1,700 matches
-
Noroc că distanța până la Fetești nu era prea mare și în maxim o oră se ajungea la destinație. Când ajunseră la Fetești, erau plini de transpirație, așa că odată coborâți din tren, se gândiră că ar fi mai bine să se răcorească în apa Dunării, ce trecea pe brațul Borcea, care nu era prea departe de gara din Fetești, urmând ca în final să meargă la bâlci. Cu toții ziseră că această idee este cel mai potrivit lucru pe care îl pot face
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
este cel mai potrivit lucru pe care îl pot face. De la gară, coborâră pe o pantă care ducea direct spre o plajă amenajată de localnici, special pentru a se scălda. Ziua călduroasă atrăsese destui tineri pe plajă pentru a se răcori în apa Dunării. Găsiră totuși un loc mai retras, care avea în apropiere și un pâlc de copaci, la umbra cărora se mai puteau apăra de razele fierbinți ale soarelui. După ce lăsară bagajele la umbra copacilor, fetele se dezbrăcară fără
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
bronzeze câteva clipe sub razele arzătoare ale soarelui. Când îl văzură pe Mache încălțat cu pantofii și îmbrăcat cu pantalonii, începură să râdă de el și să-i tragă pantofii din picioare, zicându-i că veniseră la plajă să se răcorească, și că ar fi cazul să-și dea pantalonii jos și să se bage în apă. - Nu cumva îți este frică de apă? îi zise Maria, râzând cu gura până la urechi, sau crezi că noi nu am mai văzut băieți
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
care se strecură ușor printre copaci, astfel încât fetele să-l vadă cât mai puțin, până la malul apei unde se aruncă în apele răcoroase ale Dunării, lucru pe care abia aștepta să-l facă, dar se rușinase de fete. După ce se răcori bine, ieși din apă, mai departe de locul unde se instalaseră și unde un era nici țipenie de om. Își scoase izmenele, le stoarse bine, se îmbracă din nou cu ele și rămase acolo până se uscară olecuță. Când crezu
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
ne suni și pe noi, imediat ce afli ceva, o rugă mama, de la celălalt capăt al firului. - Da, desigur! Cu siguranță, o voi face! Acum voi închide.... Trebuie să plec, mămica.. Sărut-mâna! Emanuela a făcut repede un duș pentru a se răcori și a risipi oboseala. Se simțea răpusă, lipsită de putere, după noaptea nedormită și drumul destul de extenuant din cauza stării de rău avută. A ieșit de sub duș mult înviorată. S-a îmbrăcat lejer, într-un costum de bumbac de culoare roz
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
scrisori din udele plicuri, Ce-s pline de dor și de nimicuri. Cuvinte spuse fără sens, ce dor În suflet îmi cântă mierlele-n cor. Căzuse frunza, toamna era pe-aproape, Vântul îmi despărțea ale mele pleoape. Doar tu îmi răcoreai suspinul crunt, Singura ființă ce-o iubeam pe Pământ. Misterele duioase voiam a-ti desluși, Nu-nțelegeam de ce pleci și nu revii. Tăcerea mi-i unsă cu uleiurile tristeții, Eu astăzi încă aud foșnetul cetii. Referință Bibliografică: Udele plicuri / Maria
UDELE PLICURI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377991_a_379320]
-
dorul mă cuprinde: Fie-n Țara mea mai rău Și-n străini fie mai bine.... Tot mai drag mi-i satul meu! NU PLÂNGE, CÂNTĂ ! Vreau Bucuria și-Adevărul sa mă îmbete cu putere, O dată- n viață să mă răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcere Pentru că românii astăzi se unesc! Tu plângi? Nu plânge - cântă! Cânta-mi de dor, numai de dor, Dragostea și viitorul mă-nspăimântă Iar eu de dor și dragoste-o să mor. Să-mi
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
pe această lume, Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune, Căci eu de dor și dragoste de țară o să mor. Vreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere, O dată-n viață să mă răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie si plăcere Pentru că românii astăzi se unesc! --------------------------------------------- CAZACU (ISTRATI) Iacob, poet, ziarist, publicist, istoric, comentator, participant la diferite manifestări cu caracter cultural-literar, social șI istoric. Născut la 4 noiembrie 1954, în Sărățenii Vechi, județul
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
frunzele, sub cerul deschis, un fir de vânt împingea poarta toamnei, forțînd să intre din cărările văzduhului, spre București. Se-oprea încet din topit aurul verii și se înroșea la sânul toamnei pădurea, căldura se risipea și începea a se răcori țara, ca un cuptor din care se scosese pâinea crescută peste tăvi și rumenită, rămânând cu gura căscată, pe care ieșea aerul cu arome și tot mai neîncălzit! Bura și se oprea, apoi bura iar câte un pospai de rouă
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
lui, Margareta Labiș) În vara anului 1954, fratele meu a sosit acasă, la Mălini, pe neașteptate. Plecase din București împreună cu Fănuș Neagu, care se oprea pentru o noapte la Cornul Luncii, unde avea o soră căsătorită. Ajuns acasă, și-a răcorit fața cu apă proaspătă de la fântână și ne-a oferit darurile pregătite cu grijă de la București. Cele mai multe erau jucăriile pentru surioara mea mai mică, Teodora. I le oferea pe rând, ținând-o pe genunchi în timp ce improviza diferite poezioare. Mama i-
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
venea acea chemare abia șoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica luna plină. Încet, un glas suav îl chema: „Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, „Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermecătoare inocență, luminat de razele lunii. La vederea lui schiță un zâmbet: - Ai venit! Sunt eoni de timp, prin timp, de când te caut
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
el, să încerce să-l apere, să-l prevină, să-l ocrotească. În tăcere și fără să ceară ceva în schimb. Că atunci când, un ghemotoc de om, plângând scăldat în sudoarea febrei, bolnav, l-a alintat cu duioșie, i-a răcorit fruntea cu dragoste. Atunci când a avut necazuri cu școala, atunci când a fost flamand sau trist sau îndurerat. Nici nu mai ține minte de câte ori a renunțat la orice ca să fie lângă el, să fie pentru el acolo unde el a avut
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare http://Versuri.ro/w/gflmfe Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc șipucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeauprelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici, despicate de genune. *** 13 Deodată glas de Tunet din
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
Să te privesc, o semimută lascivă scenă, dintr-un rol. O să-ți pictez cu empatie și-o pensulă muiată-n vin, Doriții nuri de o stafie, Ce-a înviat în sânu-ți plin. Aș bea absint topit în mure, Să-mi răcoresc câte-un vacant instinct ce va dori să-mi fure, Talentul meu nativ, de-amant. Când zorii se-ntâlnesc cu tușul din pletele păgânei ploi, Atunci voi termina retușul pe trupu-ți început de joi. Referință Bibliografică: NASTURI / Marioara Nedea : Confluențe
NASTURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375883_a_377212]
-
De fluturi și de zumzet de albine, Stau pomii încarcați cumulta roada, Și fructele atârnă, măi să cadă! E vară iar câmpiile cu holde Si-arata aurul în spice blonde, Ce pe-nserat abia le-adie vântul Când se porneste-a răcori pământul! E vară iar și marea-i mai albastră, Cresc florile în fiecare glastra, Și munții poart-a turmelor povară, Când peste tot pmantul, iar, e vară! Mandre flori, Cu petale colorate Toporași și viorele Cât de mult aș vrea să
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
stăncile cărunte De pădurile umbrițe Și de frunze vestejite! Dor de deal și dor de vale, Dor de roșu din petale, Dor de vânt și dor de soare Și de muguri dând în floare! Aș vrea Intr-a valurilor spumă, Răcorit de briză mării, Să mă las purtat de vise, Lângă mal în pragul serii ! Și înconjurat de ape Să mă las scăldat de soare, Si topit apoi de raze, Să mă tot scufund în mare! Să mă plimb printre catarge
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Versuri > Iubire > LUMINA MEA DIN ZORI Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă regăsesc prin firele de iarbă Ce mă cuprind cu a lor verdeață, Și roua magică a dimineții Îmi răcorește a mea față. Sunt firicel de iarbă mic Cu creștetu-mi ivit sub soare, Și copleșit de tine-un pic Te regăsesc într-o cîntare. Ești soarele ce luminează O steam ce strălucește magic, În dimineața însorită Și stea în seara
LUMINA MEA DIN ZORI de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375991_a_377320]
-
rătăciri ce par fără de rost / ecou, trecând prin toate câte-au fost / Purtată-n freamăt de neliniști grele / retrasă-apoi în liniști ca-ntr-un leac / mă-ndrept pe drumul luminat de stele /spre-acel izvor de așteptări prin veac / să-mi răcoresc o viitoare trudă / pe când ivit hazardul îmi dezminte / că străluciri de suflet vor s-ascundă / trăirile ce înfloresc cuvinte”, („Înflorind cuvinte”). Sufletul exprimă, deopotrivă, demonie și lumină, satisfacție și melancolie, credință și căință (ca în „Rătăcire”), dar opoziția creatoare rămâne
INFLORIND CUVINTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376078_a_377407]
-
iubirii înfășurați în Tricolor!... V. LUMINA MEA DIN ZORI, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Mă regăsesc prin firele de iarbă Ce mă cuprind cu a lor verdeață, Și roua magică a dimineții Îmi răcorește a mea față. Sunt firicel de iarbă mic Cu creștetu-mi ivit sub soare, Și copleșit de tine-un pic Te regăsesc într-o cîntare. Ești soarele ce luminează O steam ce strălucește magic, În dimineața însorită Și stea în seara
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
aurită. Fii veșnică a mea lumină Iubita zorilor tîrzii, Să-mi cucerești amea făptură Cu amorul scurt, din veacuri mii. Citește mai mult Mă regăsesc prin firele de iarbăCe mă cuprind cu a lor verdeață,Și roua magică a diminețiiîmi răcorește a mea față.Sunt firicel de iarbă micCu creștetu-mi ivit sub soare,Și copleșit de tine-un picTe regăsesc într-o cîntare.Ești soarele ce lumineazăO steam ce strălucește magic,În dimineața însorităși stea în seara aurită.Fii veșnică a
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
părți ale aleii care despărțea cele două lacuri din stațiune, unde turiștii puteau să se relaxeze și la pescuit, erau amplasate tot felul de tarabe să faci shopping ori săli de restaurant unde puteai să te ospătezi, sau să te răcorești cu o băutură. Când Dalia a revenit pe nisip și își ștergea cu prosopul stropii sărați, Gloria s-a repezit până la automatul de vis-à-vis să cumpere răcoritoare. Resimțea și ea efectul neplăcut al arșiței de afară la fel ca și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
m-am născut și am crescut liber ca pasărea cerului, cu munții unde pășteam oile și hălăduiam cu flori de bujor și de colț la pălărie, unde adormeam mâncând afine de mi se-nvinețeau gura și buzele și unde mă răcoream cu apa rece ca gheața și dulce ca mierea, a izvoarelor din munții Făgăraș. Am colindat toți munții Făgărașului, de mic copil, împreună cu părinții mei, căci în neamul nostru creșterea oilor era o tradiție respectată cu sfințenie. Acolo, prin munți
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
la mersu-ți și la pasul apăsat, La fruntea prea încruntată, la gândul preocupat. Cât aș fi dorit să schimbi și cu mine-un cuvânțel, Dar zadarnic, parcă-aveai, o inimă de oțel. O ploaie-nviorătoare în arșița după-amiezii, Ți-am trimis să răcoresc aerul , rodul livezii. Am strigat cu glas de tunet străpungând nori cenușii , Din înaltul cerului, zguduind din temelii, Fulgere scăpăratoare și dezlănțuind stihii, Doar, doar, mă ve-i auzi prin a cerului furii. Fiecare picătură de ploaie ți-a strălucit, Atmosfera-nfierbântată
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
de bărbați de pe plaje? - Cel înalt aflat în picioare lângă grasa aia cu costumul roșu. Oare i-o fi nevasta? - Nu cred, pare că nu au nicio treaba unul cu altul. Mergi în apă? Fetele porniră spre apă să se răcorească și să se joace în valuri. Săreau să se ferească de valurile care le umezeau costumele din ce în ce mai sus. Ana își dădu drumul în apă la întreg corpul să se obișnuiască cu temperatura rece peste corpul înfierbântat. Când se ridică la
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul casei
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]