptul la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începînd să țopăie ca să-și mai dezmorțească degetele de la picioare. A naibii hardughie, dom’ Președinte, nu mă mir că tocmai de aici v ați gîndit să trageți sforile, privește dintr-un capăt în altul al clădirii care seamănă cu o pușcărie imensă, dîndu-și seama că începe să amețească. — Ai văzut ce ochi a făcut nevastă-mea cînd i am spus că s-ar putea să ne întoarcem într-o oră, cel mult două, dacă totul iese conform planului, spune domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la stîlpii de beton înșirați de-a lungul bulevardului, jupuiți de afișele electorale, mînjiți cu murdării, stropiți de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a avut timp să-și arate surprinderea, deoarece sucitorul l-a năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta se repede cu satîrul, dar Ion o oprește. Lasă-l, nu vezi că l-am omorît? Este mort? Nu vezi? Văleu, ne mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm. Tot îl vor găsi. Mai bine îl tragem în drum. Vor cunoaște dîra, că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l în spate. Portofel este descărcat la vreo 150
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a dat lovitura la magazinul de blănuri și Pandele a luat patru ani de cazare gratuită pe cheltuiala statului român. Un bărbat așa frumos și cuminte, cu gropițe în obraz și politicos cu toată lumea, a făcut într-un an de pușcărie cît altul în doi, ca Făt Frumos din poveste. În plus, a terminat și facultatea de "hoț deștept". Cîteva fete deștepte, dar cam nemăritate, de la un post TV, l-au abordat și l-au prezentat ca pe o victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a fost înșfăcată de Ionel și strînsă odată a leșinat și ea. Și-a revenit mult mai tîrziu, cînd Ionel își făcuse deja de cap. A început să plîngă. O să te dea tata în judecată! Te așteaptă ani grei de pușcărie. Dar vreau să fii nevasta mea. Numai că eu nu vreau. Înțelegi? Cît au conversat împreună, Ionel, deloc speriat, a dorit să repete violul. Dana nu s-a opus prea vehement, știa că pedeapsa va fi pe măsură. O tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să repete violul. Dana nu s-a opus prea vehement, știa că pedeapsa va fi pe măsură. O tăcere nefirească a dominat momentele acelea penibile. Ne însurăm? a întrebat-o din nou pe fată. S-o crezi tu! Întîi faci pușcărie. Glumești, Diana. Eu chiar te iubesc și vreau să mă însor cu tine. Fata n-a răspuns. Era cătrănită rău. A doua zi, Ionel a fost reținut de poliție și mare zarvă era în toată Galata. După ce mama lui ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pic. Vreau tot o dată. Dacă îți dau toți banii, va veni poliția și cînd va afla că te-ai căpătuit, atunci te înhață. Și pe mata! Sigur că și pe mine. Dar eu plătesc avocați și mă vor scoate de la pușcărie. Dar tu? Acolo îți lași oasele. Și cum zici mata? Vreo zece ani ai să ai bani de băutură și ceva, cîte puțin de tot, pentru cele de trebuință. Și după? O mașină nou-nouță. Vasile a lu' Banditu' s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și printre hoți o mulțime de deștepți. Copiii încep să plîngă pe înfundate, iar Daniel își ferește ochii de mama sa. Dar or să dea banii înapoi, n-au cheltuit nimic. Da, or să-i dea, dar tot merg la pușcărie. Pușcărie?! De ce, s-au jucat și ei pe calculator. Sînt așa de deștepți! Cine a spus că-s proști? Proști sînt cei care au dat banii. Înspre ziuă, cei trei studenți, încătușați bine, au ieșit din casă și au urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
printre hoți o mulțime de deștepți. Copiii încep să plîngă pe înfundate, iar Daniel își ferește ochii de mama sa. Dar or să dea banii înapoi, n-au cheltuit nimic. Da, or să-i dea, dar tot merg la pușcărie. Pușcărie?! De ce, s-au jucat și ei pe calculator. Sînt așa de deștepți! Cine a spus că-s proști? Proști sînt cei care au dat banii. Înspre ziuă, cei trei studenți, încătușați bine, au ieșit din casă și au urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toți. Cu efort și privațiuni de tot felul, Laurențiu a absolvit cinci clase și, după numeroase tentative de a trece și peste clasa a șasea, datorită profesorilor, a trebuit să caute alt drum. Băiețelul Laurențiu nu dorea să ajungă la pușcărie ca frații săi mai mari și asta datorită unui milițian, azi polițist. Nene, n-am furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care i-a acoperit gura, nasul și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să desăvîrșească "botul" copilului și ca efect secundar, acesta se scapă pe el. Vezi tu ce o să pățești la pușcărie, nu ți-au povestit frații tăi? Nu. Spune, au furat portofelul? Da. Unde l-au pus? L-au dat lui tata. Ce a urmat s-a întipărit bine în capul lui Laurențiu și s-a decis să nu meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu ți-au povestit frații tăi? Nu. Spune, au furat portofelul? Da. Unde l-au pus? L-au dat lui tata. Ce a urmat s-a întipărit bine în capul lui Laurențiu și s-a decis să nu meargă la pușcărie, nici în ruptul capului. Aproape zilnic, în plimbările sale de vagabond, Laurențiu trecea pe lîngă un cojocar. Acesta avea o mică chichineață și, cît era ziua de lungă, cosea de zor cîte ceva. Într-o zi, văzînd interesul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cosea de zor cîte ceva. Într-o zi, văzînd interesul cu care îl studia Laurențiu, a ieșit în stradă. Te uiți să șmaglești ceva? Nu, mă uit la mata cum coși. Te interesează munca mea? Da. De ce? Nu vreau la pușcărie. Frații mei nu se tem, dar eu mă tem. Atunci, nu trebuie să furi. Da. Vrei să te fac cojocar? Mănînci calule ovăz? Chiar, mă? Să moară mama! Bine, vino încoace! Așa a început Laurențiu să fie cetățean onorabil. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Unde mai pui că se cotizează din greu, intervine un rinocer alb. Vedeți ce averi au vameșii... Dar ce, politicienii au mai puțin? Dar, totuși... Nu sîntem o țară... Politicienii sînt vinovații principali... Și ce? Îi bagi pe toți la pușcărie? Ar fi excelent. Habar n-au țațele de la emisiunea dințoasei cu gura încleștată, cîtă suferință a căzut pe băieții de la vamă. Pe proces vor consuma jumătate din cheagul adunat și cealaltă jumătate o vor da pentru păstrarea posturilor. Am muncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana l-a omorît. Probabil a făcut infarct. Tot omor se cheamă. Dionisie plînge și timp de trei ani cît a stat la pușcărie se întreba mereu: Eu ce vină am? Cu ce ți-am greșit, Doamne? Știi tu, îi răspundea Domnul. Ce, mă crezi proastă? Familia Cepoi a fost chemată într-o vizită la moș Cazacioc. Nu era chiar ăsta numele moșului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bogații maneliști Jumătate de secol de ideologie comunistă n-a reușit să zdruncine deloc simțul de proprietate. Ba, din contra, după '89 s-a constatat că o mulțime de "șmecheri" s-au dezlănțuit spre căpătuială. Băieți descurcăreți, fără frică de pușcărie, au acumulat averi frumușele. Aceștia s-au diluat printre ceilalți români, care au adunat averi corect cîștigate. Oricît de mult s-ar dori o egalizare a "șmecherilor" cu oamenii deveniți bogați prin talentul lor în afaceri, la o analiză sumară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se adună mînia. Te belesc și pun sare și cenușă. După 29 de zile, Parșivu a ieșit pe poarta arestului. Cel care era să dea ortul popii în timp ce era jefuit, a răcnit la ceruri și și-a mîncat ficații. De la pușcărie s-a dus glonț la Rodica cu două porniri diametral opuse. Pe de o parte dorea s-o iubească și pe de altă parte dorea s-o jupoaie. Ce mi-ai adus? țipă femeia cînd l-a văzut. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-o atingă. Hai, spune! O lași altuia? Dar nu vreau copil, complicații... Cînd tărăboiul era gata să izbucnească, Ionel s-a hotărît s-o avertizeze pe nevastă-sa: Știi, am o încurcătură teribilă, începe el timid. Te ia la pușcărie? se sperie nevasta. Nu, nici vorbă. Ai SIDA! Nu, Doamne ferește! Ai lăsat-o pe una însărcinată... Cam pe aici ai nimerit-o. Lasă, zice nevasta calm, o scoatem noi la capăt. Numai că generozitatea a fost risipită de valurile vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]