2,283 matches
-
Și pe toți îi doare-n cot! În opinci de piele-odată, Străbunii mei pe ogor; Munceau ziulica toată Și la toate aveau spor. Bogății, ne dă natura, Unii, cu japca le ia; Astăzi, ne-nconjoară ura... Cât să mai putem răbda? Necăjiți sunt azi, prea mulți Unii la „căpșuni” plecați. Uită că-au lăsat desculți Fii lor nevinovați. Sunt copii uitați de lume Sau bătrâni, ce-au dus războaie, Ce așteaptă vremuri bune, Ca soarele după ploaie. Vrea dreptate, omenirea! De la
SĂRACI ÎNTR-O ŢARĂ BOGATĂ! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359878_a_361207]
-
toți acești mișei. Stau azi, sub cerul liber - bătrâni, copii și mame, Ce dorm printre gunoaie sau, poate... în canal; Avem șomeri în țară cerșind... că mor de foame Sau mor bolnavi, că nu au bani pentru spital. Am cam răbdat destul, români... nu vi se pare? De ce o ducem, oare, din zi, în zi, mai greu? Mă uit la cei ce ne conduc și cu stupoare, Mă-ntreb: Când va scăpa de hoți tot neamul meu?” Craiova Iunie 2009 Referință
CU STUPOARE MĂ ÎNTREB... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359877_a_361206]
-
încercare de acest gen. Am întâlnit acolo scriitori consacrați și, la îndemnul magistrului Cezar Ivănescu am început să citesc din manuscrisul meu “Dioptrii pentru suflet” - un poem continuu - în proza poetica, dens, uluitor și foarte original că formulă stitlistică. Au răbdat și au ascultat 28 de pagini din acest manuscris care trebuia să constituie debutul meu editorial. Nimeni nu s-a clintit, deși eu i-am întrebat mereu, dacă e cazul să mă opresc. A fost un marathon liric. Ulterior, Cezar
REALIZAT DE ANGELA BACIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359916_a_361245]
-
prin foc, cu atat gradul nostru de intoxicare zilnică este mai mare. * În corpul fiecăruia dintre noi există celule canceroase ce se hranesc, trăiesc și se înmulțesc, grație hranei noastre pregătite prin foc. Cand mâncăm hrană vie, ele “se supără”, rabdă de foame, se împuținează și multe chiar mor. După o perioadă de hrană moartă (pregătită prin foc) acestea “se bucură”, învie și se înmulțesc în progresie geometrica, imbolnavindu-ne de cancer, provocând chiar și metastaza. * Orice aliment ucis prin foc
HRANA VIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359945_a_361274]
-
Apostol Pavel a adăugat: "Pâinea pe care noi o frângem". Este ceea ce se poate vedea întâmplându-se în Euharistie, nu pe cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, suferă în producerea pentru tine și rabdă ca să fie frânt pentru a-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Odă Învierii Azi îmi ieșise primăvara-n drum... Dar ce să fac cu-atâta nuntă-n floare? Cum să respir prea fragedu-i parfum? Cum să trăiesc cu cerul, la picioare? Cum să o rabd, în drumul ei spre fruct? Atât de gratuită, oferindu-l? O simplă ploaie-n loc de viaduct? Înmugurind, în alb, și verde, grindul? Cum să primesc, dator mereu, un dar? Cum să îngădui umilința cruntă, Să n-o zdrobesc, ca să
ODĂ ÎNVIERII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359127_a_360456]
-
aveam mai de demult. Mi-e teamă, nu știu cum să fac Să aștept zorii dimineții Sau să trăiesc clipă vieții Și-apoi, să aflu dacă-ți plac? Ești setea care ma doboară Sau foamea ce o am mereu, Aș vrea să rabd și-mi este greu Ți-am spus pentru a mia oară, Aș prefera să trag la jug Precum Sisif, să car pe munte, O piatră, mereu să vin și, iarăși,'du-te' Să-mi spună zeii când ajung! Aceasta-i
O VIATA DE SISIF de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359179_a_360508]
-
și-a dat seama că de fapt nu se gândise deloc să caute apă cât era lumină. A văzut alături ulciorasul gol goluț și până dimineață nu mai era nici-o speranța. Ei s-a gândit, nu sunt copil, o să pot rabdă până dimineață. Zis, dar nu făcut,deoarece peste noapte l-a copleșit o temperatură teribilă ,si a început să rupă frunze pentru a-și umezi buzele. A suferit groaznic până dimineata.Iar când a iesit din colibă nu a putut
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
pur sânge (!), de ce te lași influențată de Goga? Glumesc! Mă iartă! Îl ador pe cântărețul „pătimirii noastre”! L-am simțit pe autorul „Plugarilor” , citind poezia „Poporul meu”. Poate a fost o părere doar! Să sperăm că acest popor care a răbdat „precum preasfinții” nu va fi nevoit să se mute-n „altă țară”! Cred cu tărie că mulți români (cadrele didactice-în special!) ar trebui să se întrebe de ce nu am fost în stare să le dăm copiilor noștri o țară!!!! Emoționant
ELENA SPIRIDON de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340310_a_341639]
-
fiindcă, după cum văd eu, asta nu preocupă pe nimeni... Cât despre podagră și gută nici nu mai vorbesc. Nu mă miră că te duc ăștia cu roaba... Hai, că ți-a cam plăcut friptura de mistreț și de căprioară așa că rabdă neneeee... Între timp majordomul, având aerul că oficiază la un altar, dezvelea din ce în ce mai mult trupul sacru al regelui. - Băăă, dupe ce văz io aicișa, ai și niște limbrici de mai mare dragul, dacă nu cumva și tenie că prea ești
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
spuneam că Emil mi-a întins o mână peste ocean iar Ghiță m-a luat în brațe, adică m-a luat la lucru și mă proteja de comentariile uneori răutăcioase ale unora. Ei, dar cum au trecut anii, cât am răbdat și de câte ori am fost umilit și jignit de stăpâni și de unii cu care lucram, numai Dumnezeu și sufletul meu știe. Cum au trecut acei cinci ani și trei luni pentru Maricica, pentru copii mei, pentru mămuca și ceilalți, frați
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
este de fapt în mâna noastră, nu a politicienilor. Îmi aduc aminte ce față palidă avea dl. Dragnea la televizor atunci, când de abia îngăima: „Dar ce vor ăștia din stradă, să plecăm toți acasă?” Mă gândesc cum am putut răbda atâția ani fără să facem nimic. Vrem o țară ca afară nu mai este doar un slogan, chiar ne dorim din tot sufletul acest lucru. (Foto Mircea Balea) În seara asta, m-am simțit minunat la protestul organizat în Timișoara
Cu drag, din Timișoara: Cam târziu, dar ne-am trezit! Nu ne-a păsat ce se întâmplă dincolo de jobul nostru corporatist și acum plătim factura () [Corola-blog/BlogPost/339044_a_340373]
-
neperformantă. Oamenilor noștri politici, educați la școlile care reies din CV-urile lor, multe cu lifting-uri fițoase, cosmetizate sau pontate(**), sunt aceia cărora trebuie să le mulțumim. Îți recomandăm Propunem încă o altă, nouă, mândră Academie. Nu mai putem răbda. Să nu fim academicieni? Școala care ne lipsește este școala comunicării. Noi nu mai știm să facem să ajungă sensul dorit prin cuvintele care ies din gură sau prin textele scrise. Formularea unui subiect pentru un examen ajunge o problemă
Școala care ne lipsește () [Corola-blog/BlogPost/338521_a_339850]
-
știm dacă-i fericit, Dar prin anii ce-au trecut Tot mai bătrâni v-ați făcut Mâine poate, cine știe Vom fi toți în veșnicie. R. 4. Cât de grele suferinți Ați îndurat voi, Părinți Dar pe toate le-ați răbdat Domnul sfânt v-a ajutat Ne-ați crescut plugari de neam Ca să vă urăm la geam R. 5. Voi vă duceți dragi părinți Cu anii de suferinți Noi rămânem după voi Lângă plug și lângă boi Să vă pomenim oricând
Plugușorul Părintelui Toma Chiricuță () [Corola-blog/BlogPost/339920_a_341249]
-
am obișnuit, ca să intru într-una mai mare, numită România”. Așa cum e pentru voi acum, dragi pungeșteni și silișteni, sechestrați în chiar vetrele voastre strămoșești. Așa cum ar putea fi mâine și alții, din toată Țara. De nu i-ar mai răbda Pământul pe toți năimiții și trădătorii de Țară ! Am rezistat și a fost cum am vrut eu. Dar când m-am întors acasă măicuța nu mai era în astă lume, iar satul în care mă născusem nu mai era nici
„CINE NU SE TEME DE MOARTE NU VA FI NICIODATĂ ROB” () [Corola-blog/BlogPost/339995_a_341324]
-
are loc nici în alte și alte puncte de re/vedere. Dar e atât de frumoasă și delicată-n ceastă alunecare, încât poți s-o dai la o floare. Până acum, domnișoara nu (mi)-a vorbit niciodată. Dar cine poate răbda o viață întreagă doar s-o vadă cum scrie infinituri și cum desenează pe pământ și pe apă ce abia a mai rămâne din ce a fost sfânt?!”... Sigur că da! Nu?...Da, iată, o tanti oarecare scutură preșul pe
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
redus gradul de invaliditate la jumătate. -Pe mine m-a ferit Dumnezeu să fi fost rănit. Cred că aș fi înnebunit dacă stăteam atâta timp prin spitalele alea, apoi în vagonul de cale ferată... Îmi închipui câtă mizerie, cât ați răbdat de foame, de sete, de frig, ca să nu mai vorbesc de dorul de acasă, de familie... Călugăru a oftat, s-a uitat în ochii lui Mircea Nistorescu și a continuat: -Să știi că toate astea se simt după cum e firea
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
îmi voi aduce aminte cu drag, si de Voi...,lepădându-mă odat’ cu păcatul - un ultim sonet îi voi scrie, de-acolo, lui Shakespeare și eu, vinovat, ca și el, de soarta bietului Rege - și, mântuit, îi voi cere să rabde, să rabde sub lege că viața nu-i teatru și nici chilipir. Referință Bibliografica: Elogiu zilei eterne / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile
ELOGIU ZILEI ETERNE de ION MARZAC în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340783_a_342112]
-
aduce aminte cu drag, si de Voi...,lepădându-mă odat’ cu păcatul - un ultim sonet îi voi scrie, de-acolo, lui Shakespeare și eu, vinovat, ca și el, de soarta bietului Rege - și, mântuit, îi voi cere să rabde, să rabde sub lege că viața nu-i teatru și nici chilipir. Referință Bibliografica: Elogiu zilei eterne / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELOGIU ZILEI ETERNE de ION MARZAC în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340783_a_342112]
-
sens material cât și spiritual. În acest ultim sens exista credința că pământul îi ajuta pe cei ce spun adevărul și îi pedepsește pe cei ce jură strâmb. Astfel au pătruns expresiile să-i fie țărâna ușoară și nu-l rabdă pământul . Există un dublu simbolism judiciar: brazda e zeitatea pământului, iar capul e cea mai importantă parte a corpului. Sub influența religiei creștine, această probă s-a spiritualizat, locul brazdei fiind luat de evanghelie, iar după apariția statului feudal, proba
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
Suceava. Tata n-a semnat cererea, deși a căpătat mai multe semne de lămurire pe coaste. - De ce, mă tată, l-am întrebat cu lacrimi în ochi. - N-am putut, băiete. - Știi că m-au dat afară de la cantină? Iar să rabd de foame, asta vrei? Spune-mi de ce n-ai semnat! - Fiindcă nu știu să scriu” Pe mine m-au scos în careu, mi-au luat funcția și cravata. Cică nu le mai meritam. Nici la colectiv n-a vrut să
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
uliță. Și pă cumnată-sa, Sâlviuca, șezân' lângă ie cu mânile-n poală și plângân' . O podidit-o și pă ie plânsu', maică!. Mult o măi cusut la cămeșa aia în vara dinainte de-a o mărita mumă-sa! - Plângi și rabdă, maică, rabdă, ăsta-i datul muierii pe pământ, i-o zâs soacră-sa. Și tată-so, Dumnezeu să-l ierte, m-o bătut. Asta-i soarta nόstă, a muierilor, nu știu de ce ne-o fi lăsat Dumnezău așe ... i-o mai
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
pă cumnată-sa, Sâlviuca, șezân' lângă ie cu mânile-n poală și plângân' . O podidit-o și pă ie plânsu', maică!. Mult o măi cusut la cămeșa aia în vara dinainte de-a o mărita mumă-sa! - Plângi și rabdă, maică, rabdă, ăsta-i datul muierii pe pământ, i-o zâs soacră-sa. Și tată-so, Dumnezeu să-l ierte, m-o bătut. Asta-i soarta nόstă, a muierilor, nu știu de ce ne-o fi lăsat Dumnezău așe ... i-o mai spus, și-
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
era bucătăreasă la Minerva, unde-l cunoscuse pe conașul, căci pe atunci era debarasoare în salonul restaurantului. Viqața întreagă îi trecu prin fața ochilor când începu să spună cu ochii în lacrimi: „Domnule judecător, jur să spun adevărul... Nu mai pot răbda, simt că mi se apropie sfârșitul. Când conița Corina a intrat peste noi în salonul conacului din Poienari, ne-a strigat din pragul ușii, că o să ne pedepsească pentru toată viața. Conașul se făcuse galben ca turta de ceară când
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
-i șoptea cineva în ureche, se pomeni rostind, cu voce tare, ideia care nu-i da pace: - Să fiu al dracului, nu-i lucru curat la mijloc!... dracul și-a vârât coarnele. A fost pus de vrăjitoare, n-ar mai răbdau-o pământul! Până la urmă înțelesese blegul că fost păcălit; măcar atât îl mai ducea mintea, dar înfurindu-se a dat bice caiilor și direcția glonț „LA CIOARA CHIOARĂ”. Aici s-a cinstit când cu unul, când cu altul până și-a
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]