1,270 matches
-
mai fugim Înapoi nu mai puteam: În spate se aflau cei ce-mi luaseră urma peste atâtea și atâtea tărâmuri. - Știi ceva, Logon? Așa-s de supărat, că aș bea niște vin din acela... - De ce n-ai spus mai devreme? - pufni el În râs și Îl chemă pe unul dintre mărunțeii lui N’jamo. Netrebnicul! Căra cu el o burtă dintr-un fel de vin amărui, pișcător. Am dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putea să-i Înfruntăm aici. Oamenii mei sunt câtă frunză și iarbă, iar vânătorii tăi sunt tare dibaci, după cum văd, se hlizi el. L-am privit pe Logon, apoi pe Tek. Pe Kikil n-a mai fost nevoie, căci el pufnise deja În râs : - Mai devreme sau mai târziu, tot o să dăm lupta de sânge cu ei, măi Krog, măi. - Și ce ne facem dacă, În timp ce ne luptăm cu vrăjmașii, Gemenii se Îndepărtează prea mult de țărm? N-o să mai izbutim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un gest de parcă ar fi alungat o muscă, deși pe frigul ăla Înghețaseră toate muștele, după care Întrebă: - Tu așa știi? Că totul a pornit de la vorbe? - Păi, cum?... De la vorbe a Început lupta asta, de la ce altceva? Iarăși tăcu. Pufni de vreo două ori. Apoi: - Nu știu cum să zic... E un gând pe care nu știu a-l spune... E ciudat, oricum... S-au Întâmplat atâtea lucruri, de-mi vine să cred că de la plecarea ta În călătorie au trecut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai lui sunt oaspeții noștri. - Sunt oaspeți pe cinstite, sau te porți frumos cu ei doar pentru că-s’ mulți? - Krog este scoborâtor din Tatăl. - Las’ că vedem noi când o să vină ăia de i-au luat urma, zise Dupna și, pufnind, se răsuci pe călcâie. O luă la pas, urmat de o bună parte dintre cei adunați În jurul nostru. Iar Gupal: - Iartă-l. O fi el om În toată firea, dar așa face de când e copil. Nu știu de ce. Neamul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știu de ce. Neamul meu nu e ca el. Pfuuuh, doar o parte din neamul lui Gupal nu era precum Dupna, pentru că mulți o luaseră după scofâlcit, sporovăind În gura mare, Într-o limbă pe care n-o pricepeam defel. Câțiva pufniră În râs, iar Dupna trase spre noi un scuipat peste umăr, din mers. Abia atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă prunc pe lume. E femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lume copiii scoborâtori din Kron, dar n-o să vorbim despre asta, căci aduce ghinion. Ăsta e Dupna, Încheie el. Iar el, chiar că ți-este un fel de văr, nu o venitură de om, ca Dyas acela. - Săracul Dyas, am pufnit În râs. Credea că povestea asta va rămâne doar Între noi doi. - Cum să rămână doar Între voi doi? Până și lucrurile negândite se află dacă știi să te uiți la om. Auzi? - schimbă el vorba deodată. Ia hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În ochi și rânji din nou. - Ce-ai avut de n-ai vrut s-o lași să tragă cu arcul? mă Întrebă, cu privire licăritoare. Aș fi putut să-i răspund, dar nu se făcea. Nu cu unul ca el. Pufni În râs. - Păi dacă-i pe-așa, de ce ți-ai bătut joc de Logon, câine spurcat ce ești? - Tot nu pricepi? Krog nu are Încotro, i-am spus și i-am Împlântat piatra ascuțită În beregată, că doar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măi! l-am mai strigat o dată. Ține minte de la mine că, odată și odată, strănepotul meu și cu strănepotul tău o să vină de la unul la altul așa, ca și cum s-ar duce să ia niște apă de la râu! - Ia, niște proști! - pufni Barra În râs. La ce-o să mai aibă nevoie de minte dacă o să fie În stare să facă orice le trece prin cap? S-a răsucit pe călcâie, a luat-o din loc și de atunci nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mâna. Și mai e și miop. ARTUR: Asta întrece orice măsură. GARDIANUL: Nu, știu eu cât să-i dau. Odată... Pufnește în râs.) știu eu când... cuiva... știu eu cui... dintr-o mișcare greșită... hârști! i-a tăiat o ureche... Ce-am mai râs! Apoi... i-a mai tăiat o ureche... Hârști! Hi-hi-hi! Spuneți și dumneavoastră. Să nu te prăpădești? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a făcut. (Îi arată picioarele.) VIZITATORUL (Încă speriat.) Do-do-domnilor... (Jalnic.) Apă... GRUBI (Îi aduce apă în pumni.): Na! (VIZITATORUL se aplecă să bea iar GRUBI desface pumnii.) Hi-hi! Vino și ia! VIZITATORUL (Cu prestanța pierdută, umil și transparent.): B-b-boule! (Ceilalți pufnesc în râs.) MAJORDOMUL: N-are nimic, domnule. Puteți veni liniștit. VIZITATORUL (Încercând să-și refacă demnitatea.): Eu... Ridică un deget în sus și brusc îi revine glasul.) plec! MAJORDOMUL (Speriat.): Unde să plecați? BRUNO: Zău așa, n-are nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU TOMBERONUL (A venit lângă groapă.): Gata. MAJORDOMUL: Ia arată tu domnului culm ai făcut. VIZITATORUL (Fals.): Da, da, numaidecât... (MAJORDOMUL, BRUNO și GRUBI privesc extaziați jocul BĂRBATULUI CU TOMBERONUL.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Mai întâi am venit, așa ca și cum... (Îl pufnește râsul.) hi-hi... le-am zis... (Nu se poate stăpâni și iar râde.) „ha-ha! stați aici și mâncați. Nu vă pasă de nimic”, iar ei... (Râde, chicotește, ceilalți sunt contaminați și ei.) mi-au zis... hi-hi... BRUNO: Chiar așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
voalul pe fată. Tăcere lungă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar și începe din nou să cânte transpus, pasionat.) (Pauză lungă. BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne încremenit pe scaunul lui, cu ochii închiși. DOAMNA CU VOAL pufnește scurt în râs după care așteaptă consternată. BĂRBATUL CU ZIARUL își pune cocoloașele de vată înapoi în urechi.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Încercați să vă astupați urechile... (Către DOAMNA CU VOAL.) Să vă dau puțină vată? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-și asigure locuri bune în parcare, treaba lor, să le fie de bine! El o ține pe-a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi Sfântul Ioan Gură de Aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
supărarea, să considerăm dispariția pipei drept cel mai important eveniment al zilei. Era insuportabil. — La ce bun să fi pus cineva mâna pe pipă? se întreba el. La ce-ar fi folosit? Își închidea și-și deschidea pumnii, clipind des, pufnind, purtându-se ca un consumator de droguri cu un sindrom de izolare, deși pipa lui fusese întotdeauna goală. — Vă rog să-mi spuneți, insistă el, ce interes ar avea cineva să-mi ia pipa? — Habar n-am, George, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pân’ la telefoane. Cea că sună la țară să contramandeze înmormântarea. Zău că așa zicea. Cea că v-ați bătut joc de memoria răposatului“. Trânti receptorul. Îi venea să arunce cu scrumiera în ușă. Sau în fereastră, să spargă ceva. Pufni furios. „Memorie! Ce ți-e și cu ăștia. Bandiți până și la nepoți. Tineret crescut de noi, școală de la noi, vacanțe de la noi, slujbă de la noi, viață tihnită că le purtăm noi de grijă și ei se-mpiedică când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe. Îl năpădea furia numai cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și ei face nazuri“, pufni Goncea. „De-ar fi măcar vorba de avere, să fi avut dinți de aur, placă de-aia de inox în cap, sau mai știu eu ce, dar așa, o tijă. Le-aduc de la mecanică câte tije vor.“ Încercă să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a fost mare la partidul lor de demult, când mai trece p-aici, tot așa-i spun, tataie. Și nu se supără. Mai trece, îi cos un pantof, mai un flec, chestii de-astea specifice. Îi bat și placheuri... Pancratz pufni ironic. - Afinoghiu... El e încă activ, cu Filiala lor Județeană de la Vechiul Partid Istoric Nou. Înghite și populisme de-astea, cu mersul la cizmărie, că vrea să se dea de popular. Dar noi, diplomații? - Eu respect, mai ales diplomații, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că nu-l puteau ține nici ăia prea mult. Îl mirosiseră că Țonți nu vroia decât bani. Bani, părinte, numai și numai bani. - Așa o fi generația lor. După atâta sărăcie. Și-apoi, și banii, în ziua de azi... Țongu pufni furios. Privea încruntat spre băltoaca de lângă pompa americană. Apa parcă bolborosea. - Dar noi n-am fost săraci părinte? Știi când am dat eu opincile jos? Până când am purtat izmene de cânepă, făcute de mama? Abia la internat, într-a zecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Domnului, chiar de suntem veri, vede mai altfel situația, când e vorba de politică... Și așa m-a scăpat. Îi picase și maiorului Goncea pe mine. Când Goncea auzea de preoți, parcă turba. Dar am scăpat... Voia lui Dumnezeu! Emilian pufni. - Am auzit că Goncea vă face biserică nouă aici. Așa că... Dădu să mai spună ceva, dar nu mai apucă. Persiana îi făcea semne din ușa casei. Alergase și ea după fata veterinarei, apoi se oprise, când aceea tocmai încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru bărbați, alta pentru doamne, îl duse în dreptul caloriferului de la geam. Deschise larg fereasta, aplecându-se mult peste pervaz. În curtea interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit. Pârțângău pufni disprețuitor. „Prostul de Balaban! Crede c-o să-l scape nenorocitul ăla de Mițunghină... Mai tare o să-l înfunde. E doar sluga lui Goncea, plătit mai gras chiar decât Burtăncureanu. Și cum o să câștige Balaban împotriva generalului, când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în oraș. Câteva urări de bun venit din partea prefectului Soporan. Acela citi atent și afișul acesta, pufnind nemulțumit de câteva ori. Se așeză apoi pe bancă. Prinse a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și fel de semne pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute. Uneori semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până și virgulele, citeau pe orizontală, pe verticală, respectiv, din trei în trei litere, sau cum le mai venea ideea, citeau, la o adică, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei, dom’ Condrat. Iubirea vieții ei, vă dați seama? Ca în frumoasele romane ale marelui Turgheniev!“ Dădu să îngâne ceva. Bărbatul din față, care-l cunoștea pe funcționarul de la agenția de publicitate, se răsuci și el. Privi spre telefon și pufni amuzat. „Aveți dreptate, nu e nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceva. Agita o sacoșă galbenă, din hârtie. - Du-te la ea! Alung-o! N-o lăsa să mai vină, șopti femeia. Nu vreau să mai discut cu ea. N-am ce să-i mai spun. Mă strezează de spaima spaimelor! Pufni răutăcioasă. - Ce să-i mai spun... Poate doar să-și pună chiloți pă ea. Că altceva ce să-i mai spun... Semaforul se schimbă pe verde. Gina dădu să pornească spre ei. Bărbatul îi făcu semn să rămână acolo, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]