1,576 matches
-
a tonului demonstrativ anunțat din primele rânduri: „Omul este lup pentru sine. Aceasta este condiția pentru ca într-o vreme omul să devină lup pentru om. Autodevorarea se află în conținutul fiecărei clipe și este energia care face ca timpul să pulseze, istoria să se nască și natura să dăinuie”. Sub un pretext erotic, „prozo-poemele” din Socrate poetul (2000) configurează și ele o parabolă ironică privitoare la raportul între „natură” și „cultură”, între „viață” și „idee”. Temperamentul scriitorului pare a se împlini
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
mult pe elocvența cifrelor („indicatorii cantitativi”), a înșiruirilor de nume și de titluri care pot da seama despre „avatarurile” creației dramaturgice și scenice la noi. „Povestea”, astfel condensată, este plasată în contextul unei spiritualități specifice, în care, etapă de etapă, pulsează spiritul timpului. Comentariul, cuminte, succint, clar, se însuflețește pierzând oarecum măsura atunci când, iar și iar, vorbește de momentele de „efervescență”, de continuă „înnoire” („vocația de înnoire a fenomenului teatral românesc”), care ar îndreptăți teatrul de pe meleagurile noastre să aspire spre
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
-și construiască o identitate socială pozitivă, ei vor dori să acționeze eficient în interiorul instituțiilor date, iar în acest scop se vor orienta în sensul indicat de ele. Ei vor dori să fie evaluați corespunzător, să primească feedback-uri pozitive, să pulseze în acord cu ritmul colectiv. Identitatea - cu atât mai mult identitatea socială - pare atunci să fie un produs al unui context specific. Iar cum contextele sunt puternic ideologizate (vezi Deconchy, 1989), proclamând un „adevăr” universal, științific, unic, toate explicațiile și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
atenția e pentru că versurile consonau cu tendințele timpului: „ne consideram niște novatori” („Un singur fel de ocupație în starea civilă: inovatori”). Și totuși, poezia lui P., ce fixează în notații obstinate febra mecanică a unui veac încins „cu arc voltaic”, pulsând în „ritmul tacheților”, în „angrenajul pistoanelor” și „violența reoforilor” aprinși, nu face elogiul progresului, al tehnicii. Dimpotrivă, viziunea sa e cea a copleșirii și uniformizării umanului prin impersonalitatea trufașă, de o rece ferocitate, a mașinii. Și când „din zvon de
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
cu nea firu - mecanicul/de la compresoare-/despre starea planetei// tu (poate) dormi iubito cu genunchii/ albi, ușor desfăcuți peste cearșaful/ violaceu/ (sunt sigur că ai sânii calzi)/ ca o respirație de luceafăr/eu rătăcit printre metafore/albe/aud numai apa pulsând/ în calorifere” - Despre starea planetei). Poetul se impune ca un imaginativ romantic la vremuri noi, un creator de tablouri în care satul natal, fără a-și pierde identitatea, capătă dimensiuni fantastic-suprarealiste. La fel ca în picturile lui Chagall, îngerii se
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
aici, dorința vie a contopirii cu firea, asemenea unui „punct în lumea de culori”, în bogăția și calmul câmpiei sau chiar sentimentul identificării eului cu natura („mi-e sufletul o tainică pădure”), al unduirii în vânt împreună cu pomii, al inimii pulsând în pământ. Prea puțin din acumulările și experiențele de mai târziu a pătruns în acest fond genuin care oferă substanță liricii. Evidentă apare doar influența, ghidată de afinități, a altor poeți ardeleni, care l-au întărit în convingerea că esența
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
ca răul de mare / când te apropii unduioasă să stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați, de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al lui N. închide frecvent, în pofida unei imaginații copleșitoare și a sensibilității aparte, un text cețos, suprasaturat de metafore și imagini poetice. SCRIERI: Poteci răzlețe, Chișinău, 1987; Mireasa Domnului sau Schimbarea
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată probă de încercare a uneltelor sub aspect tematic și stilistic, P. dobândește consacrarea ca prozatoare odată cu publicarea romanului Agata murind (2003; Premiul Uniunii Scriitorilor). Unanimă în
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
prin nostalgia modernilor, în clasicitatea mitică, dionisiaca, si celebrează, cu un senzualism de „cutezătoare”, „fierbinte violență”, frenezia vitală - chiar moartea e paroxism al jubilației, „că fructul în strivire” -, punând sub semnul lui Pan și al faunului un eu poetic neînfrânat, pulsând de hedonism tragic: „Trăiți; nu va lipsească iubirea, furia și dorința./ Biete fapturi ce viețuiți, nimic n-aveți pe lume în afara vieții”. Clasicismul îl evocă și metrul alexandrin (recuzând versul alb, la modă), insă esențial, cartea relansează, răsunător în epoca
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
studiată, la o cunoaștere comună, nesistematică și din aceste considerente - neștiințifică. Cu toate dezavantajele menționate, utilitatea sondajelor de opinie nu poate fi neglijată. Promotorii sondajelor de opinie ca metodă, George H. Gallup și Saul F. Rae, susțin În lucrarea The pulse of democracy (1940) că acestea Îndeplinesc un rol triplu În societățile democratice: reechilibrează raportul dintre puterea elitelor și masele populare; descentralizează puterea politică a elitelor; contrabalansează influența grupurilor dominante din societate. Nu mai puțin sugestivă este convingerea profesorului S. Chelcea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
interesului către arhitectonica subsistemelor economice și culturale care compun o civilizație, preferând oricăror aproximații ideologice decupajul infinitezimal în arii precis determinate. Astfel s-au scris nenumărate monografii despre culturi regionale, cuprinzând un bogat index al vieții private a omului european, pulsând între angoase infernale și nostalgii paradisiace. Abundența studiilor specializate, relevante pentru specialiștii „de meserie”, însă irelevante pentru profani, indică lipsa de conținut formativ a cunoașterii istorice moderne. În plină vârstă atomică a umanității, uitarea totalității se obține din submersia în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a prezenței lui Dumnezeu, pe care o cunoscuse de mic în slujbele Bisericii și în „liturghia după liturghie” a cosmosului. A fost atunci tentat să caute în mistica orientală a vidului o soluție la chinuitorul său zbucium lăuntric, în care pulsa suferința pentru destinul nefericit al Rusiei. Abandonând voluntar rugăciunea, aflat încă la Moscova, Serghei se dedică pentru câțiva ani așa numitei „meditații transcendentale” (constând într-un exercițiu de vidare a intelectului de orice reprezentări pentru dobândirea unei stări generale de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chiar așa, domnule căpitan? Ă Așa e, omule. Uite, pune-ți piciorul tău viu în locul unde era altădată piciorul meu... așa... acum, pentru ochi nu-i decît un singur picior, dar pentru suflet sînt două picioare. Acolo unde simți tu pulsînd viața, exact acolo o simt și eu. E o enigmă, crezi? Ă Aș zice mai degrabă că-i o cimilitură, domnule căpitan. Ă Ascultă, atunci. De unde poți tu să știi că acolo unde stai acuma, nu stă, fără voia ta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ia privește, nantucketezule! în mîna asta, țin moartea Balenei Albe! Fierul acesta e călit în sînge și în fulgere și jur să-l mai călesc o dată, înfigîndu-l adînc în locul acela fierbinte de dinapoia aripii înotătoare, unde Balena Albă își simte pulsînd viața blestemată! Ă Atunci, Domnul să te aibă în pază, bătrîne! Vezi asta? spuse căpitanul corabiei străine, arătînd spre sac. Voi înmormînta doar pe unul dintre cei cinci voinici, care mai erau încă în viață ieri, înainte de căderea serii. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în propria-i violență și propriile isterii. În Esmeralda, lumea are timp, iar timpul a știut să dăltuiască un alt fel de oameni: recepționeri de hotel sentimentali, polițiști calmi, gata să colaboreze cu detectivul particular, până și gangsteri în care pulsează generozitatea și instinctul cavaleresc. Marlowe se simte atras de acest spațiu ca de un magnet, revine în Esmeralda, deși, cum spune în capitolul 14, „de-acum nu mai era cazul meu”. Naive din punctul de vedere al motivației psihologice, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
În ani cuminți de ucenicie și să devină cu timpul un dispozitiv curent În mecanica noastră intelectuală. În materie de punctuație, regulile gramaticale spun mai mult, dar nu spun totul. În fiecare semn, dincolo de ceea ce stă În definiția lui strictă, pulsează și o parte de imponderabil, capabilă să genereze ori să adăpostească În ea nesfârșite virtualități și deschideri. [...] Punctuația, În fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, sculptează Înțelesuri, intră Într-o fiziologie necesară a spiritului, asigură o disciplină de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ratașării culturii Europei Centrale și de Sud-Est la aceea a Occidentului nu e întâmplător, chiar dacă discrepanțele continuă să supraviețuiască. Nu e vorba de un hazard, atâta vreme cât dialogul se permanentizează, născând un fel de comuniune la nivel european, un singur suflet, pulsând în aceeași direcție: e sufletul lui homo europaeus care, de la Erasmus încoace, revine mereu în conștiința umanității. Avertismentul său, idealul visat de el, are un simbol și o valoare care traversează veacurile și care, neîmplinit încă, împinge în fața noastră o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
singur. Lumea presei este plină de paradoxuri. Ziaristul trebuie să fie mereu prezent în redacție („Stați aici”, zice șeful. „Urmează o ședință importantă”) și, în același timp, meseria îi cere să fie în stradă, acolo unde au loc evenimentele, unde pulsează viața. Pe bună dreptate, se spune că o redacție plină de oameni este un semn rău pentru ziarul respectiv. Înseamnă că oamenii mimează munca și își fac de lucru pe seama unor știri primite de la cine știe ce agenție de presă, în loc să-și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pe Milton să-și apese clarinetul pe pielea ei și să-i invadeze corpul cu muzică. La Început doar o gâdila. Dar după o vreme notele i se răspândiră mai adânc În corp. Simțea cum vibrațiile Îi penetrează mușchii, cum pulsează În valuri, până când Îi făceau oasele să zornăie și organele interne să murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acționez cu grație, cu sincronizare promptă, atletică. Trebuia să strig de pe marginea ființei mele: ― Curaj, Stephanides! Trebuia să fiu antrenor, jucător-vedetă și majoretă În același timp. Căci, În ciuda orgiei dionisiace care se dezlănțuise În corpul meu ( În dinții care-mi pulsau, În dezmățul sălbatic al nasului), nu totul la mine se schimbase. La un an și jumătate de când Carol Horning venise la școală cu sâni nou-nouți, eu Încă nu aveam deloc. Sutienul pe care Îl obținusem, după multe insistențe, de la Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de mare stând la pândă În adâncuri. Suprafața mării e o oglindă: reflectă regnuri divergente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu sunt iritată de loc, spuse Obiectul. ― Am uitat, am spus. Tu ești obișnuită. Dintr-o dată fața i se umplu de mânie. Tremura. Sub piele, venele i se Întindeau și pulsau, iscând linii vizibile la suprafață. ― Ai fost o curvă infectă azi-noapte! mă acuză ea. ― Eu? Dar tu? Te-ai dat la Rex Încontinuu. ― Nu-i adevărat! Nici măcar n-am făcut atâta cât crezi. ― Mie așa mi s-a părut. ― Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-n dinți, mi-am pus mâna pe după talia ei. Apoi nimic, multă vreme. Fiindcă ajunsesem până aici, mi-era teamă să merg mai departe. Așa că am rămas Înghețată, Îmbrățișând-o pe jumătate. Brațul mi-a Înțepenit. A Început să-mi pulseze, apoi nu l-am mai simțit deloc. Obiectul părea să fie drogată sau În comă. Totuși simțeam o vigilență În pielea ei, În mușchi. După Încă un timp, destul de Îndelungat, am pornit-o Înainte. I-am apucat tricoul și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să se Întindă din nou, lăsându-și papuceii albi aranjați frumos pe covor și trăgând jaluzelele. Orbitele ochilor i se Întunecaseră, iar venele albastre de la tâmple Îi pulsau vizibil. Când suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. ― Alo? ― Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. ― Nu. ― Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie spunea că trebuie să Închidă. ― N-ar trebui să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dansează În jurul stâlpului lucios de pe scenă. Domnul Go e multilateral dezvoltat. Dar În seara asta nu e În stare să-și Împartă atenția. Mirosul de piscină Îl distrage. Și asta se Întâmplă de peste o săptămână. Întorcându-și capul, care Îi pulsează de la efortul Florei, domnul Go se uită la coada formată În fața cordonului de catifea. Cele cincizeci și ceva de scaune de aici, din Sala de Spectacole, sunt aproape goale. În lumina albastră se văd doar câteva capete de bărbați, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]