1,080 matches
-
Trandafir de la Moldova. Fruct al unei intensive colaborări cu numeroase cadre de specialitate, cartea își propune să stabilească o corespondență biunivocă între valorile etern românești și spațiul mioritic care le-a zămislit, precum și să alăture numeroaselor trofee pe cel mai râvnit, acela de brand al României. Cu credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație - folclorul românesc de la care n-au încetat să se adape toți care cântă și se simt ai
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
siluetă înfiretată. Monumentul în uniformă este zăvorât în carcasa propriei neputințe. La capătul unei încordări prometeice, atletul ordinii izbutește să îngaime, într-un inutil ecou: "Sumimasen... sumimasen" (Mă scuzați... mă scuzați). Impasibil, îmi continuu drumul și reușesc să ajung la râvnitele locuri libere cu mult înaintea iubitei mele... Cum aș fi putut lăsa nemediatizat un asemenea triumf? Epilog Dincolo de modestul umor (pe alocuri, din păcate, involuntar) pe care-l degajează, această piesă sui generis vorbește despre impotența oamenilor legii în două
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice vulnerabil și inocent. În Povestea lui Genji, pierzi șirul dacă încerci să numeri de câte ori doamnele de la curte sunt comparate cu păpușile. Secole de-a rândul, obiectul râvnit al unui joc care o compunea imobilă și străvezie, frumusețea japoneză s-a întrupat, în zilele noastre, într-un ideal căruia, ca o concesie făcută modernității, i se putea, cel puțin, scurta de la an la an fusta: școlărița. Între școlărița
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
waki, va putea sta, în sfârșit, alături de copilul ei. Și din nou waki, acest mediator apărut în plină criză a insuportabilei, inacceptabilei despărțiri, va servi drept tămăduitor al sufletului: el va pune capăt căutărilor și va fi chezașul repaosului mult râvnit. De la experiența morții la experiența nebunieitc "De la experiența morții la experiența nebuniei" În teatrul no, refuzul de a accepta evidența doliului nu are, în general, ca efect învierea reală sau regăsirea după o dureroasă despărțire, ci doar întoarcerea fantomei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tinerețe, cu strădaniile lor de studiu ce se pretează la o asemenea satisfacție. De ce tocmai Nobelul? E suficient să-i rememorăm pe marii scriitori ai lumii care nu s-au "în-nobelat", comparativ cu destui alții, de talie modestă, laureați ai râvnitei distincții suedeze. Cu ce interes să ne dorim premiul Nobel dacă nu l-au dobândit Tolstoi, Proust, Joyce, Kafka, Valery, Borges, Rilke, Pessoa, Kavafis, Ungaretti, Esenin? S-ar înălța realmente nația română, în propriii săi ochi și-n ochii străinilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Găina, sau într-o parcare pe o vale necunoscută, toate marginile țării păreau că devin centru, acolo unde se afla Păunescu. Și tu, care ai trăit ca un exclus toată viața, din pricina propriei biografii, erai acum în punctul cel mai râvnit de milioane de oameni din țară, în acel moment istoric. Și asta a durat cam șapte ani din viața mea, cu intermitențe, desigur, până spre finele anului 1982, când am părăsit ireversibil cenaclul, cu câțiva ani înaintea dezastrului de pe Stadionul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acestei „lumi răsturnate” care-mi paralizase orice inițiativă: Stai aici eu mă duc după căruciorul lui Aurel. Peste puțin timp veni cu landoul fratelui mai mic, care nu împlinise încă un an, și am început să îndesăm în el jucăriile râvnite. Mă țineam la plecare și eu de el, târând în mână un Moș Crăciun care la sfârșit de decembrie fusese pus sus, în vârful pomului de iarnă... Eram uluit și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
sicilieni, Roberto Alagna alege muzica impresionat de filmul „Marele Caruso” și pornește pe drumul spre glorie cântând pentru prieteni și prin cabarete. În 1988 cucerește primul premiu la Concursul Pavarotti, iar rolul Alfredo din „Traviata” face din el cel mai râvnit îndrăgostit al scenelor lirice. Cucerit de calitățile tânărului tenor, Luciano Pavarotti îl numește „moștenitorul” său. În culmea gloriei, trăiește o zdrobitoare dramă: în timp ce el cânta la Orange pentru 10 000 de audienți, soția sa Florence se stinge, lăsând-o orfană
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
fine de la bordul navei îl simțiseră că se apropie, ca un proiectil, și că ecranul fusese instalat pentru a-i para lovitura. Ixtl se afla acum la numai câțiva metri de bariera aproape invizibilă, care-l despărțea de țintă mult râvnită. Se uita cu lăcomie și cu speranța la sferă aceea enormă de metal, care scânteia ca un giuvaer pe catifeaua neagră a nopții. Efortul fizic pe care trebuise să-l facă îl împiedicase să se gândească la Posibilitățile uriașe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bat la ușă, mai cu seamă în serile de vineri. S-ar putea chiar ca mânuirea de timpuriu a guldenilor, din perioada orașului liber până la aceea a sumelor în pfennigi, apoi, începând din ‘39 de la începutul războiului, încasarea mărcilor imperiale - râvnitele monede de cinci mărci - să-și fi pus atât de puternic amprenta asupra practicii, încât am dat dovadă de o ușurință lipsită de scrupule atunci când a trebuit să țin cu fermitate la preț, fie în epoca postbelică, în comerțul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
facă un nume datorită pacientului lor avid de amintiri; și mie a început să-mi placă pădurea: dansatorul înfierbântat găsea pe potecile pentru drumeți, cu cutare sau cutare fată de la telefoane, o bancă ospitalieră sau - abătându-se de la drum - patul râvnit cu salteaua lui de mușchi. Jocuri ca Schimbă copacul și Baba-oarba sunt amintiri imprecise, sprijinite numai de simțul pipăitului, și ele se pierd în găuri negre. N-aș ști să numesc nici o fată, în afară de Helma cea cu piept bogat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marins american. Și ochii erau foarte pătrunzători. Cu el puteam vorbi orice, mă refer din gașca de prieteni care fentau comunismul, zăcând vara la mare și iarna la munte, în așteptarea lui Godot, care în acest caz era pașaportul, mult râvnitul pașaport care te scotea din țară cu mucii pe piept. Lui Piti îi plăcea să citească și să vadă filme de calitate. Știu că nu credea o iotă din ce-i povesteam, mă refer la aventurile mele din Madagascar și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a VII-a -, echipa face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu se știe până unde s-ar putea ajunge cu justiția, Cipișor dragă! Ulaa-ulaa Romică și Rozalia s-au luat din mare dragoste. Cu greu au reușit bieții tineri să înfrângă înverșunata opoziție a părinților și să-și întemeieze mult râvnita lor familie de intelectuali din tată în fiu și din mamă în fiică. De fapt, acesta a și fost motivul adevărat al necazurilor întâmpinate pe parcursul desăvârșirii mezalianței lor: mamele și tații își doreau noră-ginere din alte categorii, ca politicieni, diriguitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trebuie să treacă o întreagă veșnicie... Vezi... eu voi veni sub formă de control la pavilioane după ce adorm copiii... Harașo... Omelean... harașo!... Și i s-a cuibărit la piept cu toată căldura trupului ei de femeie frumoasă ce se știe râvnită, pe ultimele acorduri ale tangoului de rămas bun. A doua zi, Emilian Mihailovici a fost de negăsit în incinta taberei. A lipsit și de la manifestările cultural-artistice prilejuite de focul de tabără, spre disperarea bine mascată cu șiretlicuri feminine a Natașei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ÎNTÂLNIRE Mă-ntreb ades când mă trezesc Din somnurile repetate, Cât mă mai chinui să-ntâlnesc Râvnitul zeu, din lumi uitate?... Mai este mult? Ades m-abate Un gând, spre zări de infinit, Pe drumul spre eternitate, Dar pasul, parcă-i mai trudit... Și gândurile-n sfat, șoptesc, Rănită, vremea se contractă, Nu mai rămân, nu mai
?NT?LNIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83811_a_85136]
-
dețineau între noi un statut niciodată egalat, un statut asemănător celor care își etalau mașinuțele minunate cumpărate de părinții lor din Occident sau din Libia. Tintin, magnifica carte cu povești, nu era decât rareori împrumutată - ea era admirată de la distanță, râvnită și jinduită cu acea invidie hipnotică pe care numai socialismul biruitor o putea naște în sufletele noastre. Și poate că această capacitate de uimire în fața lui Tintin și a lui Milou mă urmărește și astăzi, atunci când în drum spre facultate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai proastă e că o teorie este dovedită ca greșită de o altă teorie. Trebuie să înțelegem teoriile ca dezvoltându-se sub forma unei structuri arborescente. Esențiale sunt teoriile "de trunchi", care fundamentează posibilitatea altor teorii. Acestea sunt cele mai râvnite de "teoreticieni" deoarece constituie noi moduri de a vedea. Din păcate sunt și cele mai des uitate, poate și din dorința de a nu vedea corectitudinea teoriilor la care am aderat ca depinzând de alte teorii a căror cunoaștere ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale ferată se ridicau, rupându-se de la genunchi, Noimann alerga spre ele, fâlfând din mâini, și rămânea cu alergatul... În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe unele le vezi umblând pe la vraci, altele se pocăiesc pe ascuns, altele, mai deștepte, rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează, zice umflându-se în pene, vine ea la socoteală". Când curviștina nu se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în vestoanele lor cafenii, îi gâfâiau chiar în ceafă. Terorizat de panică, Mircea împinge cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi puști în vestoane cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
istoricește, și care or fi preluat vocabula golden, ca și românii, de la aceiași saxoni. De fapt, pentru mine, goldana induce o categorie mai largă de impresii, cu însușiri susceptibile de suavitate, care conferă grație misterioasă topografiei Țărilor române, adevărate și râvnite fructe de aur, goldane pline de farmec. Copleșit, Nae Calaican privi cu o neprefăcută nostalgie în fundul paharului de whisky, zicând, ca și cum ar fi fost pe cale de a fi descifrat o ghicitoare: Măi Vladi-mire, tu le cam ai cu astea: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deja șuvoi ieșind la cumpărăturile de sâmbătă. Era sfârșitul lunii, ceea ce însemna zi de salariu și magazinele aveau să fie gălăgioase și înțesate cu oameni care cumpărau borcane mari de melasă distilată și fasole, sau se buluceau să achiziționeze mult râvnitele rochii noi sau pantofi. Lui Mma Ramotswe îi plăcea să facă cumpărături, dar nu se ducea niciodată în preajma zilei de salariu. Era convinsă că prețurile sunt mai mari atunci și scad din nou către mijlocul lunii, când nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde cât să descoase misterul. Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]