962 matches
-
pătrunzător de plantă Îmbibată de soare. După ani de zile trebuie să recunosc că am eșuat În toate jocurile de-a nepăsarea. Chiar și acum, nu pot să trec peste amănuntul că, după ce și-a scris opera retras ca un pustnic pe munte, Heraclit a coborît și și-a depus-o În templul zeiței Artemis. Zeii nu există, declară acolo Heraclit pustiind Muntele. Statuile lor nu sînt decît bucăți de piatră cu care n-are rost să discuți. Dacă vrem neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
un dos de labă. Se abține în ultima clipă, realizând că, din păcate, nu se află în România. Lasă preșul în vestibul, intră în casă și se așază pe singurul scaun rămas. Lionel se întinde pe saltea. — Trăiți ca un pustnic, începe Anghel să se exprime în franco-română. — Pustnicii n-aveau lumină electrică. Scurt, că mă grăbesc: nu mai am mult de trăit. Anghel își deschide tacticos geanta: știe că obiectivul trebuie ținut sub presiune, ca să clacheze. Asta înainte de-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
clipă, realizând că, din păcate, nu se află în România. Lasă preșul în vestibul, intră în casă și se așază pe singurul scaun rămas. Lionel se întinde pe saltea. — Trăiți ca un pustnic, începe Anghel să se exprime în franco-română. — Pustnicii n-aveau lumină electrică. Scurt, că mă grăbesc: nu mai am mult de trăit. Anghel își deschide tacticos geanta: știe că obiectivul trebuie ținut sub presiune, ca să clacheze. Asta înainte de-a aplica cealaltă metodă sigură: bătaia. — Domnule Frunză, am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
creează o celulă pe care o îngrădește cu o inventivitate care-l uimește și pe Creator. Nu-i e frică în singurătate, mamă? Singurătatea Lui e și a noastră. Dar el se confruntă cu pustiul spiritului uman. El nu e pustnic. Vorbind cu El însuși, creează tăcând, naște un Univers. Așteptând ca noi să ne trezim, să știm cine suntem, deja infinitul se dilată. E înspăimântător de puternic. Și atunci ce face? Așteaptă. Așa se menține echilibrul și infinitul nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acesta cu fiecare zi care trece, de lumea de dincolo. Bătrânul se stinge, puterile Îi slăbesc, iar În ochii lui se vede limpede acea strălucire inconfundabilă a morții care se apropie din ce În ce mai mult. Chipul supt de suferință pare al unui pustnic, dar puterile nu l-au părăsit de tot. Se ridică totuși din când În când În capul oaselor, Își mai aprinde câte-o țigară și, nu acceptă să-și facă nevoile, decât Înafara magherniței. Se agață de poveștile lui Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu ar fi suferit din pricina căldurii. Primăvara și toamna căldura era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
evaziv, coborând glasul și lăsându-mă să i ghicesc vorbele mai mult după mimica buzelor... e îndrăgostită, nu poate mânca și m-a rugat să nu te las să o aștepți în zadar și nici să iei masa ca un pustnic, de unul singur. Nu mai știu dacă am mâncat în acea dimineață, nici cum a fost vremea după aceea, dar îmi amintesc perfect cum a intrat Creața în sala de clasă, cum a venit țintă la mine și m-a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
semn Marianei să continue povestirea. Fata a clipit a înțelegere și, destul de timidă,a început să vorbească încet, ca pentru ea, astfel că toți ceilalți păstrară o liniște exemplară, dornici să audă tot, să nu scape nimic. Cum spuneam, primii pustnici ori sihaștri, cum se mai numesc, au debarcat aici cam după anul 100. Au venit din Asia mică, pe timpul Sfântului Evanghelist Ioan, cel care a fost acolo cu Fecioara Maria... Trebuie să vă mai spun că acest munte, Athos, era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să-l întreb: Nu te-ai îndrăgostit de nimeni de când ai venit la Paris? — N-am timp de prostii dintr-astea. Viața e prea scurtă ca să ai timp și de dragoste și de artă. — Înfățișarea dumitale nu sugerează chiar un pustnic. Toată povestea asta mă umple de dezgust. — Da, natura umană e o pacoste, nu? De ce mă iei peste picior? — Pentru că nu te cred. — Atunci ești un tâmpit fără pereche. Am făcut o pauză și l-am privit scrutător: — Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin cap că ar fi posibil vreun compromis. Trăia la Paris mai însingurat decât un pustnic în deșerturile Tebei. Nu cerea nimic de la semenii lui decât să-l lase în pace. Își urmărea de unul singur țelul și pentru a-l atinge era gata să se sacrifice nu numai pe sine - la urma urmei asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Să vă fie de bine“ - numai atât a scris pe ea, dar nimeni nu se aștepta la mai mult. — Ce frumos. — Da, ce frumos. Asta e, printre altele, și diferența dintre noi. Că eu m-am retras aici ca un pustnic și am făcut din Eberhart Engelhard - da, am fugit de numele fratelui meu, dar ai să-ți dai și dumneata seama în curând că n-a meritat -, dar el nu s-ar atinge cu nici un preț de numele lui. Oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trecut deja zece ani de când am părăsit Muntele Bodai. — Timpul zboară repede. Când te uiți în urmă, îți dai seama că viața fuge ca un vis. — De-atunci, mi-ai fost nelipsită - mie, care nu sunt mai mult decât un pustnic de munte - gătindu-mi mesele dimineața și seara, având grijă de mine, pregătindu-mi chiar și medicamentele. — Nu, a fost doar pentru un scurt răstimp. Pe-atunci, tot spuneai că niciodată n-aveai să te însănătoșești. Dar, de cum te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebări vulgare, cum ar fi, unde mă duc? Un om cu trupul ca norii călători și râurile curgătoare nu are nevoie de destinație. Pustnicul continuă în același stil o vreme, după care, încercă să fugă. Un soldat îl nimeri în fluierele picioarelor cu coada lăncii, iar omul se prăbuși urlând. Despuindu-l pe jumătate, soldații descoperiră că nici vorbă să fie muntean ascet. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calul a rupt-o la fugă și, în ciuda pietricelelor rotunde care acopereau un coborâț râpos, s-a afundat într-o vale adâncă, tremurând de teamă ca Rinaldo să nu-i fi luat urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și de post, mergea la pas călare pe un asin jigărit. Prințesa, care nu mai putea de frică, l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a afundat într-o vale adâncă, tremurând de teamă ca Rinaldo să nu-i fi luat urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și de post, mergea la pas călare pe un asin jigărit. Prințesa, care nu mai putea de frică, l-a implorat să-i salveze viața și s-o conducă până într-un port la mare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a implorat să-i salveze viața și s-o conducă până într-un port la mare, de unde să se poată îmbarca pe o corabie și să părăsească Franța, spre a nu mai auzi niciodată de odiosul numeal lui Rinaldo. Bătrânul pustnic se pricepea oarecum la vrăji. El I-a dat curaj Angelicăi și i-a făgăduit s-o protejeze de primejdii. Apoi și-a desfăcut sacul scoțând din el o carte; și nu citise decât o singură pagină, când un spiriduș
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
puteri miraculoase, în care să sufle atunci când altă armă ar f fost zadarnică. ORCUL Am lăsat-o pe fermecătoarea Angelica acolo unde, fugind de cei doi pretendenți ai ei, Sacripant și Rinaldo, care se luptau pentru ea, a întâlnit un pustnic bătrân. Am văzut cum l-a rugat pe pustnic s-o ajute să ajungă la malul mării, dornică să părăsească Franța și Europa pentru a scăpa de Rinaldo pe care-l ura din răsputeri. Așa-zisul pustnic,care nu era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ar f fost zadarnică. ORCUL Am lăsat-o pe fermecătoarea Angelica acolo unde, fugind de cei doi pretendenți ai ei, Sacripant și Rinaldo, care se luptau pentru ea, a întâlnit un pustnic bătrân. Am văzut cum l-a rugat pe pustnic s-o ajute să ajungă la malul mării, dornică să părăsească Franța și Europa pentru a scăpa de Rinaldo pe care-l ura din răsputeri. Așa-zisul pustnic,care nu era în realitate decât un ticălos de vrăjitor, știind că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a întâlnit un pustnic bătrân. Am văzut cum l-a rugat pe pustnic s-o ajute să ajungă la malul mării, dornică să părăsească Franța și Europa pentru a scăpa de Rinaldo pe care-l ura din răsputeri. Așa-zisul pustnic,care nu era în realitate decât un ticălos de vrăjitor, știind că zeilor săi cei răi n-avea să le fie pe plac dacă ar fi ajutat-o pe Angelica de aceea s-a prefăcut că se învoiește a-i
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în muzica dată tare de la vecini. Imaginați-vă o rezistență din ce în ce mai mare față de limbaj. Nimeni nu vorbește, pentru că nimeni nu îndrăznește să asculte. Cei surzi vor moșteni pământul. Și cei neștiutori de carte. Cei izolați. Imaginați-vă o lume de pustnici. După încă o cafea, mă taie pișarea. Henderson, de la știri naționale, mă prinde în toaletă în timp ce mă spăl pe mâini și zice ceva. Nu se-nțelege nimic. Cu mâinile sub uscător, țip la el că nu-l aud. — Duncan! zbiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stelian nu avu nici o contribuție la acest aranjament, dar se arătă și el foarte satisfăcut de reîntoarcerea acasă a fiului său. El, fiind văduv de atâta vreme și înaintând mereu în vârstă, nu putea să mai trăiască singur ca un pustnic. Singurătatea nu-i făcea bine unui om atât de sociabil ca el, care trăise mereu înconjurat de colegi, camarazi, superiori și subalterni și, nu în ultimul rând, de propria familie. De-acum încolo n-o să mai plecăm nicăieri! Cu matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
taoism a „Conversației Pure” (ching-tan), iar scopul lor era acela de a reînvia taoismul filozofic pur al lui Lao și Zuang. De asemenea, ei credeau că taoiștii trebuie să trăiască în lume alături de bărbați și femei, și nu ca niște pustnici, izolați de lume, în peșteri din munți. În general, se reuneau într-o pădure de bambuși de lângă vila din Honan a poetului Chi Kang (223-262). După câte o după-amiază de „conversație pură”, mergeau până la o tavernă din apropiere pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
116 volume despre tao pe parcursul vieții. Contribuțiile lui Ko Hung la taoism au fost enorme. El a scris cu înțelepciune despre medicină, controlul respirației, igienă, exerciții fizice și sex. A creat preparate speciale din plante pentru a-i ajuta pe pustnicii care trăiau singuri în peșteri îndepărtate din munți. A făcut experimente științifice în domeniul alchimiei și a încercat chiar să producă evazivul „elixir al nemuririi” din diferite extracte de origine vegetală, minerală și animală. Spre meritul său, și-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de ani înainte de a apărea prima școală medicală din Europa în Italia, la Salerno. Trecuseră mai bine de 1 000 de ani de când Lao Zi a dispărut în munți călare pe bivolul său și în secolele următoare adepții taoismului și pustnicii au cercetat munții și pădurile Chinei, culegând și făcând experimente cu diferite plante, animale și minerale, în dorința lor de a elabora un elixir al nemuririi. În timp ce făceau acest lucru, ei au compilat o farmacopee enormă, în care erau înregistrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în munți, lăsând Biserica Taoistă (dao-jiao) să aibă de-a face cu societatea. Sihăstriile taoiste au apărut ca ciupercile după ploaie în munții cețoși ai Chinei, având comunități restrânse de pustnici cu aceleași concepții, dedicate cultivării „elixirului intern”. Sihaștrii proveneau din toate păturile sociale - învățați și poeți dezgustați de „lumea de praf”, generali și magistrați, comercianți și cerșetori. Spre deosebire de mănăstirile budiste, existau puține reguli și grupări, ceea ce era în conformitate cu maxima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]