1,643 matches
-
bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de crucile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice domeniu, nu neapărat în sculptură, aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din comun, dar așa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar fi putrezit în picioare. Mă opresc aici, deși am mai spus, cred, și alte lucruri care l-au îngrozit pur și simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi era foame, îmi punea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încît și la umbră atmosfera devenise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmă de al doilea și al treilea, dar când am vrut să mă opresc am descoperit că atârnam deasupra unui gol negru, în care puteam să cad dintr-o clipă într-alta, deoarece liana cu care mă legasem de arbori putrezea și o auzeam trosnind, gata să cedeze. "Povestește mai departe, mi-a spus necunoscutul, altfel vei muri". Și avea glasul uscat și obosit. Dar nu mai știu unde am rămas", am zis eu și așteptam de la el să mă lămurească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ca o poruncă. N-are importanță că eu sânt surd". Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iubeam atunci lumina! Vorba Călugărului, n-am avut niciodată chef să cobor în orificiul care ne predă neantului pentru Judecata de Apoi. Am preferat să mai adun păcate și să uit că le-aș putea plăti într-o zi. În loc să putrezesc undeva într-o închisoare, să șterg praful sau paharele murdare într-o berărie ori să strâng gunoaiele din parcuri, acum aveam posibilitatea să fac ceva ieșit din comun. Azilul mă scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o spaimă pe care n-am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă roage să-i iert pentru ingratitudinea lor; depindea de mine totuși cum va arăta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bălării, m-am așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întîmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă Arhivarul. S-au petrecut și alte evenimente. Dinu observase că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Păcat. Îmi pare foarte rău, crede-mă. Planurile mele au dat greș. Și știi cum se întîmplă în asemenea situații. Riscul de mărire implică și riscul de a fi micșorat cu un cap. În loc să dorm în cortul de tuareg, voi putrezi probabil aruncat șerpilor și păsărilor în bălării. De ce să ai aceeași soartă? În definitiv, tu n-ai fost decât complice și n-ar fi drept să plătești pentru mine. Așa că du-te și dă-i drumul. Spune tot ce-ți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spuma lor monstruoasă pe apa albastră, el știa de asemenea că dacă statisticile ar fi continuat să urce, orice organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească pe străzi, în ciuda prefecturii, și că orașul ar fi avut parte, în piețele publice, de scene în care muribunzi s-ar fi agățat de cei vii cu un amestec de ură și de speranță stupidă. Acesta era, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram și noi, poporul din acea vreme. Deplângând situația celor deportați și masacrați, afirmă cu durere și amărăciune: „Că megieșii, frații, verii/ Putrezesc duși în Siberii/ Și Ivan a dat poruncă/ Să-i fiu vită pentru muncă.” în Vânt de nebunie, autorul vizionar afirmă descătușarea ce avea să se producă: „Știam ...că vântul se va coace-n furtună,/ Că frunzele tiraniei vor sări
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi lansat artificii pe cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât și împingând-o în jos. Cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca un bun țintaș, exact în centrul scrumierei. Imposibilul devenise realitate: viața la Levy Pants începuse să fie chiar și mai bună. Motivul era domnul Reilly. Ce zână bună îl adusese pe domnul Ignatius J. Reilly pe treptele roase și putrezite de la Levy Pants? Făcea cât patru angajați într-unul singur. În mâinile competente ale domnului Reilly, munca de birou părea să dispară. Era de asemenea foarte gentil cu domnișoara Trixie; aproape că nu mai existau fricțiuni la birou. Domnul Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceasta mă lasă rece, deoarece de ani de zile am fost în contradicție cu tatăl meu din punct de vedere ideologic. Să privim lucrurile în față, Ignatius. De când te-am văzut ultima oară, n-ai făcut altceva decât să zaci putrezind la tine în cameră. Ostilitatea ta față de conferința pe care o voi ține este manifestarea sentimentelor tale de ratare, eșec și impotență mintală (?). — Această fufă liberală ar trebui să fie trasă în țeapă pe membrul unui armăsar deosebit de mare, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cerc al lui Ignatius, tânărul trase de el, șoptind: Aruncă imediat jos sabia. — Ce mi-ai făcut! Ignatius aruncă sabia jos. Cred că mi-ai rupt urechea. Tânărul dădu drumul cercelului. — Ți-ai făcut-o singur, spuse Ignatius. Ai să putrezești într-o închisoare federală pentru tot restul vieții tale. Uite cum arată sveterul meu, monstru dezgustător ce ești. Numai un nimic împopoțonat ca tine poate fi văzut purtând așa ceva. Ar trebui să ai un pic de rușine, sau măcar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-a lăsat Ignatius de biserică. Și s-a apucat ș-a făcut el singur înmormântarea. Un licean mare ca el n-ar fi trebuit să fac-așa ceva. Vezi crucea aia? Domnul Levy se uită descurajat la crucea celtică putrezită din grădinița din față. Acolo s-a-ntâmplat. Veniseră mai mult de douăzeci de băieți care stăteau în grădiniță și-l priveau. Și Ignatius își pusese o pălărie mare ca Superman și peste tot ardeau lumânări. To’ timpu’ mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reuși să-l găsească. Apoi În fiecare zi ar bate stăzile În pantă ale Istanbulului cu căruța și calul ei, adunând tot felul de lucruri. Ar strânge din toată inima cele mai neatrăgătoare artefacte ale existenței umane, culegând gunoaiele ce putrezeau sub suprafața ei lustruită. Asya bănuia că un adunător de gunoaie din Istanbul ducea probabil o viață mai puțin stresantă decât ea și prietenii ei de la Café Kundera. Dacă se făcea gunoier, avea să cutreiere prin oraș fluierând cântecele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu a fost decât un truc. O tehnică. Pentru a le smulge depoziția. Asta este tot ce mă interesează. ă Asta am și vrut să spun. ă Dar nu pentru motivele la care te gândești tu. Din partea mea, pot să putrezească cu toții în iad. Eu nu pot să am compasiunea pentru un criminal cu sânge rece. ă Să știi că poți, Porfiri. și că ai. și asta este ceea ce te deosebește pe tine de stimatul nostru prokuror. Pentru o clipă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl făcu să-și acopere gura cu mănușa, ca și cum ar fi rostit o indiscreție. Indiferent de subiectul discuției lor, cei doi prieteni ajungeau întodeauna la aceeași temă eternă. St Petersburg. Era un mister pentru amândoi cum de au ajuns să putrezească în colțul ăsta provincial când toți prietenii și tovarășii lor de facultate își croiau, neîndoielnic, cariere glorioase chiar în buricul târgului, unde se întâmpla totul. Câteodată, aceste discuții eșuau în recitaluri aprinse despre nume de străzi din marea capitală, culminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a te realiza? A-ți închide destinul. Ca pe un cerc. Ești realizat, cu alte cuvinte poți să mori. Ai ajuns pe culme, ai câștigat o bătălie. Și ce faci după asta? Te culci cumva pe laurii cuceriți până ce ei putrezesc sub tine? Sau te sinucizi și lași cu limbă de moarte să ți se pună pe mormânt acești lauri? Pe când eșecul, domnule, eșecul e cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]