28,736 matches
-
și de postura mea de invitat, pentru a privi mai degrabă tablourile lui Rakel. Arta există în lume pentru a ameliora brutalitatea timpului, pentru a exprima cu demnitate secretele oamenilor, trăirea interioară. Arta era timp întors pe dos pentru mine. Pură logică a visului. Operele de artă aveau parcă un avantaj asupra florilor care urmau să se ofilească în curând, să dispară cu lumina lor cu tot, lăsând loc altei lumini venind tot de sub pământ. Arta ca ordin inversat putea să
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
starea de spirit a generației tinere cu trimiteri la Julien Benda -, pericolul ideologiei fasciste, problemele "literaturii proletare", evocări ale unor scriitori și artiști legați de clasele oprimate, precum Alexandru Sahia și compozitorul francez Albert Roussel, însă și chestiuni privind "poezia pură" și înnoirile avangardiste. Sunt angajamente firești pentru reprezentantul unei mișcări poetice înscrisă în ansamblul ei sub semnul revoltei antiburgheze și al nonconformismului estetic, și a cărei atitudine critică atingea noi intensități într-o epocă marcată de ascensiunea fascismului și a
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
a reflecției pe aceste teme. Pe o linie amintind de cea a manifestului din revista lui Geo Bogza, e repudiată, desigur, izolarea scriitorului de societate și de problemele ei, este pusă din nou sub semne de întrebare așa-numita "poezie pură", ipostaza "poetului delicios, bibeloul saloanelor literare", "vânzător de opium", producător de "poezie pentru inițiați". Scriind, bunăoară, despre Denaturarea poeziei, el face ecou, la câțiva ani distanță, amintitului manifest colectiv, arătându-se convins de "determinismul istoric" și de "posibilitatea integrării poemului
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
starea de spirit a generației tinere cu trimiteri la Julien Benda -, pericolul ideologiei fasciste, problemele "literaturii proletare", evocări ale unor scriitori și artiști legați de clasele oprimate, precum Alexandru Sahia și compozitorul francez Albert Roussel, însă și chestiuni privind "poezia pură" și înnoirile avangardiste. Sunt angajamente firești pentru reprezentantul unei mișcări poetice înscrisă în ansamblul ei sub semnul revoltei antiburgheze și al nonconformismului estetic, și a cărei atitudine critică atingea noi intensități într-o epocă marcată de ascensiunea fascismului și a
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
a reflecției pe aceste teme. Pe o linie amintind de cea a manifestului din revista lui Geo Bogza, e repudiată, desigur, izolarea scriitorului de societate și de problemele ei, este pusă din nou sub semne de întrebare așa-numita "poezie pură", ipostaza "poetului delicios, bibeloul saloanelor literare", "vânzător de opium", producător de "poezie pentru inițiați". Scriind, bunăoară, despre Denaturarea poeziei, el face ecou, la câțiva ani distanță, amintitului manifest colectiv, arătându-se convins de "determinismul istoric" și de "posibilitatea integrării poemului
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
dintre cei mici era deja treaz și-l căuta la ieșirea din cort încălțat în sandalele lui ascunse cu grijă sub piatra pe care-și odihnise capul înaintea plecării Retragere Acum pînă și prezența lui secundă bate în retragere - o pură căutare mai veche (și atît de bine cunoscută) a voluptății durerii
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
un simbol al eșecului tensiunii dintre libertate și amor. În mai toate romanele studiate, dar cu precădere la Bolintineanu și Pantazi Ghica, se simte o sufocare a naratorilor de către autori. Această depășire a competențelor narative transformă uneori discursul naratorului în pur discurs auctorial, încălcând limitele verosimilului." Este vorba de dimensiunea morală a discursului literar, una dintre trăsăturile accentuate ale romantismului Biedermeier, autohtonizată într-o asumare critică a modernității ca reflex al epocii pașoptiste. Șapte teme ale romanului pașoptist este un studiu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala"... Dar nici restul prozei nu este lipsit de incursiuni în interioarele locuințelor vremii: "o entreé zugrăvită pompeian... salonaș și o cameră de culcare... salonașul intim în cel mai pur stil Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor, bucătărie și-n bucătărie, biuroul... sofrageria e luminată de sus, din tavan, prin pod... policandrul (liniștea ciucurilor
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
de acolo pe la Colțea și pe urmă pe la Sf. Gheorghe în Calea Moșilor")... Interesant este că aceste parcursuri nu sunt "filmate", autorul nu face apel la prezentări ori descrieri, ci menționează doar toponimia. De reținut că, pe lîngă adevărul istoric pur și simplu, intervin selecții ale denumirilor, tendențioase în context. Iată, de pildă strada Fidelității (unde se petrece o groaznică sinucidere), strada Cuțitul de Argint (unde un anume are o viișoară), strada Clemenței ("cu mânușița întinsă"), strada Grațiilor (unde amîndouă casele
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Sentimentul exilului, ce-și extrage energiile purificatoare nu atât din osânda dezrădăcinării pur geografice, cât din ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
fel de emoție transparentă care le dă o alură afectivă situată între cotidianul cel mai prozaic și simbol. Întâlnirile "admirabile", ca și deziluziile sunt deopotrivă de fecunde în ordinea cunoașterii și a existenței, după cum între banalul nediferențiat și armonia gândului pur există nu puține echivalențe și corespondențe greu de intuit la prima vedere. Momentele de singurătate, acele momente privilegiate ale rupturii de lume și ale întâlnirii cu propriul sine sunt transcrise în pasaje de o calmă serenitate în fața Timpului, în care
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
cu toate diferențele dintre centrul orașului și marginile sale." O cercetare genealogică metodică pe familii ilustre - prin naștere, nu mai puțin prin merite, și rămânând în cadrul cultural - ale trecutului nostru ne deschide, într-adevăr, perspective nebănuite, de la cele ale satisfacerii purei curiozități la sinteze interesând destinul nostru ca societate, în prag de globalizare. Cunoșteam, cei vârstnici, procesul de învigorare a burgheziei prin continua infuzare de valori din mediul țărănesc - în situația în care cele mai multe familii orășenești, și nu doar din mica
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
de unul singur la pian, în loc să se vadă cu ea sau să iasă undeva împreună. Tresări brusc, auzindu-se strigat de o voce necunoscută. Era Orit. Sosise cu o mare întârziere pe care o neutraliza un buchet de crini splendizi. - Puri și frumoși ca musafirul nostru, spuse, îndreptându-se întins spre el și oferindu-i florile. Deci tu ești copilul minune! Era fardată violent, stătea în picioare în fața lui și-și legăna șoldurile. Mirel se lăsă prins cu ușurință în plasa
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val de plimbăreți, cu toții îmbrăcați cu un anume chic, astfel încât întreaga imagine a străzii făcea o impresie plăcută. (...) Viața la Argeș (...) E minunat să trăiești aici șîn Carpațiț; aerul e pur și limpede, natura e minunat de frumoasă, iar oamenii, amabili și ospitalieri. Am stat prin aceste locuri mai multă vreme; am locuit atât în Sinaia, unde regina Elisabeta (Carmen Sylva) și-a clădit mărețul castel de vară, cât și la
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
seducător (re)lecturii. Scrierile lui Mateiu Caragiale intră în această din urmă categorie. În primul paragraf al povestirii, naratorul insistă asupra caracterului ei autentic, asupra faptului că e "o poveste adevărată" în ciuda senzației de vis (sau, aș adăuga eu, de pură plăsmuire) pe care o poate da. Există deci "vise ce parcă le-am trăit..., precum sunt lucruri viețuite despre cari ne întrebăm dacă n-au fost vis", dar dovada că întîmplarea pe care urmează s-o povestească e adevărată o
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
lasă nerezolvată indeterminarea centrală a informației în jurul căruia s-a desfășurat narațiunea - la fel de necreditabil cum ar fi un martor care ar declara că a distrus - voit sau din greșeală, n-are importanță, singura dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula de aur a jocului lecturii literare - și încă și mai mult a jocului (re)lecturii - e că textul nu minte, că spune totdeauna adevărul (adevărul ficțional) despre o succesiune de întîmplări, dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-o
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre pura teorie, căci nu spunea Paul Valéry, pe care-l citez din memorie: "Orice teorie e autobiografie"? Iată doar cîteva din gîndurile pe care mi le-a trezit lectura Jurnalului suedez al Gabrielei Melinescu, poetă, de la începuturile sale, a ceremoniilor de
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
rămîne decît muzică", îi scrie, resemnat, Cioran "vrăjitoarei" sale, numai muzică le mai creează, dincolo de uzură pasiunii, "o complicitate indestructibila". Dar soluția de compromis muzicală, pe care o practică intens amîndoi - o știm de la Kierkegaard încoace - nu e decît formă pură, absolută, de donjuanism. în fine, încă o mențiune în acest sens. în primăvara intensă a legăturii lor, înainte de a se duce la gară, pentru a-l aștepta pe Cioran, care sosește la Köln, Friedgard Thoma asculta acasă, ore în șir
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
rostind nu te teme Sincronul Reiei firul pierdut, mișcarea nervoasă face sincronul (jurământul de sărăcie și de supunere) Ia aminte, faimosul "play-back" cel ce ducea la perfecțiune hohotul de plâns al eroului, chiar parfumata prostie, iată riscă să atingă zonele pure, sângele cald, vinul scurs din urechea țareviciului în vreme ce tarul scoate pe gură spasmul victoriei: "ceea ce trebuia a fost făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și te vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
construit de poet, al acestei realități ce a marcat condiția umană într-o parte a omenirii). Prozatorul identifică în acest fel de a trăi stigmatul care apasă o întreagă națiune și, mai mult, umanitatea, niciodată pregătită pentru a primi adevărul pur și simplu; "mulțimile - crede personajul lui Matei Vișniec - au nevoie să afle adevărul, dar nu sunt pregătite să-l audă". Istoria recentă a confirmat spusa lui Manase Hamburda, ca, de altfel, toată "ideologia" romanului și evoluția umanității în spațiul în
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
cei care au trăit sub impulsul comunismului și toți cei care au adorat comunismul....până atunci...vom vedea în ce direcție o va lua dragă noastră țară:(.... Domnule Bucurenci, si eu sunt din Lerești ! Chiar dacă nu a fost o revoluție pură, oamenii (sau o parte din ei) care au luptat atunci credeau că e revoluție și pentru ei asta a fost. Întotdeauna când va fi o revoluție cineva (puterea) va cădea și alții vor profita de pe urma căderii, implicit revoluției. Să spui
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
a trecut prin cap nici o secundă să mă supăr. Nu știu să vă explic fenomenul, nu știu să vă zic de unde înțeleg oamenii că nervii lui Iaru n-au nici o legătură cu răutatea sau cu supărarea. Cred că o simt pur și simplu. E un om de o atât de mare bunătate încât o simți și când zbiară la tine. Și simți că, în mai puțin de un minut, o să-i treacă și o să-ți zâmbească și o să se poarte normal
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
ca să-i zici vreo două. Când apare însă, vesel, tonic, guraliv și cu moaca aia de “pâinea lui Dumnezeu” (să mă ierte, că e ateu!), uiți că voiai să-l strângi de gât. Nu poți să te superi pe el pur și simplu. E prea bun. Iaru e omul pe care-ți vine să-l întrebi “Bă, Florine, tu ai dușmani?”. L-am și întrebat o dată, mi-a zis că crede că are. Eu nu prea cred, iar, dacă are, sigur
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
a declarat într-o seară cu emfaza. Nu-l urmez cu totul în această judecată radicală, dar nu pot să nu observ că oamenii de care m-am apropiat cel mai tare sunt cei care citesc, ca și mine, din pură voluptate. Cu cei care nu citesc nu-mi găsesc întotdeauna cuvintele. :: The One, decembrie 2011 Din păcate (sau din fericire) încă sunt la vârsta la care mi se pare esențial să citesc cărțile “esențiale”. Dacă n-am citit într-o
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]