1,494 matches
-
care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele care în separeurile de la Hotelul Imperial au ajuns până într-acolo încât se ceartă cu chelnerii pe nota de plată și se desfac la vestă ! Râsete, râsete, acea sănătoasă poftă de râs națională pe care am observat-o de-a lungul vieții că întovărășește dezastrele - și focul, și cutremurul, și războiul, și holera, și destrămarea țării... Amintirea acelei seri în grădina din Fântâna Blanduziei, când, proaspăt întors
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat prea mult Profesorul Mironescu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vezi niciodată ceea ce ai văzut la început. Știm, de multă vreme, stimată asistență, că nu ne scăldăm de două ori în apa aceluiași râu. Aflați, în plus, că nici nu privim de două ori cu aceeași privire ! Când aplauzele și râsetele veselei asistențe se vor mai domoli, din salonașul mic de alături va răzbate o voce gravă : Dacă vom ști să ne păstrăm poziția de azi și nu vom risca viitorul țării prin cine știe ce imprudență... Acesta nu va putea, bineînțeles, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând de apă : apoi m-am decis și am traversat. îmbulzeala se făcea tot mai mare, lumea aproape smulgând ziarul din mâna vânzătorului, râsete, strigăte, am văzut chiar doi amici ce s-au sărutat ! Deși oarecum la curent și înțelegând despre ce este vorba din exclamațiile și comentariile ce scăpau celor din jur, m-am retras într-un gang, mi-am pus ochelarii pince-nez
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se Întîmplă, știți voi ce, chestii..., le spui. Așa că noaptea vă găsește pe plajă Într-o turmă așezată cuminte În cerc, din care se ridică o rumoare stinsă, spartă uneori de rîsete sau de comentarii ori de acordurile unei chitări, Însoțite de o lălăială stinsă. SÎnteți păziți de grănicerii care Încep să patruleze de Îndată ce se lasă Întunericul, o patrulă de miliție e pe undeva prin zonă, gata să oprească distracția la 12
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Craiova, Vlad a fost coleg de liceu cu fratele lui Mugur. SÎnteți foarte mîndri de ei și de voi, pasați sticla și oferiți țigări grupului de lîngă voi și vă așteptați ca la un moment dat una din producătoarele de rîsete tulburătoare să vină mai aproape. Dar silueta lui Coaje, care se desenează straniu În clarobscur (ce dracu’ e ăla, un urs?), și textele lui ciudate Îți spun că acest lucru nu se va Întîmpla. Mugur deschide show-ul ilegal cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că i-l copiază pe o casetă după copia lui și i-o trimite. Ce dracu să faci cu ea aici? — Să ți-o bag Între bucile curului, ca să cînți Strange Love. Caporalul de serviciu stinge lumina În dormitor, În rîsetele generale. Caporalul ne Încolonează după raportul de dimineață și ne duce În pas de defilare În zona cea mai Înaltă a unității, un platou natural unde se află instalate mitralierele antiaeriene și un pavilion mic, un fel de refugiu cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cel din stînga. CÎndva s-a făcut seară, vocile din dormitor au bîzÎit toată ziua În regim de program de voie, din spălător s-au auzit În permanență un aparat de ras lovind rama unei chiuvete, sau apa plescăind, sau rîsete și zeci de bășini vesele. Pe tipul din patul de deasupra nu-l cunosc, Începe să-mi vorbească despre nevasta lui pe care a lăsat-o acasă. Evident că Îi e dor de ea. Dar apoi pare să-și piardă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați așteaptă să intre la dușuri, În timp ce În difuzoarele unității atîrnate pe stîlpi se transmite etapa de fotbal. Din cînd În cînd pocnește cîte un prosop peste spinarea unui răcan, se aud rîsete, sau zboară un chiștoc de țigară În capul altui răcan și se aud din nou rîsete. Cei mai mulți sînt atenți la meciurile transmise succesiv din țară și fac pronosticuri, imaginîndu-și ratarea monumentală despre care vorbește crainicul. Din păcate, meciurile nu se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
difuzoarele unității atîrnate pe stîlpi se transmite etapa de fotbal. Din cînd În cînd pocnește cîte un prosop peste spinarea unui răcan, se aud rîsete, sau zboară un chiștoc de țigară În capul altui răcan și se aud din nou rîsete. Cei mai mulți sînt atenți la meciurile transmise succesiv din țară și fac pronosticuri, imaginîndu-și ratarea monumentală despre care vorbește crainicul. Din păcate, meciurile nu se termină pînă cînd Îmi vine rîndul să intru. Dar cum nevoia de igienă e mai mare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sens. Tragem două beri Înainte undeva lîngă piață și, cînd intrăm pe aleea care duce spre blocul ei, se aude prin fereastra deschisă Ultravox cu Dancing With Tears In My Eyes, iar cînd melodia se oprește, se aud voci și rîsete, așa că năvălim În bloc mînați de teama că poate am pierdut distracția. E un chef destul de aerisit și ne știm cu toată lumea, discutăm despre cît de nasol e În armată, primesc dovezi de compasiune sub formă de ghionturi și miștouri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu fim văzuți de-afară de inamic! Cei doi pleacă bîjbîind la lumina unei brichete să-și ia o altă sticlă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că de văzut, tot nu se vede nimic, deși ceasul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de-a lungul trenului. Undeva nu foarte departe, la o fereastră, am ghicit chipul nostalgic al lui Călin, privind cîmpul care se deplasa lent. Apoi o mînă l-a tras Înăuntru și a Închis fereastra și din interior au izbucnit rîsete și zbierete. PÎnă la urmă... mai bine afumat decît batjocorit Înăuntru de veterani, Într-o Înghesuială mai sufocantă decît fumul de cărbuni. Apoi, prin ușa foarte puțin deschisă a compartimentului nostru, m-a lătrat Patrana: — ’Re-al dracu’, te face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
c-o coadă de lopată să mardească la timișorenii ăia de ieșiră În stradă. Și tac-tu făcu ce făcu și ajunsă revoluționar. Și-acu se Înscrisă la FSN. — Bă Doldele, și cînd te gîndești că bunicu-tău a fost legionar. RÎsetele zgîlțîie rărunchii nopții. Sau vestimentare. Doru și-a cumpărat niște blugi: — Pyramid? Ăia-s blugi? Blugi de gherțoi... Și tricou’ muștar. Bă, da’ ești rafinat rău. — Păi și ce, rufienii tăi nu sînt bufanți? I-auzi ce dume are ăsta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și că restituie proprietățile naționalizate... Numai Doldel și clanul lui de chiaburi pun botul la vrăjelile ăstora. Tu cîtă armată mai ai, răcane? Mă ia repede și nu reușesc să socotesc: Nu știu, frate. Multă rău de tot. Am uitat. RÎsetele și chiotele tulbură din nou liniștea foșnitoare a nopții. Undeva la un etaj se trîntește o fereastră. — Hai liberare! Ia și bagă o bere. — Ole-ole-ole, Ceaușescu nu mai e! E deja foarte tîrziu, cheful se sparge. A fost o seară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din apropiere. Numai că înăuntru nu exista nimic pe care să se poată urca, iar barele de metal, înalte până la nivelul pieptului, își curbau spre interior vârfurile ascuțite ca niște țepușe. Turbat de propria lui tâmpenie și provocat acum de râsetele spectatorilor, alerga de colo-colo, holbându-se prin lentilele stropite de ploaie ale ochelarilor, încercând să găsească un loc pe care să-și rezeme piciorul, străduindu-se să se apuce cu mâinile de marginile curbate și tăioase ale barelor. Dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Adam și pe Zet pe plajă, după ce-i atrase atenția băiatului: Nu cumva să te duci să înoți până nu vin eu înapoi. Apoi alergă în goană pe drumul care ducea spre conacul părăginit. Din grădina acestuia se auzeau râsete: Tom, Hattie, Pearl și Emma, dar nici urmă de Gabriel. „E undeva cu George“, își spuse Brian. Gâfâind din greu, porni din nou să alerge spre plajă. — Aș vrea să-mi cer, într-un fel, scuze, îi spuse Tom lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar ai să vii înapoi, nu-i așa, te rog... George dispăruse însă și nu o mai auzi. Storurile Papucului, coborau acum, unul câte unul obturând lumina care scăldase peticul de pajiște. Afară se porni un murmur dezaprobator, urmat de râsete. Tom alergă spre casă. Hattie, întinzându-și brațele ca să tragă storul din camera de zi, strigă înspăimântată văzând o față ivindu-se de cealaltă parte a geamului. Tom bătu în geam: — Nu te speria, sunt eu! Pot să intru? Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hector Gaines o căuta pe Anthea. În centru grădinii era întuneric, dar la unul dintre capete străluceau luminile de la casa Belmont, iar la celălalt, felinarele din Forum Way iluminau copacii. Tom nu mai știa la ce să recurgă. Larma și râsetele deveniseră mai puternice și avea impresia că o mulțime de oameni complet străini intraseră pe poarta din spate. Ar fi vrut să-i explice lui Hattie ce se întâmplă dar nu vedea cum ar putea face acest lucru și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecând pe lângă garaj ieși în stradă, urmărit de huiduielile celor care îi observaseră evadarea. (Acest episod grotesc nu a fost departe de a se termina prin linșarea lui George.) Cântecul a mai continuat un timp, apoi s-a stins în râsete. George porni să alerge în direcția canalului. În zăpăceala generală, lumea nu și-a dat seama (dar eu, da) că era urmărit de două femei, Valerie Cossom și, ceva mai în spate, de Diane. În urma celor două femei venea preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
olandez sărbătorea căsătoria civilă. Mi-a fost dat să ascult multă muzică franțuzească de calitate, iar multe din melodii îmi aduceau aminte de primii ani ai tinereții. Norocul meu este că dopurile pentru urechi atenuează în bună parte muzica și râsetele de afară. Alături de ele, îmi gâdilă auzul murmurul pârâlui Le Gravezon, care curge pe lângă casă. Duminică, 12 august: Lunas-Saint Gervais sur Mare: 30 km La ora 7 servesc micul dejun împreună cu gazdele, după care îmi fac provizii de apă (5
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cătune, unde nu-i niciun fel de magazin. Dar plouă, și apa de ploaie este bună de băut, așa că nu mă necăjesc prea tare. Cu aceste gânduri, ajung în alt cătun, Talazac, iar la ieșirea din el aud de departe râsete și muzică. Apropiindu-mă, văd un cort în curtea unei case. Imi fac curaj și intru, salutândui pe comesenii ce stăteau la o masă lungă plină cu mâncăruri și băuturi. Toți se uită curioși la mine. Imi cer scuze, dacă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îl puteau da părinților oferindu-le materialele primite cadou, pentru a-și face haine, câte un costum sau câte un taior, mă rog, după preferința fiecăruia... Dar numai dacă au fost cuminți! glumea domnul cel înalt. Se auzeau în sală râsete răzlețe, un fel de mârâieli vesele, de complezență, după care domnul cel înalt de la masa cu daruri striga alt nume, un alt copil se apropia de masă cu ochi strălucitori, organizatorul făcea încă o glumă, sala mârâia din nou cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prietena ultimilor ani de singurătate a mamei, o bucovineancă în vârstă, corpolentă și destul de sobră, dar care avea momente de cochetărie când făcea aluzii discrete la formula cu care prefera ca lumea să i se adreseze. Știți spunea c-un râset jenat -, eu n-am fost niciodată măritată. Așa s-a-ntâmplat. Așa că, orice s-ar zice, se cheamă că sunt domnișoară. Asta este, nu pot să schimb eu lucrurile... Mama se amuzase, în felul ei reținut, de pretenția comică a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]