1,913 matches
-
pe robi fără să ne ofere nimic la schimb și tu spui că-ți place? Cum puteam să o fac să înțeleagă că pe mine nu mă deranjau toate astea? Urăsc hainele jegoase de pe mine și mâinile-mi miros a putred și a pământ, am degetele galbene de la țigările fără filtru, părul îmi stă ca o claie de fân, put ca o scroafă-n călduri, urlă o grasă în continuu la mine fără motiv și chiar nu văd ce-ar putea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
merite să sufăr tăcut și de ce nu mă lăsase să-i sărut mâna, ca după numai câteva minute să-mi ceară să o sărut. Planul Erjikăi Erjika lovi cu nerv pervazul ferestrei mișcându-l de la locul său. Lemnul era aproape putred și doar praful îl mai ținea acolo. În acel contact i se rupsese o unghie și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă de nervi. Seamănă cu viața mea, își spuse în gând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar dori să iasă din negură. E așa de deasă negura asta, s-o tai cu cuțitul. S-o tai c-o vorbă zadarnică! Nu poți nici într-un chip să te desfaci de ea. Asta-i ca mâhnirea lui putredă, care-l covârșește și din care nu izbutește a ieși, oricât s-ar zbate. În care cer să se înalțe? în care străfund să se dărâme? Deocamdată, strângându-și în el puterea pe care o mai are și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceva dulce, insidios și apăsător. Am inspirat neliniștită. Era un soi de flori proaspăt culese. Îmi era cunoscut mirosul, doar că nu puteam să... și apoi mi-am dat seama. Erau crini, un parfum pe care îl detest - greu și putred, ca moartea. M-am uitat în jur înspăimântată. De unde venea? Nu aveam flori proaspete în apartament. Dar mirosul era incontestabil. Nu mi-l imaginam eu. Era real, aerul din cameră era dens și sufocant. După ce am strâns cioburile, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe Mr Fear un timp. Răspândește vestea în rândul băieților. Pentru că vreau să scap de slujba asta, i-am zis: Harry, o ai pe peliculă cu alt cap mafiot. De ce s-ar întâlni cu el dacă n-ar fi ceva putred la mijloc? El: Din nenumărate motive. Mămica lui Racey, Tessie O’Grady, era bună prietenă cu babacul Dettei, Chinner Skinner. Detta ar putea doar să fie, știi, în relații amicale. Eu: Deci Detta și Racey sunt prieteni vechi! De ce urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se ferească de ce e mai rău. Răspunsul mi s-a părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
extraordinară dintre călătoriile mele? IV CARTEA DE LA ROMA Nu mai vedeam nici uscat, nici mare, nici soare, nici capătul călătoriei. Limba îmi era sălcie, capul, doar greață, cețuri și dureri. Cala unde fusesem zvârlit mirosea a șobolan mort, a scânduri putrede, a trupuri de captivi care o umpluseră înaintea mea. Așadar, eram rob, fiule, iar sângele meu se simțea rușinat. Eu, ai cărui strămoși pășiseră în chip de cuceritori pe pământul Europei, urma să fiu vândut vreunui prinț, vreunui negustor bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate le au așa aici... Apoi am văzut ceva ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o rodie) și i-am spus destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frunza va îngălbeni, Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni, - Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva, Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna. Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus, Când geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final, Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal. Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plînge-ncet... Va rătăci alcoolizat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mereu mai greu, și mai brutal. Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plînge-ncet... Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, - Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus... În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus. Plumb de iarnă Ninge secular, tăcere, pare a fi bine, Prin orașul alb, doar vântul trece-ntîrziat - Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat... Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine. Printre ziduri, peste turnuri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez, Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
vrut ca volumul meu, slab în esența lui, despre alegerile interbelice să-i îndemne pe tinerii gazetari să meargă ei la surse, să se confrunte ei cu lumea de atunci și, poate, să încerce să o schimbe pe aceasta, la fel de putredă, de acum. Apelul la caragialism este nu numai o minimă operațiune intelectuală, ci, de cele mai multe ori, o perfidă manipulare. Îmblânzești ticăloșia vremii de azi prin dulcea justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cabotin Ce-și uită replica pe scenă Sunt taurul și sunt ucis Hebdomadar într-o arenă Un pictor parkinsonian Ce-împroașcă pânza cu vopsele, Un astronom buimac, miop, Holbându-se pierdut la stele Sun fals precum o tobă spartă Sunt putred ca un măr stricat, Ratarea unei lumi banale În mine parcă-am adunat Să fugi dacă îți ies în cale Din fața mea să te ferești Și numai dacă-auzi de mine Să scuipi în sân și să crucești
Autoportret. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]
-
imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o buturugă putredă cu o beschie subțire, extrem de elastică, ce vibra, scoțând sunete stridente la fiecare mișcare. Fără voia lui, Noimann se apucă de falcă. Dinții i se strepeziră În gură. Cavitatea bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fără voia lui, Noimann se apucă de falcă. Dinții i se strepeziră În gură. Cavitatea bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni”, gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori, la CUI, cot la cot cu el, i se ondula ca o mască În fața ochilor, În semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de undeva. Binomul acesta bărbat-femeie e ca o cochilie În care nu se află scoica, ci un crab cu clești imenși ce se hrănește din propria sa carne. Teologii și filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l reprezenta pe Noimann În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a trezit la realitate Într-un moment În care nimic nu mai era de făcut. Boala omenirii a spuzit de-a lungul veacurilor... Toate celulele organismului uman erau afectate. Răul se strecurase În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte din omenire sosise ora deșteptării!) „Și asta doar din pricina plictiselii. Nu e de mirare, deci, că de-atunci omenirea tot lunecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se aștepta ca, sub un pretext oarecare, femeile să vină la vreme de seară În salonul lui, punându-i nervii la Încercare. Mai Întâi femeia-sicriu l-ar fi invitat să se Întindă În carcasa ei, mulându-și carnea pe jumătate putredă pe carnea lui, pentru ca pe urmă să-l preia cealaltă, aducându-l În stadiu de fetus, pentru a dispărea cu el În hău și a se Întoarce de acolo cu un alt Oliver, lipsit cu totul de vlagă, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
chiar În marginea canalului, valurile Îi udau din când În când părul alb În care se prinseseră câteva fire de mătasea broaștei și o fetiță care căzuse cu fața În sus și cu brațul ridicat pe o bucată de lemn putred. Degetele ei păreau Îndreptate spre voi. Se aflau acolo de mai mult de o săptămână și, Într-un fel, v-ați bucurat că Încă era atât de frig. Când În sfârșit ați ajuns pe malurile unui fluviu al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o putem scoate altfel. Uite că are ceva la umăr... Îi legat cu niște cârpe”. Când au desfăcut cârpele, s-au îngrozit! Totul era umflat și mușchiul desprins de pe os părea putred. Umflătura și vinețeala cuprinseseră și o bună parte din piept și spate. Începuse să urce spre cap... „Dacă moare? Doamne! Ce facem, Petruță? Ce o fi pățit de i s-o rupt carnea de pe umăr așa de rău?” „Nu știu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
irlandez îl împinse la o parte și își coborî vocea la o tonalitate de bariton: — Ți-a plăcut cum și-au bătut joc de justiție cei de la Sleepy Lagoon, Mondo? Te-ai bucurat de favorurile lui Claire De Haven, capitalista putred de bogată care-i amică cu tot Consiliul Municipal, amanta perfectă pentru puța lor mică de latino? Benavides și Duarte erau cu spatele la perete și alunecau tot mai departe, centimetru după centimetru. Mal îngheță. Lopez îl săgetă cu privirea pe Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se pare că juca și în echipa cealaltă. Buzz își trecu aparatul de ras electric peste față, se stropi cu apă de colonie la subsuori și perie firimiturile cojii de plăcintă de pe nodul cravatei. Cei putrezi de bogați îl iritau. Putred de bogat și homo era o combinație cu care nu se mai întâlnise până acum. Audrey Anders stărui în gândurile lui și în timpul deplasării. Își imagină că Old Spice-ul lui era Chanel-ul ei nr. 5 în locurile cheie. Locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Teamsters plantat în fieful AUFT ca funcționar la Registratură, căruia de câteva săptămâni comuniștii îi spuneau doar ce voiau ei și îi dădeau voie să conducă mașina care livra masa de prânz de la Variety International. Mo Jahelka mirosea ceva putred: demonstranții nu reacționau atunci când erau bruscați sau provocați verbal. Păreau foarte reținuți, ca și cum așteptau să treacă timpul, și chiar și mai vechii măciucari de stângă își păstrau sângele rece. Moey părea să creadă că tipii de la AUFT au un as
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]