1,124 matches
-
gurii. Până atunci fă bine și mai umblă prin cărți, poate mai dibui câte cevașilea... Când voi termina treaba, am să dau zvon din corn... Când a terminat de vorbit, nici nu-i nevoie să spun că era deja departe... Rămas singur, am pus mâna pe cărți și m-am apucat să descâlcesc câte un hrisov. Primul care mi-a căzut în mână a fost cel din 12 februarie 1618 (7126), scris la Târgoviște de „Gavril Movila voievod a toată łara
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o trecuse în mâna stângă, neavând răgazul s-o așeze undeva. Otilia, sfârșind prezentarea, părăsi brațul lui Felix și se rezemă de scaunul lui Pascalopol, întrebînd: - Cum merge? - Prost, domnișoară Otilia! zise acesta, întorcînd un capgaleș spre speteaza scaunului său. Rămas singur, Felix căută o scăpare din această ciudată situație și se retrase spre fundul odăii, unde, în semiobscuritate, se zărea o canapea de pluș roșu. Văzîndu-se uitat de toți, își lăsă în sfârșit valiza jos și se așeză. O tuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
La locurile obișnuite, lipseau. Continuu căutarea. În sfârșit, o birjă în mers, o angajez și ne îndreptam spre locuința noastră pentru a pleca la gară. Coborâm în curte, cu bagajele pentru a lua loc în birjă. Privesc, în semn de rămas bun, la curtea imensă, în care mi-am petrecut copilăria și tinerețea. Locuisem, în aproape întreaga perioadă interbelică, pe strada Tighinei nr. 2-4 (unii o mai numeau încă, Benderskaia). Aici era un complex de imobile, ce păreau impozante pentru acele
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
să zic ? N-am nimic de zis. MÎine dimineață o să fie În avion, către vechea lui viață. Iar eu voi rămîne aici, cu viața mea. Tot restul zilei parcă am plumb În picioare. Toată lumea nu vorbește decît de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. CÎnd Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun, așezîndu-mă mai bine În scaun și ascuțindu-mi violent creionul. Din fericire, toți ceilalți sînt prea ocupați cu bîrfa pentru a mă băga În seamă. Jack e gay ? Jack e gay ? De asta nu m-a sărutat azi-noapte de rămas bun. Vrea să rămînem doar prieteni. O să-mi facă cunoștință cu Sven, iar eu va trebui să mă fac că nu mă deranjează absolut deloc, ca și cum aș fi știut tot timpul... — Jack Harper e gay ? spune Caroline uluită. — Așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spre ceștile de cafea una golită pe jumătate, lăsînd să se vadă hoaspa umflată pe fund, iar cealaltă abia atinsă. Larma din jur este la apogeu. Se aud comenzi într-o română stîlcită, se fac prezentări, se spun vorbe de rămas bun și, în special, se rîde. Peste tot, afară doar de trei-patru mese, printre care și cea la care stau ei, se fumează. De preferință, țigări străine. Liliana, rupe Mihai tăcerea, știi că nu-mi mai amintesc nimic din cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în receptor vocea îndepărtată a lui Adrian, care-și necăjește sora spunînd: "chitară cu băț", numai că fetița, entuziasmată, repetă și ea: V'eau chita'ă cu băț!... Îmi iei? Bine, îți iau! promite Mihai. După schimbul de vorbe de rămas bun, iese din cabină și întreabă pe primul tînăr întîlnit unde se află magazinul de instrumente muzicale. Pornește în direcția indicată, dar "Muzica" a închis la ora 18, așa că se grăbește înapoi, către stația de autobuz. Deja ora de întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe ușă, să pună piedica la yală și să se culce din nou. Înainte de-a ieși, după ce se mai lasă încă o dată pupat de Cristina, Mihai întinde mîna s-o ia pe Ana de mijloc, s-o sărute de rămas bun. Lasă-mă! tot atîta mă atingi... se scutură femeia ca de friguri. "Nemțoaică rece!" ar fi vrut Mihai să-i strige pentru întîa oară în viață, dar i se face rușine; cînd a cerut-o de nevstă, a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spune Liliana și-i înapoiază paltonul. O Dacie a oprit lîngă ei. Mihai înțelege că-i un șofer particular, care face curse noaptea. După ce Liliana a urcat pe bancheta din spate, înainte ca ea să-i facă un semn de rămas bun, urcă și el alături. Lui Mihai, cel de la volan i se pare un tip dubios. Și, oricum, ar fi mers cu ea pînă acasă. Liliana a spus unde vrea, iar acum s-a întors către el, să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ziua aceea, cînd mă întorc la ai mei... Pe fetița mea o duceam vara acolo, să aibă copilărie, să aibă amintiri în sufletul ei să existe lucruri sfinte... După o clipă grea de tăcere, doctorul Manoliu face un semn de rămas bun cu mîna și pleacă grăbit, strîngîndu-și mai cu putere cordonul fulgarinului. În urma lui, Mihai se întoarce în restaurant și comandă o vodcă. Apoi merge la telefoane și sună acasă. Vorbește vreo cinci minute cu Cristina, fericit că o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
iese în grabă. Daniela, să întinzi fotoliul. Mă culc eu pe el, spune în șoaptă. Vocea fetiței, ajunsă undeva sus pe scara interioară, încuviințează printr-un da prelungit. Pregătisem o gustare... murmură Liliana, întorcîndu-se pentru o clipă dincoace de ușă. Rămas singur, Mihai merge la pick-up să pună un disc, în speranța că va împrăștia ceața din gîndurile sale. Alege Serbările romane de Respighi. Stă aplecat, cu mîna pe butoane, pînă ce se aud primele acorduri. Apoi vrea să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
reține o clipă mîna lui Mihai într-a sa: Ce zici de-un pește la un restaurant cu specific? Mihai tresare. Apoi, ca să-și mascheze reacția, refuză categoric: Trebuie neapărat să-mi revăd niște prieteni scriitori, să... Își ia un rămas bun cordial de la toți și pleacă spre centru. Băutura din timpul mesei l-a euforizat. Pachetul cu bani stă în buzunarul hainei, sub palton. Îl arde. Înainte de toate, acolo stă plata meditațiilor pe care Adrian le va începe în curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
împreună la casa de filme. Nu! revine el imediat asupra celor convenite. Vă sun eu pe la prînz. Mi-ați spus că ați terminat cumpărăturile. Iar unt și cacao v-am luat eu. Am o problemă la Uniunea Scriitorilor, minte Mihai. Rămas singur, deschide televizorul, dar nu reține mare lucru din ce vede. E marți; piesa de teatru care se transmite a citit-o în manuscris; autorul îi este prieten. La sfîrșitul transmisiei îi dă telefon și-l felicită. Aflînd că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu privirea sprijinită pe femeia din fața sa. Dorește să poată face un pas și să încerce un gest, să cadă într-un păcat de-o clipă, dar se simte fixat ca un fluture în insectar. Doris flutură un gest de rămas bun și se întoarce spre portieră. Dar înainte de-a se apleca să intre în mașină, se oprește, iar zîmbetul ei se zărește frînt de căderea fulgilor: Mi-ai făcut o bucurie imensă. Închipuie-ți că, peste ani, cineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
face probleme nici din cauza benzinei și nici a celor două-trei ore în plus cît ar însemna abaterea de la ruta cea mai scurtă. La ieșirea din casă, Mihai pune pe cerdac toate resturile de mîncare și-i adresează cîinelui vorbe de rămas bun. Acesta pare să-l înțeleagă; iese în urma lor pînă în șosea și rămîne acolo, petrecîndu-i cu privirea, așa cum pe vremuri vreunul din părinți, rămas în marginea satului, îl petrecea pe Mihai. Îmi pare rău! îmi devenise foarte drag, întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
așteaptă să iasă de la teatru, s-o conducă pînă acasă, deși ea stătea aprope, chiar în centru. Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l,/Palatul prințesei e azi cuib de ciori", a declamat Mihai într-o seară înainte de-a-și lua rămas bun în ușa de metal. "Scrii versuri?", l-a întrebat Doamna Ana. "Ca orice moldovean", a surîs Mihai. "Mîine sunt liberă, putem merge la o plimbare în Herăstrău, că n-am mai fost la șosea de un amar de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe scaunul mic, fără spătar, cu cocoașa ridicată spre tavan, dominînd centrul încăperii, Manoliu manevrează cu grijă pistonul pompei. Asistentele s-au retras lîngă dulapurile cu medicamente și-și fac de lucru. Mihai se simte de prisos. Murmură vorbe de rămas bun, dar nimeni nu-i răspunde. Cînd ajunge la poartă, refuză să privească spre stația de autobuz. Își tîrîie pașii din nou, alene, pe drumul spre stațiune. Ciorile acoperă iarăși zgomotul mării. Nu mai are chef să le sperie. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o lăudăm/ Noi cei și cele cari-i făcurăm nedreptate (V 2). Cultul vechi a fost repus în drepturi, iar Casandra, numită acum vrăjitoare de bine, se roagă la zeii cari astăzi își iau din nou altarul, / Pe când la greci rămas-au zeii luați de la greci. Ea le arată compatrioților că pierderile din război au fost pricinuite de abandonarea divinităților autohtone : Casandra cea rea și-atât de bună/ Ne-a rupt perdeaua care sta-n fața ochilor (V 3). Conflictul a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
propriul butoi (p. 167). Intuiția lui Pasiphon se vede confirmată în curând. Respinsă cândva de Diogene din orgoliu și din încăpățânarea lui de a susține ideea libertății mai presus de orice, Hipparhia îl anunță că s-a măritat cu Crates. Rămas singur, filosoful e silit să-și recunoască eșecul existențial și spiritual : Trebuie să schimb tot ce am scris. Adevărul este exact pe dos. Am pornit să caut un om, și nu mi-am dat seama, nenorocitul de mine, că fiecare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu-i pus în plic, însă... mai că nu-l luă gura pe dinainte pe Ganea, care se agita, astfel că se opri intimidat. — O, n-o să-l citesc, îi răspunse prințul absolut simplu, luă portretul și ieși din birou. Rămas singur, Ganea se apucă cu mâinile de cap. Un singur cuvânt al ei și eu... chiar că aș putea s-o rup! Cuprins de emoțiile așteptării, nu se mai putu concentra asupra hârtiilor lui și începu să umble dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bunurile doamnă Dornan, Încuviințează Ray din cap cu sinceritate În vreme ce măntorc cu spatele la punga aia hodorogită de gunoi fetid n descompunere ca să nu mă vadă pufnind de exasperare. Javră bătrână Împuțită. Posămă pupincuru meu de gabor cu aromă de slănină, de rămas bun, n morții mătii. Problema ei e ca stat prea mult fărun futai ca lumea. Asta Întotdeauna schimbă perspectiva femeilor. Serviciile sociale ar trebui să plătească o mică rentă câtorva armăsari șomeri, tineri și plictisiți, să senvârte prin jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se așteaptă la o surpriză, dacă cumva dușmanul a prins de veste că divizia va fi înlocuită. În sfârșit, își împărțiră rolurile: sublocotenentul va veghea, la postul de observație principal, până la ora două, când va merge Bologa să-l înlocuiască... Rămas singur, Apostol se așeză să scrie câteva rânduri mamei și Martei, să le înștiințeze cumva, prin cuvinte ascunse, că nu mai poate sta aici și că, în curând, le va trimite vești mai bune... Dar, înainte de-a așterne vreo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mai luă nimic. Cel mult de revolver poate să aibă trebuință, să-l scape de pădurea spânzuraților... Porni spre ieșire, auzind pe Petre urîndu-i, ca de obicei: "Doamne-ajută, don' locotenent..." Se gândi să-i dea mâna, în semn de rămas bun, dar își continuă mersul fără să se oprească și fără să răspundă... Noaptea se umezise. Ploaia amenința în văzduh cu răsuflări de vânt. Bologa se bucura și privea cerul înnourat ca pe un tovarăș care vrea să-i înlesnească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rămânea acolo pentru mult timp de-acum înainte... Lăură se scula dis-de-dimineață pentru că avea multe treburi de facut. Se urcă grăbita la volan și pleca mai întâi la unchiul ei, polițistul care era acum la pensie, pentru a-și lua rămas bun. Se îndrepta apoi spre Spitalul Militar unde îl salută pentru ultima oară pe colonelul B., apoi merse la Cercul Militar, unde șeful îi dădu un document secret pe care urma să-l ducă acolo la Cercul Militar din localitatea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
le lipsisem amândurora, sfâșiată între ei doi ca o cîrpă veche, acum sunt de prisos, iar din pricina faptului că mă obișnuisem atât de mult să fiu la dispoziția lor, acum nu mai știu ce aș putea face cu timpul acesta rămas liber, acesta este un teritoriu nou, pe care trebuie să îl explorez, exact așa cum ai învăța o limbă nouă, mă gândesc la ce voi face până diseară, privesc din nou bucățica aceea albă de hârtie, un norișor luminos pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]