3,728 matches
-
Acasa > Strofe > Valori > IISUS Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IISUS S-a întrupat Lumina Lumii Într-un suflet de copil Răsărit în miez de noapte Într-o iesle în pustiu. I-a fost dat să ne iubească, Să ne-nvețe să trăim Într-o lege creștinească, Dătătoare de iubiri. Sufletul îi stă de veghe Peste veacuri dăinuind Spre-a fi lumii ajutoare Într-o viață cu mulți spini. E păcatul
IISUS de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367885_a_369214]
-
sa-mi iau un rămas bun, Deși singurul lucru pe care eu îl știu, E că aș vrea să te întorci din drum! Nu pot, nu vreau, să uit că îmi ești drag, Nici sa arunc iubirea ce plânge a pustiu, În valsul de tăcere pe al amintirii prag, Și clipe care dor țipând cuvântul prea târziu! Dorina Omota 15.12.2014 Referință Bibliografică: Îți scriu... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi
ÎȚI SCRIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367909_a_369238]
-
floare înflorește în spiritul ei, se mistuie în ochii ei o pădure verde, urcă pe fruntea ei rug în foc, i-s înflăcărați cu opal aprins obrajii, i-e trupul sprinten, lucrat de daltă, iar inima-i e frumoasă, contra pustiului, cu simțuri treze, contra răului, cu umbra omeniei! În toate acestea este înălțimea omului și lucirea harului. Despre astfel de artiști a fost scris pe când ei nu aveau sigiliul peste eleganța, frumusețea naturală și talentul sclipitor, iar azi se scrie
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
exprimându-și credința în Mântuitor, credință care-i redă speranța că va birui la fiecare pas, străbătând tăcerea: “Tăcerea-i adesea cântarea credinței, / Ce-ți face sufletul mai tânăr c-un ceas, / Sau e-nțelepciunea înălțând biruinței / Un steag în pustiu, la fiece pas.” Adesea, cum este și firesc, la moment de cumpănă, descurajat, te întrebi “Cu ce rămâi?” “Gloria lumii și cununa de martir / Nu pot sta deopotrivă pe fruntea-ți efemeră. / Deșertăciunea vieții și-al chinului potir, / Nu ții
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
în vârf de păr rânjește, țipă, semănând groaza-n pământuri. Trâmbiți, dobe și higheghi, se grăbeau cu ele-n cârca, că nu mergeau la vreun priveghi, ci la hanul de sub hârca... Se mișca-n par tidva în vânt, auind a pustiu și moarte când muzicanții într-un gând bat în poarta parte-n parte. Zvon de petreceri și chef mare ițeau ferestre luminate... Târziu negru străjer răsare: - Să-i sece mâna cui mai bate! Ciucă pe rând în han îi lasă
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită... târzie... TOT CE VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales, ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Și-am ars intens Eu nu m-am frânt, n-am plâns și n-am scâncit, necontenit am fost un nou avânt. Am vrut să fiu altfel decât acei ce-n anii mei însămânțau pustiu. Nu am vărsat o lacrimă-n zadar, ci iar și iar zâmbind m-am avântat. Un patos cald mi-am zugrăvit pe chip când în nisip eram pus să mă scald. Și râsul meu din bucurii cernut s-a prefăcut
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368005_a_369334]
-
deplin rost azi sper în mai departe că n-am în ce a fost uși, geamuri sparte. În mine port o împlinire deasă, fiindcă niciun avort viața-mi n-apasă. De-o vreme știu că doar prin cutezanță poți trece-orice pustiu sorbind speranță. Că Dumnezeu e bun și este darnic dacă nu stai mereu în plâns amarnic. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368005_a_369334]
-
încărcat cu o liniște apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în fiecare odaie. Mirosul obișnuit al dușumelelor din lemn și mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste tot mă așteaptă un gol și-un pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce se întâmplă. Aud din nou, insistent, sâsâitul monstrului de fier. Sunt înnebunit că iarăși o pierd în acest important moment din viață. Cineva nevăzut spintecă liniștea cu un fluierat strident, locomotiva îi răspunde cu un pufăit
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
Astra. Ziua începuse cu un soare palid care însă avea să-și revină în forță în zilele următoare. Ieșim din cartierul nostru Orașul Nou și din Moldova Veche. Primele priveliști sunt ale iazului de decantare acum secat și devenit un pustiu arid. Norocul locuitorilor din zonă este că acest iaz este înconjurat de plantațiile de lozioară și salcâmi care nu lasă să se extindă nisipul. Podul peste care trecem râul Boșneagului unul din afluenții locali ai Dunării este ascuns acum de
PLECAREA DIN MOLDOVA VECHE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367362_a_368691]
-
mari și mici, care alcătuiesc Japonia numără peste 3800, dintre care, de altfel, cele mai multe sunt doar niște stânci și nu sunt locuite). Călătoria pe această așa-zisă mare internă este o adevărată plimbare de plăcere și odihnă curată după acel pustiu pe care îl simți când călătorești pe marile mări. La vreo 150 de mile de Nagasaki am zărit, rămânând în stânga noastră, orașul Simonosaki, deocamdată închis pentru străini, dar, judecând după mulțimea navelor cu pânze din port, se vede că orașul
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
refuză să-și accepte damnarea, înfricoșătoarea dispariție (chiar dacă, într-o perspectivă care depășește puterea noastră de înțelegere!) și care se va produce odată și odată... Cum, când, unde și alte îndreptățite frământări sunt de natură să adâncească și mai mult pustiul din noi, să nu ne menajeze în nici un fel echilibrul și confortul mental. Referință Bibliografică: Jurnalul unui om neînsemnat (IV) - fragmente - / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
și lăsându-ne iluzia a ceva deja cunoscut reușește să ne capteze toată atenția. Cucerește, incită și captează. Stan Virgil ne reînvăță rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne re învață citind , să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
mare, bostanii -numeroși. Mă aflam pe un velier naufragiat în largul coastelor africane, nu prea mai erau supraviețuitori, strigam în zadar. Trăim între soare și oțel. Soarele- viața, oțelul-moartea, ambele strălucesc, ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori ne târâm, alteori mergem drept și ne călcăm în picioare”, nemuritoare vorbe spuse de un nefericit, K.H. Primejdioasă e foamea. La orele prânzului , o brișcă de nobil burlac intra vijelios pe poarta hanului să caute suflete moarte. Pe când Michelangelo
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
a bâzâit un pic. Pot ridica castele ale furiei, dar istoria iubirii este de necuprins. De aș petrece cu tine o iarnă la Marienbad sau la Baden-Baden. Iarna, acolo nu este nimeni, doar niște lei de piatră mai mârâie în pustiu. Malina nu era malignă, sigur. Extrem de tare chestia și incredibil de aproape, mai să nimerești ca Alice dincolo de oglindă. Un ultim cabalist cânta în prezența unei curtezane. Maria Theresa dormea la acea vreme. N i s-a tăiat capul niciodată
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
Și erau foarte sălbăticiți, îndârjiți. La Aiud am avut un șef de gardieni acolo, la zarcă, se numea biro. Pe ungurește înseamnă primar. Era rău de tot. Să revin: cei de la pușcărie nu credeau în Dumnezeu. Și erau primejdioși. În pustiu luptai cu dracul. Dracul credea în Dumnezeu. Se temea de El. Puteai să-l ți pe diavol la distanță, de aceea nu mă speriam. Că te trăgea, trăgea haina de sub tine, o blană de piele pe care stăteam lungit noaptea
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
bea tot felul de idioțenii din prafuri chimice spurcate, chipurile cu gust de mango, sau grepfrut. Bă, voi habar n-aveți, ce gust au fructele astea! Iar acum, vreți să împărțim și puținul pe care-l mai am eu în mijlocul pustiului, că nici eu nu-s mai prost decât venerabilul nostru conte!? Hai, sictir, băi, măgar imperialist și nerușinat ce ești! Mi-e și scârbă să mă uit la tine! Și când mă gândesc că strămoșii tăi erau oameni de vază
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
nimic nu am! Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este marea! Din câte mi-am dorit în viață Acum le văd deșertăciune; Pe ghem mai am un fir de ață Ce tot mă trage înspre Tine... Referință Bibliografică: Mă-ntorc la Tine, e târziu? George Safir
MĂ-NTORC LA TINE, E TÂRZIU? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366860_a_368189]
-
cumpără și bilete. Cred că și lui i se făcuse dor de felul în care mai arăta un bilet de tren. Curiozitatea mi-a fost satisfăcută, în sfârșit: zgomotul cleștelui de compostare mi s-a părut ca un strigăt în pustiu sau ultimul cântec al lebedei! M-am așezat confortabil, mai degrabă pe mușchii picioarelor mele decât pe scaunele cu tentativă de canapele. În glasul roților de tren, m-am lăsat furat de gânduri, retrăind anii copilăriei când, cu doi lei
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
are dreptate, dar mă lasă dracu'? O iau la întâmplare și pașii mă poartă pe strada principală. Case mari și frumoase, adevărate vile și totuși miroase a sărăcie. Strada n-a mai fost reparată de pe timpul „Răposatului”. O senzație de pustiu mă strânge în spate. Totul arată anapoda. Parcă nu m-am născut în acest sat. Atunci unde? Mă simt un străin în locul în care m-am născut, mă simt fără identitate. M-am oprit în dreptul unei firme de mobilier pentru
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
păduri să ascult simfoniile vijelioase ale rădăcinilor să aflu cum au ajuns Licuricii maturi - pe mine nu m-au trimis în Gulag dar pe frunte mi-au pus tichie verde să mă recunoască, prin deșert, Homer și Osiris, când în pustiu mă voi pierde - pe mine nu m-au trimis în Gulag... dar mi-au înfipt în limba un spin de argint și o săgeată-n călcai, să nu zbor că un fluture și-așa am ajuns, după ultimul război, în
ELOGIU DISIDENTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366897_a_368226]
-
tale prea mult „încasatoare și răbdătoare” la injustiția și strâmbătatea vremurilor și oamenilor - în care ai fi putut excela, pe atât de aproape și familiar părea a-ți fi domeniul și chemarea, ai evidențiat cu devotată aplecare sămânța „răului și pustiului” din noi, care lăstărește pe mai departe, ne ultragiază și ne înfierbântă sângele, pregătindu-ne parcă pentru un perpetuu și blestemat conflict între noi, fiii aceleași mame! Nu pot uita gesturile tale de prietenie sinceră, compasiune, persuasiune și solidaritate față de
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
pună Peste-a buzelor mirare. Un fior de dinspre tine Să mă vânture pe-un gând Ceru-n ochi să ni se-adune Ca un pustnic fără vine În chilie pâlpâind. VINO, TU Vino-mi tu decolorată de-nnoptări zodiacale în pustiul meu să bată rozul unghiurilor tale. Vino, tu, ca o mireasmă peste lutul meu haihui, sânul o catapeteasmă gurii mele să o pui. Și când în vecernii luna lumina-va fără rost moartea prinde-ne-o cu mâna pâlpâirea care
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
suspinata izbăvire. Dar mai e încă ceva. Nici ura lor față de păcătoșenia lumii și nici dragostea lor de făptură n-ar fi căpătat atâta avânt și putere, dacă n-ar fi avut înaintea ochilor dumnezeiasca pildă a Domnului. Dumnezeu în pustiu și însingurare îi dezvăluie toată puterea ei de subjugare. Ceva asemănător trebuie spus și în cazul de față: pentru pricinile arătate, nu ne putem înțelege deloc cu lumea decât prin Dumnezeu. Trebuie să pierdem lumea ca s-o primim altfel
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
mon amour rătăcit în iarba de foc. Viața n-are nici o noimă dacă rostogolești lungimea dintre puncte. Amețitor e cercul în care te afli. Tulburătoare stare e copilăria petrecută într-un bocet al străinului care te privește. Umbra groasă leagă pustiul în cădere, crește o mască de indiferență oricui încearcă să înțeleagă cum suspină firea. Încremenite inimi se petrec în acest teritoriu uman. Un înger își spală aripile după ce s-a atins în grabă de o inimă uitată de un destin
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]