1,506 matches
-
istoriei care convinge cu forță, fie de preocuparea față de părerea comună care ni-i dă pe aceiași auditori deja convinși. Nu este verosimil faptul că Medeea își omoară copiii, că Clitemnestra își asasinează soțul, că Oreste își ucide mama cu pumnalul, dar acest lucru este spus de istorie, și reprezentarea acestor mari crime nu găsește niciun fel de neîncrezători. Nu este nici adevărat și nici verosimil ca Andromeda, expusă unui monstru marin, să fi fost scutită de acest pericol de un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fii atent la Idele din Martie! Cât de bine este prins adevărul istoric, cât de mult îmi dau seama din tonul popular al lui Cezar de acest ambițios care, în ciuda inimii sale largi și a ingenioasei sale clemențe, a meritat pumnalul cu care l-a străpuns Brutus." Din momentul în care unitatea de loc nu mai apare ca un imperativ absolut, legăturile dintre scene, pe care le impusese clasicismul, nu mai sunt indispensabile. Diderot, în grija lui de a crea iluzia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă: „- Ai să mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl întrebă bătrânul. Vorba țăranului e ca pământul, aspru și bolovănos... sperie mintea și cutremură... Vorbește în doi peri, deprins să-și ascundă gândul. Suflet enigmatic, plin de surprize și bănuieli. Lisandru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje, aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară. Ochii ei negri îl înțepau în inimă, ca două pumnale... Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria Mare, era pe sfârșite... Când Anuca cu Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Landa n-a mințit, Thompson a luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul și mâlul din fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle și oseminte, figurine de jad sau de obsidian, pumnale, vase și bijuterii de aur, ofrande votive, până ce plonjările i-au spart în cele din urmă timpanele. Ne îmbarcăm și plecăm. În autobuz, senzația că am văzut toate piramidele posibile revine. Mereu aceleași pietre fierbinți, mereu aceleași explicații... Fost chirurg
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna dreaptă, mai avea un film făcut baston, lucios, lung de vreo jumătate de metru. M-a împuns cu el în piept, zîmbindu-mi mereu, până ce filmul, părând că pătrunde ca un pumnal prin pijamaua mea, s-a scurtat de tot. Durerea a fost însă atât de violentă, de parcă mi s-ar fi împlîntat în inimă un cuțit. Am gemut și am deschis ochii în lumina gri și rece a dimineții. O vreme
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Dervla O’Donnell. Două sendvișuri rapide sunt singurele care fac greața să treacă. Nu, la mine e paranoia, tremură Kelvin, aruncându-i o privire rapidă, apoi aplecând din nou capul. Până și domnișoara Morley recunoscu rușinată: —Mă simt de parcă un pumnal a fost înfipt în repetate rânduri în ochiul meu drept. Lisa își dorea să li se alăture, dar nu putea. Cireașa de pe tort a venit când Mercedes a intrat pe ușă cărând după ea bagaje pe care erau înfășurate bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șuierau tot mai tare. Apoi încetară. Am auzit zgomot de portiere trântite. M-am desprins de Lee și l-am luat ca pe-o păpușă stricată, ajutându-l să se ridice în picioare. În fața noastră era Ellis Loew. Loew avea pumnale în priviri. Dintr-odată mi-am dat seama că ieșirea lui Lee era rezultatul ciudatei sale castități și a unei săptămâni de coșmar și droguri, căreia filmul porno îi pusese capac. Simțindu-mă în siguranță, l-am luat pe partenerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să asculte filmul, iar Lizzie se strecura lângă el și-i povestea ce se petrece pe ecran. Știți la ce mă refer: îi descria acțiunea. Vi se pare că ăsta ar fi comportament de curviștină? Parcă mi-a înfipt un pumnal în inimă. — Nu, într-adevăr. Vă amintiți numele tipului? — Tommy nu-știu-cum. Are o cameră la Căminul Veteranilor de Război, ceva mai în josul străzii, iar dacă ăsta-i vreun criminal, eu o să dau din mâini și o să zbor până la Nantucket. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ciocanul. Nimeni n-a văzut nimic niciodată. Nimeni nu chițăia. — Încotro? Logan strânse din umeri. — La următorii agenți de pariuri de pe listă, bănuiesc. Agenta Watson băgă mașina În marșarier și ieși cu spatele din parcare. Farurile clipeau, transformând scările În pumnale de argint. Aproape că ajunseseră la drumul principal, când o mașină particulară verde-ruginiu apăru de nicăieri. Watson apăsă cu putere frânele, urlă „La dracu’!“ și opri motorul. Când mașina parcă agresiv În față la Turf ’n Track, ea lăsă geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
secundă înțelese că, după atâtea comploturi dejucate, moartea i se cuibărise în casă. Nu avu timp să se întoarcă încă o dată: o lovitură în spate, o lamă înghețată, pierderea echilibrului, răsuflarea tăiată. Într-o secundă își aminti: „Așa e un pumnal înfipt în spate: o lovitură, senzația de frig, nici o durere...“, spusese în Syria, cu ani în urmă, tatăl său. Și, într-adevăr, așa era. Împăratul se întoarse; credinciosul Chereas era acolo, cu brațul ridicat și strângând în mână un pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pumnal înfipt în spate: o lovitură, senzația de frig, nici o durere...“, spusese în Syria, cu ani în urmă, tatăl său. Și, într-adevăr, așa era. Împăratul se întoarse; credinciosul Chereas era acolo, cu brațul ridicat și strângând în mână un pumnal, asemenea celui ce lovește fără părere de rău. Chereas era puternic, și Împăratul o știa; tocmai datorită forței sale îl pusese în fruntea cohortelor. Chereas își lăsă brațul să cadă violent, dar Împăratul se feri. Din cauza uimirii, nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în atrium. Vru să urle, dar își dădu seama că îi pierise glasul. De la oricine s-ar fi așteptat la trădare, dar nu de la Chereas. Îl împinse cu forță, reuși să-l izbească de perete, în timp ce încă o lovitură de pumnal cădea în gol. Împăratul se repezi spre ieșire; din atrium, un ofițer îi veni repede în întâmpinare. Nu, nu alerga după ajutoare, alerga spre el. Era înarmat - ținea pumnalul ridicat. El nu avea cum să se apere. Îi privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reuși să-l izbească de perete, în timp ce încă o lovitură de pumnal cădea în gol. Împăratul se repezi spre ieșire; din atrium, un ofițer îi veni repede în întâmpinare. Nu, nu alerga după ajutoare, alerga spre el. Era înarmat - ținea pumnalul ridicat. El nu avea cum să se apere. Îi privi pe cei doi agresori, în spațiul îngust care-i rămăsese. Încă o străfulgerare: „Să nu te încrezi în cei care te văd zi de zi“, îi spusese tatăl său pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea mare, și ochii care spuneau: „Ești terminat!“. Gustul arzător al sângelui urca pe gâtlej; Împăratul își agită brațele ca pentru a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece, iar el se clătină și simți îndată focul... Iar din spate, Chereas - Chereas, cu care glumea în fiecare zi - îl lovi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima suflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc!“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gemea încă o dată: „Te iubesc!“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat, Silius îl duse în fierărie și, ca să-l amuze, îi arătă un pumnal elegant, acea sica scurtă folosită în cursele întinse dușmanului. Uite, trebuie să-l ții așa... Îi întinse pumnalul; copilul apucă arma energic, cuprins brusc de o senzație de siguranță. Tribunul îi luă sica din mână, chemă un militar și simulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat, Silius îl duse în fierărie și, ca să-l amuze, îi arătă un pumnal elegant, acea sica scurtă folosită în cursele întinse dușmanului. Uite, trebuie să-l ții așa... Îi întinse pumnalul; copilul apucă arma energic, cuprins brusc de o senzație de siguranță. Tribunul îi luă sica din mână, chemă un militar și simulă un atac. — Apoi te duci în spatele lui, vezi? Îi pui mâna stângă pe gură și-i ții capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
topească în trecătorile din munți; sosi, inevitabil, vremea să plece spre Roma. Gajus se învârtea melancolic prin grajduri, mângâind pentru ultima oară coama lui Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu pe Caius Silius, tribunul care îl învățase să mânuiască sica, pumnalul scurt, și se apropie de el. De această dată însă Silius nu avea în mână o armă, ci întorcea pe toate părțile o cupă de argint. — Uite, îi spuse lui Gajus, întinzându-i-o. Argintul era lucrat în relief, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el nu dăduse nici un ordin. Poate fusese o poruncă secretă a lui Augustus, a spus, care trebuia împlinită după moartea lui. S-a arătat indignat. A poruncit ca respectivul centurion să fie judecat pe dată. Ținea în mână pugio, micul pumnal simbolizând puterea de viață și de moarte, și în timp ce vorbea se juca mereu cu el. Când noi am auzit că imperiul ajunsese pe mâna lui Tiberius, am vrut să pornim împotriva Romei. Dar și de data aceea tatăl tău ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ridică și-i puse două degete pe buze. Strigătul lui Nero se transformă în sughițuri furioase. Îl pun să plătească credința față de tata. Tribunul Caius Silius, comandantul legiunilor de pe Rhenus, era cel care îl învățase pe micul Gajus să folosească pumnalul, cel dintâi care îi dezvăluise istoria familiei sale, îi dăruise calul pe care-l îndrăgise atât, acel mannulus numit Incitatus. Gajus ieși din casă fără să spună nimănui, avându-l pe urmele sale pe bătrânul și resemnatul Zaleucos. Pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
preceptorul Caro, grammaticus al celor doi frați mai mari, și-i anunță că tribunul Silius evitase mâinile nemiloase și umilitoare ale călăului și se sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul pe când era în lanțuri. Gajus, tăcut, se duse în grădină. Tribunul fusese primul om care îl tratase ca pe un adult. Amintirile îl asaltau: lovitura precisă cu sica, degetele puse pe jugulară: „Dacă nu mai palpită, înseamnă că viața s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sus, într-o curbă largă, încât nu puteai bănui încotro duce. Dădea senzația unei intangibilități olimpiene, care îl intimida pe vizitator. Pentru Gajus însă - care, în adolescență, văzuse edificiile și templele suveranilor din Aegyptus -, singura emoție, ca o lovitură de pumnal, fu aceea că lui, fiul lui Germanicus, i se impunea să urce pe scări. Puse piciorul pe prima treaptă. Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să urce; la fiecare curbă, la fiecare palier, în dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]