1,152 matches
-
în temeiul unui impuls mizantropic, „perfect în viciul (...) de a însufleți obiecte”. Solitudinea îi ascute simțurile. În perspectiva cosmică, adoptată ca un semnal al lejerității spiritului neconstrîns de convenții, se disting elemente familiare, mărunțișuri anodine megieșe cu simbolurile: „își face rîndunica norocosul cuib: sîrme, crucifixuri,/ lanțuri vechi din economia omului căzute, / lămpița cărnii clipocește-n beznă, / auzul toarce puf nou în urechiușa iernii”. Ființa balansează între întreg și detaliu, între dramă (atribut al ansamblului) și absoluție (atribut al detaliului cu magice
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
lucrurilor de fiecare zi și dintotdeauna, a făpturii trecând prin timpuri concrete și dincolo de ele. "Păstor de albine", oaspete la curțile înalte ale trandafirului înrourat, ascultând chiar "zgomotele stranii" din burta unui cadavru de câine baudelairian, uimit de zboruri de rândunici ce-și caută argila până în trupul uman, atent la sclipiri de monedă veche și fulgurații de fuior astral, îngrijorat de mersul unui somnambul firav pe o muchie de catedrală deasupra mării, tânărul de odinioară a continuat să elogieze elementele, substanțele
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
hramul Sfântului Nicolae. Bolnavii își găsesc alinare rugându-se în astfel de biserici care poartă hramul Sfântului. Sărbătoarea Sfâtului Nicolae este asociată cu darurile pe care le oferim copiilor, rudelor și prietenilor. Figurinele de turtă dulce (inimioară, cloșcă, măr sau rândunică), preparate cu multă miere, cu nuci și cu scorțișoară sunt dulciuri delicioase și simboluri ale longevității. Icoana Sf. Nicolae, sfințită la o biserică cu hramul Sfântului Ierarh, dăruită persoanelor cu probleme de sănătate sau care se confruntă cu mari necazuri
Sfântul Nicolae. Ce cadouri NU TREBUIE să dai celor dragi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57721_a_59046]
-
a murit era bătrîn ca o balenă, nu s-a purtat niciodată urît și s-a dus liniștit pe lumea cealaltă. Gîndul că ar fi putut să cadă și să putrezească în marginea drumului, ori lîngă o fîntînă, ca o rîndunică moartă, era pentru el un motiv de îngrijorare și de tristețe. Jeremías Rosslare a fost un prieten de care și acum îmi amintesc cu emoție. El mi-a dat să beau din sîngele lui ca să prind puteri cînd, la opt
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
sînt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă senzuală, grație acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul -, toate aceste detalii dau
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
d-sa vine cu o viziune în care suficiența habituală a "științei" cedează pasul unei înfiorate participări la lumea creației, răspunzînd în misterioasa organicitate a vitalului: "Căci ne întrebăm: în ce măsură un ordinator ce dirijează zborul rachetei în haos e superior rîndunicii care, primăvara, își părăsește cuibul titirit în coroana unui faraon - unde îi plăcea lui Téophile Gautier să-l vadă - și nimerește fără șovăire la cuibul ei de anul trecut, lipit pe grindă sub streașina căsuței babei Smaranda din Tupilați?!" Inutilă
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
ți-l dă cartea, fie ea narațiune sau ,manual" de teorie, cu porția de ironie de la care, cu toate riscurile, recenzentul anilor '80 nu se dă înapoi. Un final cu clin d'oeil , sau cine știe ce P.S. lăsat în coadă de rîndunică dă măsura unor analize, precum cartea lui Dodds, caracterizată de Mușina, deloc inocente. Din cînd în cînd ,combative", încercînd să nuanțeze dogme mai presus de orice întrebare, altă dată doar parșiv-surîzătoare, strecurînd referiri la clasicii marxismului în discuții despre histoire
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
prim-plan, înțepenita ori zbuciumata, sfîrîitoare, arzîndă, torturînd și ucigînd prin sine: "Un strop de-al tău ades ne fu de-ajuns./ Căci sfîrîind prin slănina de ură,/ Arzînd de cer, albastră picătură,/ Cu viul, viul ne-ai străpuns./ Că rîndunica puilor în gură/ La toti le-ai dat ce pot să poarte:/ Maimarii, cuminecătura,/ Pruncii, taine de moarte". Prăbușirile sînt diferențiate conform planului astral, cu rol de aluzie hiperbolică a celor ce se petrec pentru omenire ("Soarele se făcu de
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
și împrumuturi între regnuri, într-un familiar și ludic grotesc din care, miraculos, nici un actant nu iese abuzat, mutilat, jertfit, la părăsirea tiparelor. Un carnaval? O lecție? Ascultați: "Astfel au fost învățați a umbla// hipopotamul pe frânghie/ peștele pe șosea/ rândunica la fundul apelor/ fluturele-n măruntaiele/ pământului// omul pe tărâmul de dincolo" (Astfel au fost învățați). Altunde, starea de joc lasă locul Apocalipsei, aceasta cedează locul unei albicioase amieze în parc, unde ar fi "copii jucându-se cu cercul increatului
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
li se atribuie încrengături mecanomorfe, fețe geometrice. Avem a face cu încă un contrast fertil, avînd alura unui baroc scientizant: „Turnurile de aur și cruci/ se nalță pînă spre bolți/ și apasă pe creier ca marea// sub ștucaturi cuiburi/ de rîndunici mecanice purtate/ pe giroscoape și stadii”(În cap castel). Sau atît de provocator mecanicist: „Rărunchii s-au blocat în grunji de sare/ toate șuruburile mecanismului sînt/ ruginite/ electronii stau în metanii/ la colțurile orbitalului” (Angrenaj). Dar urmează o reacție. Formalizate
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
Un belșug de imprevizibile asocieri semnifică încununarea mirobolantă a „războiului” dintre contraste ori măcar a incompatibilității dintre eterogenii: „Inima s-a oprit/ ca o ploaie”; „Cad frunze pe asfalt/ și se sparg/ în zgomot/ ca ouăle”; „Este gravidă de fructe”; „rîndunici/ cară în cuiburi rîul”. Grăitor e și un poem închinat cîinelui Paris, într-o transpoziție regală, pus să-și lepede „hlamida neagră”. Găsim aici acea deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
spre profunzimile cerului, conștiința păstrează ceva din certitudinea teluricului, pornești către infinit cu senzația solidei sprijiniri pe pământ. Astfel, aventura visării e scutită de balansul imponderii, pătrunderea privirii în aerian se asociază cu traiectul ascuțit al săgeții și al zborului rândunicii. La marginea mării însă explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul introduce în substanța visării ceva din zborul plan al pescărușului, din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Necunoscutul era chiar în fața noastră semăna cu un mare strateg semăna cu un ilustru savant l-am privit cu admirație îndelung foarte atenți să nu-l tulburăm deodată în spatele nostru am simțit un foșnet pași ușori ca niște aripi de rândunici o mișcare bruscă a cerului și a pământului și când ne-am întors puțin foarte puțin privirea înapoi ceva s-a cutremurat din temelie nu eram singuri îl priveau împreună cu noi pe Necunoscut toți cei pe care îi întâlnisem - într-
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
din regiunea semnalului sfânt, Muntele dus la cer de vânt. Prezența ta mi-e corp în timpul În care mai trăim Pentru a ne spune cuvintele de pe urmă. Ele au potopul drept oglindă, Au ființă arzând de săgetător, Au țipătul de rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare fiecărei îmbrățișări. Așa rămân o piele tăbăcită
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
personalului, ușile rămânând închise, dar a fost apoi vizitată de aproape un milion de persoane. Dacă prima expoziție cuprindea tablouri din ultima perioadă de creație a artistului, cea de azi reprezintă o retrospectivă asupra întregii opere, de la debuturi la „Coada rândunicii”, cel din urmă tablou al pictorului. Dali are reputația, pe care expoziția o confirmă, a unui pictor provocator și chiar sulfuros, manierist, suprarealist, miniaturist, experimentalist. Opera nu se rezumă la pictura de șevalet. A lucrat cu Luis Buñuel, Alfred Hitchcock
Expoziție Dali la Beaubourg () [Corola-journal/Journalistic/4088_a_5413]
-
o stea Sorb ceai de tei ascultând greierii - clar de lună Apus de soare - o libelulă ridând fața lacului Umbra salcâmului - un sticlete ciugulind scaietele mov Țipă un cocor - peste plaur se lasă liniște serii Zbor pe înserate - în zig-zag rândunica la vânătoare Soarele peste câmp - o coțofană ciugulind biscuiți Mijloc de august - mocănița pufăie urcând printre munți Drum șerpuit - peste pantele abrupte coboară seara
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
ruine Din primul balcon sare sticla cu apă - nuntă de pisici Noapte înstelată - într-un cireș bătrân prima floare Mii de albine pe cireșii înfloriți - singură mama Pe crucea de lemn cad petale de cireș - răsărit de lună Cuibul dărâmat - rândunica zboară printre fulgi de nea Două petale cazând împreună - vântul serii Zăpadă pe munți - în vale înflorește liliacul alb Se lasă seara - pe mormântul vecinei flori de liliac Vântul șuieră - prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
Brândușa înflorită - bunica privește cu drag chipul fetiței Zilele babei ca în fiecare an - mai trist moșneagul Înfloresc cornii - grădina bunicilor în paragină O rândunică peste cireșul înflorit - bătrânii lăcrimează Zori în livadă - printre cireșii-nfloriți bunicul singur O cinteză cântă și bunica murmură - zi fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
de pereții groși. Din pricina liniștii și a izolării, aveau chiar un farmec particular. Camera păstrată în casa părintească era cea în care se născuse. Acolo doctorul a stat în leagăn. Apoi într-un pătuc. Șiamintea chiar de o pereche de rândunici care își făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
insecte mai mici sau păduchi de copac care sunt foarte dăunători pentru plante. Atunci când buburuza sesizează un pericol ea se preface că este moartă, deoarece nici o pasăre nu va mânca o insectă moartă. Cel mai mare inamic al gărgăriței este rândunica. Gărgărițele nu suportă transpirația palmelor, de aceea ele zboară imediat atunci când le țineți în palme. Când o gărgăriță „aterizează” pe un bolnav, ea are darul de a-i alunga acestuia boala. Pentru a afla din ce direcție va apare persoana
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și o depărta de el ca pe un fulg... Iar ea era sprintenă ca o rândunică! Și râdeau unul la altul cu toată lumina din ceruri adunată în ochi și pe chip! Costache se prefăcea a nu vedea acestea și își căuta de lucru pe lângă hornoaică... În cele din urmă, Pâcu a frânt firul cântecului... Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zi. Nu zise nimic, îi era sete. Scoase mâinile din lighean și dădu să apuce cana. - Stai așa, că ești murdară. Stai că-ți dau eu. Își lăsă mâinile ostenite înapoi în apă și deschise gura ca un pui de rândunică ce așteaptă să fie hrănit. Fata ei, fata ei avea grijă de ea la bătrânețe și îi dădea o cană cu apă. Degetele lungi ale Varvarei cuprinseră cana și o îndreptară spre gura mamei sale. Aceasta lăsă ușor capul pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Deși Dumnezeu abia Îl atingea cu toiagul, negustorul nu putea face nici o mișcare.Și pe dată se transformă Într un șarpe. Șarpele se târie pe pământ, de atunci iar oamenii cînd Îl Întâlnesc, Îi sfarmă capul cu un bolovan. LEGENDA RÂNDUNICII A fost odată un Împarat bâtrân care avea o grădină cu care se lăuda și toți vecinii când veneau În ospeție vroiau să se plimbe prin grădina cea vestita. Aici Înfloreau flori albe, roșii, roz, galbene, albastre, mici și mari
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
păsăruică purtată în zbor de brațe puternice, care mai apoi, mă așezau încet, între ceilalți bănuți aurii ai câmpului, eu ...cel mai mare dintre toate. Griji? Ce să fie alea? Lacrimi? Doar pentru genunchii juliți în fugă, pentru puii de rândunică înhățați câteodată de Tano cel cu ochi de tigru și pentru păpușa ce ieșea uneori ciufulită din micile răfuieli cu fetițele din vecini. Restul era doar o lume plină de farmec, în care orice se putea întâmpla. Dar nimic dureros
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]