1,055 matches
-
său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită exploratori mai atenți, altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ne matolim nițel... 09.04.2009 Pașapoartele biometrice Bă, iar e lumea asta cu susu-n jos, ascultați la mine ce vă spun, că eu știu, am informații... Trag informațiile la mine cum trage fata frumoasă la porșe caien, bibanul la râmă și parlamentarul la aghioase... Sfârșit de săptămână. Cei patru prieteni de pahar - și nu numai - sunt din nou la cârciumă, sărbătorind regăsirea după cinci zile de „tras la șaibă”. Gore, Sandu Șpriț și Gicu. Că vorbirăm despre ei când cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
noaptea mă ia cu fiori și se uită nevastă-mea cruciș. Gicu Îl privește lung. Sandule, ai fantezii, ai fantezii cu soacra, asta este grav, ia du-te și stai pe canapea, la doctor, și spune tot. Spune cum omorai râme În copilărie și să vezi ce concluzii trage. Ptiu! Perversule! Câteva minute nu mai vorbește nimeni. Din boxe se aude melodia șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aici lupii mă mănâncă. Cei trei ascultă și Își sorb băuturile. Apoi sună
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să mă vadă tîrÎndu-mă și strivit și apoi să rîdă batjocoritor: Iată, Oedip, omul de care erai tu atît de mîndru! Îți dai seama că numai trufia a omorît sfinxul! Privește acum adevărul, omorîtorul sfinxului nu e decît o rîmă!... Am Învățat de la sfinx că un răspuns poate Înălța viața sau o poate pustii. Și acum, memoria mea e dovada că zeii nu m-au Îngenuncheat. SÎnt liber pentru că nu vreau să uit. Ea, care e destinul și stînca, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fursecuri pe care Lionel le împarte cu Robespierre, deși acesta ar fi preferat niște langues de chat. — Am ajuns inginer. După umilințele de la orfelinat, liceu și facultate, au venit umilințele din stagiatura de pe șantierele patriei. Am dus o viață de râmă. Când am avut prima oară ocazia să plec în Franța - în 2002 -, mi-am propus să fac orice, numai să mi se piardă urma. Să uit de unde-am plecat și să devin francez. Să trăiesc bine măcar în repriza a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
combină. Se răsuci să-l vadă la față. Nu era nimeni. Un cocoș doar sări de pe stiva de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o vază de flori. Un fel de vază. O sticlă de plastic de bere „Comandor Günther“, tăiată pe la mijloc. Îl văzu pe popa Băncilă urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când în când capul, muindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care o vroiai, acum s-a mai schimbat lucrurile, e mai industrial, e mai mulți care trage de bietul student până se vede și el cu o diplomă, a crescut devizul, se cere pretenții de știință mai multe, umblă râma până și la rectorat dacă studentul vrea să se dea și la masterat sau de-o bursă p-afară, comisii peste comisii, a prins românul care studiază boala comisiilor, chestia bună e că nu te mai cheamă la cursuri nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci avioanele porneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă de lemn, mișcare pe care pereții o preluară imediat, valul se propagă dinspre fundul clasei spre ușă. Sticla ferestrelor murdare de praf lunar se topi ca celofanul, prelingându-se ca râme negre pe podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor, își dădu ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine, doar în chiloți de baie. Nici borcane cu râme sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu ochii spre cerul înstelat. Se auzea parcă de pe celălalt mal un sunet, ca un strigăt de om, pe o notă foarte înaltă, sunetul se prelinse pe apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sub umbrela succesului său deosebit la femele și nu pe seama soaței care de atâta ouat prin cuiburi străine se stafidise ca un bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care nu vedeau NEAM, nu înțelegeau ce fel de afânare o fi aceea, dacă mâncau fără să elimine nimic, ronțăiau mecanic, mestecau, dar în mintea lor subculturală nu-și dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vedea bine. Ce crezi că reprezintă imaginea asta ? zice. O, mama mă-sii de porcărie. E ca În cel mai negru coșmar al meu. Ca atunci când m-am dus la interviul ăla la Laines Bank și mi-au arătat o râmă, iar eu le-am zis că arată ca o râmă. Toată lumea are ochii ațintiți asupra mea. Doamne, cât mi-aș dori s-o nimeresc ! Ce bine-ar fi dac-aș ști ce naiba se așteaptă să zic. Mă uit bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mama mă-sii de porcărie. E ca În cel mai negru coșmar al meu. Ca atunci când m-am dus la interviul ăla la Laines Bank și mi-au arătat o râmă, iar eu le-am zis că arată ca o râmă. Toată lumea are ochii ațintiți asupra mea. Doamne, cât mi-aș dori s-o nimeresc ! Ce bine-ar fi dac-aș ști ce naiba se așteaptă să zic. Mă uit bine la imagine, și inima Îmi bate accelerat. E un grafic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o orgă, să sun acolo neașteptat, atingând tot ce se poate atinge, pentru ca rătăcirile mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fost rase ca să facă loc unor construcții noi. Pescarii cu fețe bătrânicioase (efectul trezitului în zori, al renunțării la bărbierit) își sprijină de zidul stricat bicicletele și încep să întindă sus pe platformă plase, scule, cutii cu momeli, mai ales râme și viermuși vivace. Pe mine râmele mă sperie din copilărie, când am experimentat o proprietate a lor, într-o după-amiază de vară târzie. Tata ne mobilizase pe toți copiii de pe alee să săpăm în pământul din grădinița noastră după râme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
construcții noi. Pescarii cu fețe bătrânicioase (efectul trezitului în zori, al renunțării la bărbierit) își sprijină de zidul stricat bicicletele și încep să întindă sus pe platformă plase, scule, cutii cu momeli, mai ales râme și viermuși vivace. Pe mine râmele mă sperie din copilărie, când am experimentat o proprietate a lor, într-o după-amiază de vară târzie. Tata ne mobilizase pe toți copiii de pe alee să săpăm în pământul din grădinița noastră după râme roșii, cele mai bune pentru dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
râme și viermuși vivace. Pe mine râmele mă sperie din copilărie, când am experimentat o proprietate a lor, într-o după-amiază de vară târzie. Tata ne mobilizase pe toți copiii de pe alee să săpăm în pământul din grădinița noastră după râme roșii, cele mai bune pentru dat la caras. Se transformase totul într-o sărbătoare pentru noi, care știam cât de rar mai ieșea tata din București. Una din fete, o proastă, că nu pot să-i zic altfel, a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dat la caras. Se transformase totul într-o sărbătoare pentru noi, care știam cât de rar mai ieșea tata din București. Una din fete, o proastă, că nu pot să-i zic altfel, a pus pe treptele de ciment o râmă din asta superlongue, a retezat-o cu săpăliga și a obținut două râme parcă mai vii decât cea de dinainte. De ce zic că mă sperie proprietatea asta pe care n-am mai întâlnit-o prin lumea vie? Fiindcă mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cât de rar mai ieșea tata din București. Una din fete, o proastă, că nu pot să-i zic altfel, a pus pe treptele de ciment o râmă din asta superlongue, a retezat-o cu săpăliga și a obținut două râme parcă mai vii decât cea de dinainte. De ce zic că mă sperie proprietatea asta pe care n-am mai întâlnit-o prin lumea vie? Fiindcă mă face să mă gândesc unde ar ajunge specia asta inferioară de inelați înmulțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
clar că, dincolo de pereții blocului nostru, în clipele incerte ale amurgului, Flutur Veronica renăștea misterios sub forma unei încercate și apreciate specialiste în arta interzisă a amorului programat. Într-o după-amiază de octombrie, m-am dus la Florentina să căutăm râme pentru disecția de la zoologie. Florentina locuia la comun, într-o decrepită casă boierească cu o rămășiță de grădină, vis-à-vis de Institutul de Construcții ISPGC, la vreo trei străzi de blocul meu. De cum am dat colțul spre strada Florentinei, un șchiopătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele ei de pe pereți. Nu prea știu când și cum am ajuns totuși în curtea Florentinei. În timp ce scurmam după râme prin stratul gros de frunze, Florentina mi-a povestit că în colțul străzii se mutase o șchioapă care nu ierta nici un bărbat. „În fiecare seară are vreo doi sau trei clienți. Tot ISPGC-ul e abonat la ea. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
plimba țanțoșă cu puii prin curte. Clo, clo, clo! îi striga ea când găsea ceva de mâncare. Clo, clo, clo! îi poftea să le arate cum se bea apă. Clo, clo, clo! îi chema când zgârma pământul și găsea vreo râmă. Iar puii veneau fuguța și o trăgeau de câte un capăt încercând să o înghită. Dar, pentru că nu reușeau de la bun început, alergau în jurul ei până ce mama lor o făcea bucățele cu ciocul. Când puii crescuseră ca la o săptămânădouă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă ... O rățușcă! BĂTRÂNA („Creion” Tudor Arghezi) Era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în funcție de anotimp. Eu eram deja pe cale să verific dacă e adevărată teoria aceea nenorocită despre putrefacție, că dacă nu, mai bine sap trei metri după el și-l iau acasă, ca să-l spăl cu apă călduță de pământ și de râme. Pentru că lui numai aia îi plăcea. Nu suporta, săracul de el, apa caldă. Apoi tot s-ar fi întâmplat ceva. Înțelegi? Afară ceața deja se risipea. Șinele străluceau, la fel și acoperișul umed de tablă al magaziei, căci se luminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]