2,886 matches
-
În ciuda spălărilor repetate de către băieșii Curții Constituționale. E în putrefacție avansată de mult timp. Însă, orbitorii pesediști se fac că nu văd, deoarece le servește cauza și-l fixează ca principal adversar electoral!? Abia, după aceea, va fi pus la răcoare! Parcă e un blestem! De un sfert de secol, ne este dat să tot alegem răul cel mai mic. Până acum, orice proiect politic românesc, care a început bine, s-a sfârșit prost. De data asta, ACL-ul a început
TABLETA DE WEEKEND (73): SPĂLAREA CADAVRELOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352364_a_353693]
-
decât un hohot Deșertul și pustiul din mine unelteau acuzându-mă de lașitate... Am început să alerg la întâmplare și să plâng prea mult soare într-o inimă cuprinsă de spaimă și-ndoială Câmpiile își așterneau covoarele de iarbă și răcoare invitându-mă să stau ... dar nu vedeam decât hienele adulmecând renunțarea Poveștile ce le-am purtat în suflet ca pe-o mângâiere s-au năpustit asupra inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
din versuri are strălucirea curcubeului, a unei flori sau a unui cristal. Mesajul are efervescenta pastilei de calciu ori a apei ce se duce liniștit la vale. Limbajul diferit a împrumutat culorile naturii din luna mai. Zefirul acestei păduri este răcoarea binefăcătoare și căutată la vreme potrivită ori neprietenoasa. De pretutindeni, răzbate aceeași energie pozitivă pentru că se simte un numitor comun: toți antologații sunt slujitori ai culturii. Doamne, și sufletul meu, în fremătare și cu speranța că poezia poate să facă
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: „MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS)” [Corola-blog/BlogPost/352413_a_353742]
-
vreme am realizat, Că nu-i așa viața la sat, Că oamenii, dimineața, Se trezesc, își spală fața, Iau câte o îmbucătură, Ș-apoi merg în bătătură, La cele dobitoace, Ce-și așteaptă hrana-n troace. Și uite așa, pe răcoare, Vor fi scoase la plimbare, Iar ziua-n amiaza mare, Duse la o adăpătoare. De-ar fi numai de animale, Dar oamenii au și tarlale! Se spetesc muncind ogorul Asigurându-și viitorul. Apoi la cules de fân Ș-un copil
DOBITOCUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352521_a_353850]
-
me è importante: Me stesso!. PRIMĂVARĂ Ce frumusețe fermecătoare aceasta plajă și aceasta adiere, această lună, care ne însoțește aproape că un prieten, acest cer ce parcă se prăbușește cu norii că un gazon verde, acest sentiment de ardoare în răcoarea căldurii tale. PRIMAVERA Che incantevole bellezza questa spiaggia e questa brezza, questa luna che ci accompagna quasi come una compagna, questo cielo diroccato da nuvole di verde prato, questo senso di tepore nel fresco del tuo calore. ÎMBRĂȚIȘĂRI EVAPORATE Noapte
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
Autorului În drumul meu prin viață,obosit de deșertul de suflete întâlnit îmi propun a intra în pădure.Interesat mă opresc să privesc fascinat regalii arbori seculari.Subit când soarele e sus,chiar la zenit realizez că totuși mi-e răcoare.Mirat aud curgând în gâlgâiri,savant “seva da vida” din radăcini spre înălțimi,învingând gravitația terestră cu forța iubirii,sărutând prin frunze în foșnet duios,cu un gest candid raze solare fierbinți,orbitoare.Mă-ntind urmărind cu interes ce va
PLOAIE DE VARĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350584_a_351913]
-
pui. Când era de câteva luni, se obișnuise să doarmă pe roata din față a Matizului meu. Cum vara plec din parcare dimineața foarte devreme spre mare la pescuit, pe la ora trei și jumătate, nu știam că pisicul doarme la răcoare pe roata din față. La întoarcere am găsit pisica cu blana jupuită pe spate și un picior din față fracturat. Fug cu ea imediat la medicul veterinar care după un consult general, mi-a spus că de fapt nu este
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
sus. De ce? Pentru că imediat ce încep să iasă din cușca lor, îmi invadează grădinița cu flori și în joaca lor colectivă până nu distruge fiecare fir de floare, nu se lasă. Se urcă pe ele sau se culcă deasupra lor la răcoare, când soarele arde țărâna de poți fierbe și un ou în ea. Nu știu ce voi face cu ei, deoarece munca și investițiile mele în bulbi și semințe de flori este o risipă inutilă. În zonă mai sunt și alte 8-10 pisici
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
La ce ți-ar servi atunci să afli ce și cum se petrece pe la noi când ai convingerea că, fără bani nu se poate trăi. - Zău că aș opta din toată inima să trăiesc fără avuții, dar cum? Patul, pâinea, răcoarea vara sau dramul de căldură iarna, până și apa de băut sau aerul de respirat toate se cumpără pe din ce în ce mai multe parale. Măcar să aud un basm frumos în care Făt Frumos o cucerește pe Ileana Cosînzeana fără aur și favoruri
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
nopții când am achitat nota, lăsându-i un ciubuc consistent ospătarului, pentru modul exemplar cum s-a descurcat și am părăsit incinta Cazino-ului. Amândoi eram transpirați din cauza căldurii din restaurant și de la efortul făcut la dans, iar afară era răcoare, așa că Miruna a resimțit din plin schimbarea atmosferică, scuturându-se de frig. Nu mai era temperatura plăcută din incinta salonului, ci una răcoroasă de mai, când uneori, încă mai cade bruma. I-am propus să luăm un taxi, stația fiind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb! Din nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare ... Timpul cârpește aerul cu fum ... Privesc lumina rărindu-se ușor ... Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare ... . Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia ... O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea ca o sală de-așteptare ... Saltă, prin spațiul nins, copilăria ... Tata e sculptat în poarta așteptării ... Din crin în crin iubirea
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PARCUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E plin de viață parcul și răcoare, Aleile fac slalom printre ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
ne-mbracă noaptea speriat un greiere uită să se stingă aburul pământului se ridică, construiește un nor prind în mine clipe târzii toamna suspină, încă îmi întide o mână e rece, e albă, e senină frigul bate mai întâi cu răcoare o dungă de penumbră, tușează ochii tăi mă strâng brusc în mine cumpănă de umbre se vede spre fântână pași repezi duc ulița în urechile noastre încă nu-i noapte ceva se rostogolește-n țărâna casei ... într-un târziu lipit
NOIEMBRIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351344_a_352673]
-
fracțiune de secundă în nemișcare totală. În momentul în care am așezat mâna pe unul dintre ei pentru a-l frământa ușor în podul palmei și gura l-a prins ca într-o joacă pe celălalt de sfârcul încrețit de răcoarea nopții, am tresărit speriat de râsul ei cristalin pornit pe neașteptate să destrame liniștea nopții. Un râs molipsitor și împănat cu strigăte scurte și melodioase, în același timp, traduse prin expresia "ioi-ioi" repetată, m-a derutat și m-a oprit
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la timp la bărci, riscam să plece ceilalți colegi pescari și să nu am cu cine lansa barca la apă. Am sosit destul de repede, încă nu era ora patru. Majoritatea bărcilor erau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia[viii] bărcii și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
la geamul cel orb. Cu ochii lui ageri spre oameni privește Și-n mintea lui astfel socoate Eu sus înspre ceruri pandit sub de moarte Cum oamenii sunt în temnițele-aceste. La fetele trase trist el privește, Ce întuneric și câtă răcoare Vrea aripi să-și umple de soare Să-l aducă aici la ferestre. Un zbor cât mai nalt, toate razele sorb Înspre temniți grăbit se întoarce, E-atâta lumină în geamul cel orb Libertatea în suflet o simți cum se
ELIBERARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350931_a_352260]
-
picuri șoptinde sonete. Trezește mirifica iarnă simțire ce-n vraja-i ne prinde, omături pornite să cearnă cu pacea din sfinte colinde. Iubește-mi trăirea-n escală pe-a ploii tulpină stelară! Iubește-mă-n toamna vernală și-n roua răcorii de vară. FEMEIE, FLOARE DE CAIS Licăriri seducătoare, gust de miere adunând, Opalină zeitate pe-anotimpuri lăcrimând; Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais, În livada vieții mele, ești poema ce n-am scris. Parfumatele ocheade strâng toți fluturii din
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
adâncuri, trezești mugurii primăverii; privești spre ogorul afânat, înnegrit de-atâta trudă și un oftat fugar spulberă o pală de vânt. Atunci sămânța-n brazdă, udând-o cu sudoare, și simți rădăcinile bucuriei furișându-se spre noaptea apelor, spre benefica răcoare; în fiecare strop țipă lumina clorofilei ce-n curgere molcomă urzește simfonia rodniciei. Cu dalta credinței mai cioplești pacea în trupul secundei și, tăcut, sub un amurg încremenit, privești spre orizont, spre țarina iubită; cuprins de emoții, în limpezimea unui
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
pe obrajii lui încinși, după care îl apucă un tremurat, ce era cu el, îl trăsese curentul, privi spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în răcoarea ei, pentru ea dăduse mahmudelele rămase de la bătrână-său, Duran, și loturile de pământ din Tudoria...Scoase batista și-și șterse fața...Ce căuta el aici în București, în brambureala asta ? De ce dracului nu rămăsese el acolo în satul lui
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
oaza de verdeață și liniște este pe aproape. Să înaintăm cu încredere pentru a o afla și a sorbi din izvoarele ei, poezia întinderilor nesfârșite. Nu de puține ori mi s-a dat să întâlnesc astfel de oaze pline de răcoare și de miresme exotice, să adast sub frunzele uriașe de palmier sau finic și să-mi odihnesc cugetul în contemplarea misterului vieții și al morții, pe tărâmul mirific numit Poezie. O astfel de oază am aflat răsfoind cu lentoare cartea
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
de mirosul din ce în ce mai puternic de friptură în sos propriu. Vipia de afară făcuse din garsoniera închiriată de la ultimul etaj un sui-generis cuptor cu microunde, iar neliniștea că ar putea deveni gustărică pentru canibali avea deja un serios fundament rațional. În răcoarea liftului se gândi dacă n-ar fi bine să-și mute acolo rezidența, însă mirosurile îi anihilau entuziasmul. Ajunse cu bine afară și se trânti pe o bancă din micul scuar dintre blocuri, la umbra iluzorie a unor salcâmi prăfuiți
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
care cu jetul furtunului, care în băltoacele formate, unde de altfel au apărut, de prin subsoluri probabil, mai multe rațe, niște câni lățoși, ba chiar și câțiva godăcei, mari amatori de tăvăleală în noroi alături de copilași. Bucuria câtorva stropi de răcoare în arșița cumplită a verii, devoala cu dărnicie viața mai puțin cunoscută a cartierului. Dorel se simțea și el fericit, mai ales că puștii scăpaseră de câteva ori jetul peste banca unde se afla. Un fel de forță lăuntrică îl
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
de mirosul din ce în ce mai puternic de friptură în sos propriu. Vipia de afară făcuse din garsoniera închiriată de la ultimul etaj un sui-generis cuptor cu microunde, iar neliniștea că ar putea deveni gustărică pentru canibali avea deja un serios fundament rațional. În răcoarea liftului se gândi dacă n-ar fi bine să-și mute acolo rezidența, însă mirosurile îi anihilau entuziasmul. Ajunse cu bine afară și se trânti pe o bancă din micul scuar dintre blocuri, la umbra iluzorie a unor salcâmi prăfuiți
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]