4,392 matches
-
pe Yazaki, murmurând cu ură „Numai fata aia e de vină...“. Fata aia era Reiko. Nu era nevoie să-mi amintesc de ceea ce Învățasem la cursul de cibernetică să-mi dau seama că era imposibil ca Reiko să-i fi răpit lui Yazaki ceva anume, adică un fel de energie vitală. Era o simplă reacție. Așa cum un criminal În serie care ucide la Întâmplare un necunoscut nu Înseamnă că-i răpește viața acelei persoane. El nu este decât un catalizator, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dau seama că era imposibil ca Reiko să-i fi răpit lui Yazaki ceva anume, adică un fel de energie vitală. Era o simplă reacție. Așa cum un criminal În serie care ucide la Întâmplare un necunoscut nu Înseamnă că-i răpește viața acelei persoane. El nu este decât un catalizator, iar moartea necunoscutului nu este decât o simplă reacție. Reiko a plecat, iar eu m-am Întors În cameră. Am sunat-o imediat pe Keiko Kataoka și i-am relatat discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mărul nu se digeră ușor deoarece absoarbe apa. Astfel, aș plasa moartea acestei fete între șase și opt ore după ce a mâncat prânzul și astfel la două ore după ce s-a anunțat dispariția ei. Concluzia evidentă este că a fost răpită și doar apoi ucisă. M-am uitat la Korsch: — Și ultima, vă rog, Herr Kosch. — Lotte Winter, zise el. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 18 iulie 1938. Corpul ei a fost găsit pe 25 august. Locuia pe Pragerstrasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ce dracu’, zise ea, am fost și eu școlăriță cândva. Ai zis patru fete... — S-ar putea să fie chiar cinci. Toate între 15 și 16 ani. Din familii cumsecade, fete cu viitor luminos în față, până ce acest maniac le răpește, le violează, le taie gâtul și apoi le aruncă trupurile goale. Evona păru gânditoare: — A fost ceva, zise ea cu precauție. Desigur, îți dai seama că e puțin probabil ca genul de bărbat care vine în salonul meu sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scuture din cap, fără să se oprească: Nu, nu, nu. Nu, ați arestat pe cine nu trebuie. Nu știu absolut nimic despre asta. Vă rog, trebuie să mă credeți. Sunt nevinovat. Și cum rămâne cu fata aia pe care ai răpit-o la Dresda în 1931? Ai fost la mititica pentru asta, nu-i așa, Gottfried? Vezi, ți-am verificat cazierul. — A fost raport sexual cu o minoră. Fata era minoră, asta-i tot. Eu n-am știut. Ea a consimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că ați dori să vorbiți cu fiica mea, Sarah. Că ea s-ar putea să fie în stare să identifice un criminal. — Exact, i-am răspuns. O fată de la școala fiicei dumneavoastră a dispărut. Este foarte posibil să fi fost răpită. Unul dintre oamenii mei, interogându-le pe unele dintre fetele din clasa fiicei dumneavoastră, a descoperit că în urmă cu câteva săptămâni Sarah a fost ea însăși abordată de un bărbat ciudat. Aș vrea să văd dacă își poate aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prieteni, și viceversa. Pythocles, Herodot, Meneceu, acești responsabili ai unor Grădini împrăștiate în lume, întrețineau cu Magistrul o relație de acest tip. Metrodoros, prietenul cu deosebire îndrăgit, ar fi trebuit să preia moștenirea fondatorului - dacă moartea nu l-ar fi răpit atât de timpuriu. Lucrețiu nu vorbește de prietenie în poemul său. în schimb, pasajele consacrate lui Epicur în primele versuri a nu mai puțin de cinci cărți din șase arată ce sentimente contau în edificarea unei prietenii, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-a răpit pe Galois lângă Gentilly; fie soarele satanic al pubertăților violente, sublimând geniul lui Rimbaud - cu mult înainte ca soarele Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi răpește pe-acești semizei ochilor noștri nevrednici. Presupunem că viața
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-a răpit pe Galois lângă Gentilly; fie soarele satanic al pubertăților violente, sublimând geniul lui Rimbaud - cu mult înainte ca soarele Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi răpește pe-acești semizei ochilor noștri nevrednici. Presupunem că viața lui Rimbaud este cunoscută. În ciuda enigmei și a dramatismului nu ne lămurește câtuși de puțin asupra ciudățeniei și-a transcendenței mesajului său. Căci, pe drept cuvânt, ne putem întreba, ca și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
neobservată. Am fost la slujbă, în casa lui din strada Plantelor. În afară de câteva dactilografe de pe vremea când fusese director de minister, nu-mi aduc aminte să fi văzut pe nimeni, afară de rude. Un furgon, un dric automat, mi l-a răpit curând de dinainte, încît nu l-am putut duce până la cimitir. Banciu a reușit să ne dea coeziunea pe care numai șefii militari iubiți reușesc s-o imprime soldaților. Nu ne-a comandat el cu strășnicie și iscusință în primele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mihai, înaintea semnării armistițiului cu rușii, România a pierdut baza juridică și morală a apărării drepturilor sale, s-a dezonorat singură." România asfârșit prin a încheia războiul în tabăra învingătorilor, dar împărtășind condiția învinșilor. Am recăpătat totuși jumătatea gliei transilvănene, răpită prin Dictatul de la Viena.Țara a rămas însă, din acest război, cu trupul sfâșiat în nordul și răsăritul ei, prin pierderea Basarabieiși a unei jumătăți din Bucovina. Demnitatea Soldatului român, însă, a rămas neștirbită, a rămas mereu întreagă. Sau așa
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂ-ȚI RĂPESC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SĂ-ȚI RĂPESC... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂ-ȚI RĂPESC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SĂ-ȚI RĂPESC... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂ-ȚI RĂPESC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SĂ-ȚI RĂPESC... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea să o simt neobosită, În mișcare, ca argintul viu, De iubire plină, puternic palpită, Izvorând din ceea ce-ți scriu. Referință Bibliografică: Să-ți răpesc / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
Negulescu. Nu mi-am propus să dezvălui publicului structura lucrării aflate la tipar. Este dreptul autorului s-o facă, odată cu prezentarea copertei ori cu apariția publică a cărții, este bucuria sa firească și nu are nimeni dezlegarea să i-o răpească. În schimb, am onoarea și permisiunea să vă prezint prefața volumului bilingv - român/francez - de poeme metafizice, Nunta cuvintelor / Les noces des paroles, semnată de unul din bunii prieteni ai autorului, foarte cunoscut poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
sărutul meu decent, Ochii tăi ca două stele, Îi privesc tot mai frecvent. *** CUPRINDE-MĂ... Cuprinde-mă tu Cer Senin, Stăpânitor a pajiștii de stele, Pe mine trecătorul, albul crin, Un simplu călător prin ele. Nu-mi lăsa niciun răgaz, Răpește-mi gândul inocent, Și mă trimite în extaz, Departe, în orice continent. Referință Bibliografică: Muza mea! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
MUZA MEA! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361434_a_362763]
-
întrebări care secondează orice bucurie și o întristează: de ce oare nu ajunge să răsune cântecul ei, în cel mai drag loc, Focșani, orașul vrâncean al zorilor mijiți într-un întâi august, spre a săruta obrazul unui prunc sorocit a fi răpit pretimpuriu casei părintești și dăruit lumii muzicii?! Dacă au fost așteptate momentele mai multor convorbiri cu primadona Mioara Manea Arvunescu, spre a pune cuvânt lângă cuvânt, așteptăm acum, ca ele să ajungă mai întâi la Focșani! Poate că, cine știe
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
la propriu și la figurat - după treburi. Starea lor de preocupare li se citește pe chip că îi vezi adesea mișcându-și buzele ca semn al unui dialog interior sau al unei dispute cu un partener invizibil care le-a răpit liniștea. Iar alții, când nu au prea mulți martori în jur, vorbesc singuri, ceea ce este de-a dreptul îngrijorător. Tinerilor, dintre cei mai conștienți desigur, le pun patronii pe umeri sarcinile a doi sau trei oameni iar aceștia se spetesc
UN JOB, DOUĂ JOBURI de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363820_a_365149]
-
apropie de recepționerul care-i zâmbi profesional, căută rezervarea pe calculator și-i întinse o cartelă din plastic. O luă automat și se îndreptă spre lift. De abia în cameră își resimți pe deplin singurătatea. Ce putea face? Să-și răpească propriul copil cum făcuse David? Și unde să fugă cu el? De ce refuza cu încăpățânare orice discuție cu soția lui? De ce? Se temea, da, asta era! Se temea ca nu cumva, din slăbiciune, să cedeze... Foarte bine! Noaptea e un
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
a fost însoțit numai și numai de gândul său, singurul care i-a rămas prieten până la moarte lui Ovidiu Publius Naso care spunea: "...Oricât ar fi cezarii de puternici, și chiar zeii în măreția lor, nu au puterea să-i răpească omului această comoară care-i încălzește inima, POEZIA, iar de-i scrisă pentru generațiile viitoare va fi mai tare decât firul ce ruginește sau piatra ce-oi roasă de picătura de apă" - filosofie însușită de poetul George Baciu, conștient fiind
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
al pajilor condeieri, al pleiadei de interpreți, al mării fremătânde a publicului, oglindă fluidă în care nu se reflectă realități dezarticulate, materiale, ci spiritul cu ardoare de meditație și contopire în melodie. Notele muzicale ale cântecelor compuse de Jolt Kerestely răpesc din adevărul dur ca stânca al cotidianului și cel mai adesea redescoperă speranța. Ele înalță viața, iar viața le iau pe aripi și le zboară la suflet. Prin ele însele, cântecele lui Jolt Kerestely au proprietatea de a fi vii
JOLT KERESTELY. VIAŢA ŞI OPERA, POVESTITE DE OANA GEORGESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364067_a_365396]
-
să ajung, undeva, în centrul centrului sinelui din care mă privesc și privesc ascultând pocnetul unei singure palme răsunând în timpanele vieții și ale morții deopotrivă, pentru a le determina să se întâlnească înainte ca una din ele să-mi răpească sub velința ei înghețată trupul, mintea și inima fizică, lăsând în urmă o cruce care rănește pământul cu talpa sa goală prinzând rădăcini de piatră cenușie care ar vrea să zboare tot printre colivii. Nu am renunțat și nu voi
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
am găsit-o. Epuizat mai mult sufletește m-a așezat pe prag. Lângă mine odihnea buchetul de ghiocei. Toți ghioceii aveau ochii stinși. Îngândurat am observat urmele unor cauciucuri. Cu siguranța aici a fost o mașină. Ana mea a fost răpită de lângă mine. Trebuia să o caut. Am pus ghioceii într-un pahar cu apă și am pornit spre oraș. Nu știam de cine să întreb. Ane erau multe. Am întrebat pe oricine îmi ieșea în drum dacă nu știe nimic
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
că îl recunoaște, nu se știe, nici macar nu e sigur că a avut un fiu. Își pune în cap să-i organizeze o înmormântare demnă, cu un rabin care să spună Kadiș. Pentru a realiza imposibilul, Saul nu cunoaște limite: răpește cadavrul din camera de disecție, punând în primejdie medicul evreu responsabil. Într-o goana în care fiecare clipă ar putea să-i aducă moartea, caută și găsește un rabin pe care-l înșfacă dintre cei care sunt împinși spre groapă
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]