1,696 matches
-
circulând prin oraș, mai ales zvonurile, spre care vădeau o sete nativă mărită aici de fabulația tradițională a ținutului. Doamna Pavel era mândră de „tratațiile ce le oferea” vorbărețelor musafire, convinsă că-i ridicau față de acestea dulcea prioritate la care râvnea permanent, în primul rând era mândră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit confirmări în acest sens, punea pe seama lui (după cum am mai arătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este Dunărea, este constituită din ea, sau, și mai exact, că este Dunăre, în primul rând; în zona dunăreană, la adăpostul Munților Carpați și cu respirație spre Pontul Euxin, ni s-a oferit, pentru geneza noastră, leagănul ideal (dar și râvnit de alții), în care s-a format și subzistă încă neamul românesc constituind suportul sursă și adăpost, pentru români; cum magistral a spus-o savantul naturalist Grigore Antipa "De Dunăre ca și de Carpați -, se leagă întreaga viață a poporului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un călțun, icoanele văzute i se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate și mai scutite de griji. Astfel intrau în sufletul ei mai multe năcazuri decât bucurii; și astfel trăia în mijlocul neamului ei. Bătea drumul părinților, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orașul ăsta va fi cucerit, crezi cumva că pământurile și casele voastre sau aurul vostru vor fi mai puțin râvnite decât ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Beni Zerual în fiecare an? l-a întrebat el pe monarh. — Trei mii, a răspuns suveranul. — Eu îți voi da șase mii, cu plata înainte, dacă mi-l dai în arendă. Și iată-l pe Zeruali al nostru capăta ce râvnea, dimpreună cu un detașament de soldați care să-l ajute să strângă impozitul, să stoarcă de la locuitori până și cele mai mărunte economii, prin amenințare sau tortură. La sfârșitul anului, a venit iarăși la suveran: — M-am înșelat. Am obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viitorul fiului meu. Toți circazienii vor fi măcelăriți, sultanul Selim îi va lua prin surprindere, va pune mâna pe pământurile lor, va clădi o împărăție atât de puternică și de întinsă, că fiul meu n-o va mai putea niciodată râvni. Dacă ceva poate fi încercat, atunci trebuie s-o fac, fie și cu prețul vieții. Ne putem duce la Galata, să urcăm pe prima corabie spre Alexandria. La urma urmei, cele două împărății nu sunt încă în război, se presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după alta, fără să te lupți niciodată, fără să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care îmi este făgăduit, viața nu e decât o traversare. Nu mă duc nicăieri, nu râvnesc nimic, nu mă agăț de nimic, mă încred în pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare nu asta ne-a unit? Am lăsat în urmă fără să șovăi un oraș, o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am înțeles că mă însorisem cu Ania, de fapt, din dorul mamei mele de satul ei, de locurile unde învățase, unde fusese mulți ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester, mult mai târziu, m-a făcut să pricep ce cumplită-i dezrădăcinarea, prigoana, doar pentru că un altul îți urăște numele, sângele, neamul, casa, tot ce te leagă de acest Pământ, al cărui rod ești, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc din lefuri de mizerie, într-o sărăcie de mine aleasă. Acel monolog m-a ferit de umilința lipsei de bani. I-am povestit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-un fel, și o temă literară. Pe măsura mea: superficial, fără complicații metafizice, fără angoase, doar cu un surâs înțelegător. S-ar putea ca astfel de notații să se adune într-o carte. Poate cartea pe care am tot râvnit s-o scriu și căreia tot i-am dat târcoale. Poate tot nespusul meu - în măsura în care am un nespus - să se adune într-o astfel de carte. Nu știu ce fi-va. Cum va fi. Cert este că percep - și trăiesc - scrisul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mirau că-i ascultam, după ce își biruiau temerile. Mulți dintre ei nici nu credeau că discut cu ei doar din dorurile mele neostoite după o lume al căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iar dimineață și plutonul comandat de sublocotenentul care fusese atât de zgârcit cu cozonacii evocați de Bobocică se deplasează către o fermă din marginea satului. Ferma are câteva grajduri mari, toate la fel, aliniate impecabil. Brutarii intră și Încep să râvnească, să spele, să arunce băligarul uscat și să aștearnă paie pe jos. Pregătesc locul pentru instalarea vitelor brutăriei. Când În sfârșit termină (au dat și cu var pe țărușii care Împrejmuiesc intrarea) privesc cu oarecare mândrie În urma lor. Ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jertfi Găsind un sens acelui, “a fi sau a nu fi”, Nostalgică otravă de tăinuire-a firii... Din vremurile-apuse, de când mă știu visând, Imaginar, se poate, dar sigur niciodată În firea-mprejurării, nicicând nu mi se-arată, Tărâmul către care, râvnește al meu gând... Bat drumul de pe care nu pot să mă abat Și-ncerc până la capăt să duc a mea povară Acum, când viața însăși, devine mai amară, Mă tot trudesc să aflu...și încă n-am aflat... De ce, trecând
ADEV?RUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83740_a_85065]
-
să și-o înfingă în piept. Dar Astolfo îi opri mâna spunând că nu luptă decât pentru glorie și că-și putea păstra călăuza. Pe când Florismart și Flordelis îi jurau recunoștință veșnică, regele Sacripant i-a ajuns din urmă și râvnind la doamna unuia dintre cavaleri și la armele celuilalt, i-a provocat la luptă. Astolfo se măsură cu el răsturnându-l cât ai clipi din ochi și îi dărui lui Florismart armăsarul regelui, acesta rămânând a se înoarce pe jos
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
La blidul nostru strămoșesc, sărac Poftit-am pe drumeți în bătătură Și vorbe bune ne-nfloreau pe gură Precum arnici-n portul mândru, dac; Eroi-au scris istoria prin fapte, Strămoși-au fost cei care-au suferit Noi, n-am râvnit și nici n-am cucerit Vreo palmă de pământ, din altă parte...
GLIA STR?MO?EASC? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83801_a_85126]
-
Sammy. Sammy! Saaaaaaaaammmmy! Voiam să cânt, să dansez și să-i strig numele, să se audă În toată cafeneaua. —Buuună, am murmurat, reușind cu greu să cred că telefonul pe care-l așteptasem aproape patru luni - telefonul pe care-l râvnisem atât - apăruse În sfârșit. Bucuria mea evidentă Îl făcu să râdă. —Mă bucur să-ți aud vocea. Și eu, am spus, mult prea repede. Ce-ai mai făcut? —Bine, bine. Am deschis un local, În sfârșit, și... — Știu, am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige dreptul la înviere. Pătimirea e mai tare decât moartea, ea răpune și iartă păcatele noastre: „Așadar, fiindcă și Hristos a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE MÂNTULESCU Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa ne-a fost destinul, am fost aici străjerul, În țarina de sânge iubiri am îngropat.” În ziua de 9 septembrie 2013, Sfinții drepți dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, adoarme întru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trebuie să facă, spre a-l ajuta să pună mâna pe haine și ghete. Zis și făcut! Cetatea în care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. 15. Totuși, ea va fi mîntuită prin nașterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credință, în dragoste și în sfințenie. $3 1. Adevărat este cuvîntul acesta: Dacă rîvnește cineva să fie episcop, dorește un lucru bun." 2. Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții. 3. Să nu fie nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
închin pământului, care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnica odihnă. Urare Românie, ești mamă iubitoare, cu pământ roditor binecuvântat de Dumnezeu și sfințit cu sângele străbunilor. În pântecele tău sălășluiesc bogății la care au râvnit și râvnesc vrăjmașii de altă dată și de azi. Te îmbrățișez, cu dragoste de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnica odihnă. Urare Românie, ești mamă iubitoare, cu pământ roditor binecuvântat de Dumnezeu și sfințit cu sângele străbunilor. În pântecele tău sălășluiesc bogății la care au râvnit și râvnesc vrăjmașii de altă dată și de azi. Te îmbrățișez, cu dragoste de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
slov de bard, De dragostea-ți de viu să ard, La pieptul tău. Iar când vom fi chemați la EL, în versul lin de ministrel, Să-și amintească gura rea, Că vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea ta, râvnind perfecțiune, în setea ta de patos și sfântă împlinire, Mă treci ades, iubire! Eu sunt timidul june, Ce iți adoră trena, când treci spre nemurire. îți încetează zborul și fă popas o clipă, Acolo, lângă Lună, să te privesc un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a Cenaclului Poesis Moldaviae; 2007 membră fondatoare și viceprședinte a Asociației Culturale Poesis Moldaviae. Alei de cenușă unei ființe umane, Ciprian Pe alei de cenușă, aidoma uitării, răsari Stare Albă neînțeleasă de gânduri, alergând pustiit căldura uscată printre clipe rotinde râvnite de timp. Și nu știi de unde se scutură ceața peste dulcea privire; dintr-o sete lumească, orbecăi mormântul și crucea nescrisă ... ți-alături sosirea-n ninsoarea grăbită. Din prigoniri smintite, în ochiul gri al zilei... te adulmecă o parte din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
faptul că îi doare! Stăpânul nostru și dușmanul Pe suflet ne pune parafă! în om lovește iarăși, banul, Fie că-i pensie sau leafă. Și uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că am stat în pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]