1,185 matches
-
imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un fir de vorbă din-tr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: - Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
Brumă, în loc să-l calmeze, îl ațâțaseră, se vede, și mai mult. Depresiunea fusese numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Profitasem, la începutul lui iulie 1945, de prima ocazie de a ajunge la Berlin. În spiritul meu, Berlinul dinaintea lui Hitler aparținea în același timp doctorului Marbuse și Operei de trei parale și alor sale Marlene și Lili-Marlene cu voci răgușite. Spree, Unter den Linden, Tiergarten, Poarta Brandenburg, Alexanderplatz, Reichstag erau cuvinte ce purtau în ele un farmec dureros și crîncen. Am ajuns cu un avion militar pe aeroportul Tempelhof, și cu toate că văzusem deja dezastrele din Pforzheim, Mannheim, Frankfurt și atîtea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de realism îl surprinde Mihail Canianu în schița istorico-culturală Tîrgul Moșilor publicată în revista Ecoul săptămînii (1891): "Mai mult înalt decît scurt. Cu ochelari și totuși de o miopie groaznică. E foarte aprofundat în gînduri și-ntotdeauna distrat. Vorbește puțin răgușit. Poartă întotdeuna baston gros și e îmbrăcat bine, niciodată însă la modă. Nu e frumos și totuși e simpatic." Din perioada berlineză datează un rafinat portret datorat Cellei Delavrancea: "Așa l-am pomenit: cu pălărie largă în margini, cu veston
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dispoziției sale atitudinile și sentimentele față de persoana căreia i se adresează sau chiar adoptarea cognitivă a deciziei. Această categorie de semne nonverbale se înscrie registrului paralingvistic: unele sunt acustice prin natura lor, altele implică particularitățile vocale, precum vocea nazala sau răgușita. Nevoia de afecțiune fizică, intens manifestată în perioada copilăriei este acum înlocuită de o anumită desensibilizare, îmbrățișările și sărutările sunt mai rare sau chiar absențe, compensarea venind dinspre o zonă cu totul nouă, care îi înaripează sufletul, făcându-l să
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
curată strânse colăcel spiralat ca un melc. Fusese iubită doamna Stanca? Așa s-ar părea, judecând după sinceritatea tristeții de pe fețele tuturor și pe care vlădica Antim o vedea oriunde și ar fi rotit privirile. Începu cu glas măsurat, puțin răgușit, fără să-și cânte sfârșiturile de frază după obiceiul deprins cândva la mânăstirea Ivir de la Sfetagora: — « Nu plângeți că n-au murit, ci doarme.» Așa au zis Fiul lui Dumnezeu, când au văzut moartă în pat pe fata lui Iair
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aci, trebuie să hotărâm ce-i de făcut, nu poți da bir cu fugiții! Hai, povestește-le și domniilor lor, biv vel stolnicului Constantin și biv vel spătarului Mihai, ce ai auzit de la ieniceri! Să trăiești, măria ta, se auzi vocea răgușită a celui de lângă ușă, salutându-l pe stolnic cu o adresare care nu i se cuvenea, azi în zori a sosit de la Stambul un ienicer cu vestea cum că vodă Constantin Brâncoveanul ar fi ieșit de la Ediculé și că stă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșire care să le facă cinste - fiecare dintre ei se bucurase de aprecierea și dragostea Brâncovenilor, își petrecuseră viața în preajma lor, iar acum... — Tată socrule, spuneai că soarta lor este pecetluită la Ediculé, se auzi ca venind de departe glasul răgușit al doamnei. Credeam că n-or să poată plăti, îi băgasem în cap marelui vizir că Brâncoveanu are aur nemăsurat de mult. — Și n-are? veni însoțită de un chicotit întrebarea lui vodă. — Ba are, are, dar nu cât l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copilului, se uită în jur, zâmbi fericit, nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne separe de valorile care constituie pe termen lung cheia prăbușirii lor și a succesului nostru. Sfârșitul Războiului Rece a fost televizat. Stând în camera mea de lucru, am văzut studenți dansând pe ruinele glorioase ale Zidului Berlinului și mulțimi răgușite sărbătorind în noile capitale libere din Europa Centrală și de Est. Îmi amintesc în special de bucuria pe care am simțit-o la vederea spectacolului din Piața Wenceslas din Praga, unde Václav Havel și alți eroi ai "revoluției de catifea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
lui Camilar, care lipsea. Îi disprețuiam. După ce scrisese despre debutul meu două cronici rele, una în Flacăra și alta în România liberă sub pseudonim, m-am dus la redacție să-l cunosc. Era răgușit, dar totuși striga la mine, așa răgușit cum era, că știu eu de ce era el așa de răgușit? Nu, i-am spus. Păi pentru că el nu stă ,ca mine în București, a reluat el, chiar atunci se întorcea de la Agnita-Botorca, unde se sapă un tunel, un fapt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și a deschis gura și mi-a arătat omușorul), am strigat cu entuziasm sincer, acolo e arta, menirea ei, de ce nu te-ai dus și dumneata, era loc în camion... "De pe aceste poziții, și-a continuat el strigătele într-adevăr răgușite (cît despre entuziasmul sincer eram mai puțin convins, nu mi se transmitea deloc), de pe aceste realități, vedem noi arta (îi plăcea să spună noi și nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
transpira sub impactul gândurilor lui Trask. Era ca o pângărire, o murdărire a trupului său care fusese odată sănătos, curat și puternic. Apoi Trask vorbi din nou, și semnificația cuvintelor lui lăsă să transpară incredibila realitate a corpurilor schimbate. EL RĂGUȘIT, NU E NEVOIE SĂ MĂ TORTUREZI. O SĂ-ȚI DAU APARATUL. O SĂ-ȚI ARĂT CUM SE FOLOSEȘTE. 19 MARIN AȘTEPTĂ, ULUIT ȘI NEÎNCREZĂTOR ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ. CÂND SE GĂSEAU FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ETERNITATEA, OAMENII AVEAU DE OBICEI TREI REACȚII DIFERITE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adevărul. MARIN NU ÎȘI AMINTI DECÂT ÎN TREACĂT DE ACEST ASPECT. ÎN MOMENTUL ÎN CARE DICTATORUL FU INSTALAT ÎN SIGURANȚĂ ÎN FOTOLIUL LUI, ÎI DĂDU DRUMUL ȘI SE ÎNTOARSE SPRE CEILALȚI, CARE ABIA ÎȘI REVENEAU DIN PRIMUL ȘOC CINEVA STRIGĂ RĂGUȘIT: ADUCEȚI UN DOCTOR. A LEȘINAT! PENTRU MOMENT REACȚIA ACEASTA ÎL SURPRINSE PE MARIN. EL NU PUTUSE SĂ PREVADĂ CĂ ACEASTĂ CONFUZIE VA FI ATÂT DE PUTERNICĂ ȘI ÎL VĂZU PE JOHN PEELER CARE ERA PE PUNCTUL DE A DESCHIDE UȘA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gâtului și ai maxilarului inferior erau încordați la maximum, întregul corp îi era crispat, iar pe față îi curgeau broboane de sudoare. Ochii lui sticloși, aparent lipsiți de vedere, se rostogoliră în orbite până când întâlniră privirea lui Marin. Trask șopti răgușit: ― David, ceva a încercat să pună stăpânire pe mintea mea în ultimele câteva minute. În jurul lui Marin umbrele se îndesiră din nou. I se păru că în sală era aproape întuneric, iar siluetele oamenilor din ea se desenau pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi puțin mai târziu. În jur totul era tăcut. De la marginea orașului câini răgușiți urlau în noaptea mută. Janine se înfioră. Începu iar să se răsucească în pat. Simți, lipit de umăr, umărul puternic al bărbatului ei și, pe jumătate adormită, se strânse lângă el. Alunecă pe aripile somnului fără să se scufunde, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prin minte că Marcou ar fi trebuit să spună ceva. Dar Marcou rămase ascuns după perdeaua de apă. Esposito își luă cămașa și tocmai o trăgea pe el cu mișcări repezi, când Lassalle spuse: - Bună seara, cu o voce puțin răgușită, și porni către uși. Când Yvars se gândi că ar fi trebuit să-l cheme înapoi, ușa se și închisese. Yvars se îmbrăcă fără să se mai spele, le spuse și el bună seara, dar din toată inima, și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se ridicau, clătinându-se, porneau din nou să danseze și să strige, la început încet, apoi din ce în ce mai tare și mai repede, apoi cădeau iarăși și iarăși se ridicau, luând-o de la capăt de nenumărate ori, până când strigătul general slăbi, deveni răgușit, degeneră într-un fel de lătrat aspru, care le scutura trupurile ca un sughiț. D'Arrast, istovit, cu mușchii înțepeniți de lungul său dans nemișcat, gâtuit de propria-i tăcere, simți că se clatină pe picioare. Căldura, praful fumul țigărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a se mai bâlbâi. Apare și chelnerul, transpirat și răgușit. Degeaba m-ați reclamat, tovarășu’... N-avem decât fripturi, v-a spus și responsabilul... Balaurul face un semn aproximativ cu mâna, de conciliere. Nici nu se uită la slujbașul speriat, aplecat cu umilință și gata să înregistreze comanda. — Deci, una
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să murmur. Dar nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier de mare eleganță stilistică. L-am cunoscut azi, iată-l, poate ați auzit... și arată spre folcloristul sau farmacistul de lângă mine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puternice. Mai curând scund, cu o privire vie și mioapă și umerii drepți, ciolănoși. Zvâcnind ca un arc sau încremenind multă vreme, pustiit, cu ochii goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla, probabil, prin cărți, dacă nu chiar și printre cele vechi pe care îi plăcea să le lege în pergament, demonstrate - cu acribie filologică și istorică - îmbinarea la florentini a simțului latin pentru formă cu obsesiile nordicilor pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alături de Marte, și el gol. — Parodii ? Naiv miniaturist, ca nordicii ? Sarcasmul veninos, ca la Daumier ? Întrebări scoase parcă din cartea despre Cosimo ! Studenta scruta cerul mic și adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umilei și deosebitei mele persoane ? Cruzime feroce, să știi... un adversar care te onorează. Ai să înțelegi mai târziu. Camera intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată de băutură, răgușită, sticloasă, umedă, înotând în strănuturi, umflându-se, umplând aerul, rupându-se, brusc, stinsă, ca un balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înșurubează, tenace, în ceața iernii, mă apropie de-o înmormântare. A murit Poetul, nu i-a fost dat să îmbătrânească. Anii n-au mai avut răbdarea să-l aștepte, cum spera. N-aș mai putea întâlni vocea lui de copil răgușit, ochii grăbiți. Poetul, Sia, cavalerii Speranței din care ne-am născut noi, orfanii prezentului, micii ingineri ai celulei fără speranță, dispar, cum se cuvine, unul după altul. Întins pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu fața spre turnul bisericii, cu privirea pierdută, fără să bage de seamă că pe cărarea cimitirului se apropia un ofițer. Își veni în fire de-abia când auzi pașii. Tresări și, întorcîndu-se la gropari, le zise cu glasul încă răgușit de neliniște: ― Dați zor, băieți, că vine un domn ofițer... De-acuma trebuie să sosească și convoiul... Of, barem de-am scăpa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treabă de militar! Ofițerul se apropia șovăitor. Vântul îi flutura pulpanele mantalei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]