1,548 matches
-
urgente de apărare a țării. Dregătorii plecară capetele, așteptând continuarea. Aflaseră deja ce se Întâmplase, dar totul se vedea altfel din perspectiva domnitorului. Observaseră prezența Erinei, iar asta Îi tulbura și mai mult. - Ieri, În jurul prânzului, căpitanul Oană a căzut răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În șei și porneau spre el. Alexandru nu Înțelese decât că sultanul poruncise să fie prins și, dacă nu putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe drum. Achingiii Încercaseră să Îndeplinească porunca, dar În ultima clipă căzuseră răpuși de o forță necunoscută. Sau poate de Umbră. Ienicerii din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acesta, realizează medalioane cu dezvoltarea Imperiului, asistați în fiecare situație de localnici din teritoriile nou cucerite. Luptătorii mauri realizează o haka, apoi se predau cercetașilor îmbrăcați în ofițeri de marină. Zulușii dau năvală cu săbii și scuturi ascunse, apoi cad răpuși de cavaleria glorioasă a reginei Victoria. Cavaleria face circuite în jurul stadionului, trăgând gloanțe oarbe ca într-un spectacol cu scene din vestul sălbatic. Spectacolul se apropie de sfârșit, procesiunea reprezentând Imperiul de astăzi. Cu inima bătând puternic, Jonathan o zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai mic. Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-au plâns tălpile-n căușe și zidind o lume nouă, stăm cu umbrele-n cătușe Prinși în cuburi de cristal ne cad stările-n atoni, ca undele în aval, trecem goi răpuși de răni. E vinovată (Evei) ... și n-ai ce să-i mai ceri, e nmiresmată cu adevărul pur al altei lumi, în somnul ei, doi ochi se-nchid deodată și cad din sânul toamnelor sub brumi... din visu-I clar, vibrații
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iar prințul Kung era în alb. Kung șarja înainte și înapoi. Animalele cădeau una după alta în fața săgeților sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de încântare, știind că se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un obiect ciudat. Pe măsură ce mă apropii, îmi dau seama că e un sac de bumbac de culoarea țărânei. Călugărul explică: — Sacul i-a aparținut părintelui fondator al dinastiei, regele Nurhachi. Înăuntru sunt osemintele tatălui și bunicului regelui care au fost răpuși de dușmani. Nurhachi le-a dus înapoi tribului, ca să fie îngropate. Călugărul bate din palme și apar două femei, ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
beton În care nevasta-sa spăla cândva preșurile Împletite la război din resturi de tot felul de țesături. Umplu jgheabul cu apă, coborî din pod o bucată de săpun făcut În casă și Începu să-l curețe pe diavolul cel răpus de băutură. În timp ce Își ducea la capăt fapta de milostenie, cuvintele rostite de el cu glas tare răsunau pe toate ulițele și turnau untdelemn cald În urechile rănite ale oamenilor. Duioșia vorbelor Îi vindecase pe toți de muțenie, tulburarea li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu‐ l ridici, și fetele se miră. ...O, nu! Nu‐ i drept să te‐ndoiești! La geam tu sari deodată, Prin noapte‐afară lung privești 104 Ce vezi? întreab‐o fată. Nimic... Mi s‐ a părut așa! și jalea te răpune, și fiecare vorbă‐ a ta E plâns de‐ngropăciune. Într‐ un târziu, neridicând De jos a ta privire: Eu simt că voi muri‐n curând, Că nu‐ mi mai sunt în fire... Mai știu și eu la ce gândeam? Aveți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
târziu tresare, e‐o undă de plăcere ș‐ apoi din nou se stinge zdrobită de durere. Aceste‐nvățăminte adânci și înțelepte, O ridicau pe mama în slavă sus pe trepte. Dar într‐o zi de martie, în ceasul ei cumplit, Răpusă de durere, în pace‐a adormit. Of, mamă, sfântă mamă, o jale mă doboară Să‐ți fie somnul lin și țărâna ușoară Îți mulțumesc fierbinte în cuget, în simțire De dragoste de mamă, lăsată moștenire. Iași, 29 martie 1985 * DESTINUL
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zodie bună și că‐s menit să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boltă ce‐ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o zi înaintea lui Katsuie. Dar, într-a patra zi a lunii, Hideyoshi făcuse pace cu Mori, în ziua a cincea plecase, într-a șaptea ajunsese la Himeji, în cea de-a noua cotise spre Amagasaki, într-a treisprezecea îl răpusese pe Mitsuhide în bătălia de la Yamazaki și, la vremea când Katsuie ajunsese la frontiera provinciei Omi, curățise deja capitala de trupele inamice rămase. Cu siguranță, drumul care ducea din Echizen în capitală era mai lung și mai dificil decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât vor cădea mai ușor celelalte castele! Katsuie și Genba aprobară din toată inima planul lui Shogen. — Shogen a înțeles șiretenia inamicului, spuse Katsuie. E cel mai bun plan pe care ni l-am fi putut face pentru a-l răpune pe Hideyoshi. Era pentru prima oară când Shogen era atât de elogiat de Katsuie. Timp de câteva zile, fusese dezamăgit și dezumflat, dar acum expresia i se schimbă, pe neașteptate. — Aruncați o privire aici, spuse el, întinzând o hartă. Fortărețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. Acesta a intrat în Castelul Oyama fără luptă. Dar, cu cât câștigau armatele lui mai multe victorii, cu atât le prevenea despre gravitatea situației și le avertiza împotriva slăbirii disciplinei militare. Scopul lui era acela de a-i răpune pe îndârjiții războinici ai clanului Shibata și ai aliaților acestuia, odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. Într-adevăr, sprijinea, cu tărie, clanul Shibata, iar, pentru Hideyoshi, nutrea un dispreț desăvârșit. În privința originii nobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deprimau, slăbindu-i rezistența sa proverbială. (pag. 418) Pentru duminică, 29 aprilie, Caragiale își anunță pentru 3 zile sosirea la Iași, la o petrecere între prieteni - dar și aici apar primele semne vădite ale bolii de inimă ce-l va răpune peste două luni. Profesorul ieșean Paul Bujor relatează: „Caragiale era abătut și foarte suferind...și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de mai puțin de 1 metru înălțime, prin care un om abia poate trece; lupta corp la corp în acest loc nu era în avantajul năvălitorilor, căci un singur oștean al domniei putea să le țină piept și să-i răpună unul câte unul”<footnote Ibidem, p. 234 footnote>. Nu trebuie să ne mirăm că la Cetățuia nu ne găsim în fața unui palat domnesc care să ne uimească prin strălucire; el constituie una dintre cele mai vechi construcții ale arhitecturii laice
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care l-a alergat până acasă, amenințându-l cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu se clatină. 38. Urmăresc pe vrăjmașii mei, și-i nimicesc, nu mă întorc pînă nu-i nimicesc. 39. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele. 40. Tu mă încingi cu putere pentru luptă; răpui sub mine pe potrivnicii mei. 41. Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea și nimicesc pe cei ce mă urăsc. 42. Se uita în jurul lor, și nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cincizeci de grade, iar coroanele palmierilor stăteau atât de neclintite, încât puteai crede că nu sunt reale, ci doar pictate pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de tânguire, și un caporal se trezi brusc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să-l ucizi pe preaiubitul nostru șah?” „Celor care au ochi să vadă nu le va fi deloc greu să remarce că șahul a fost răpus chiar În locul În care a fost maltratat Seyyed Djamaledin. Ce făcuse acest om sfânt, adevărat descendent al Profetului, ca să fie târât așa În afara sanctuarului?” „Cine te-a pus să-l ucizi pe șah, care-ți sunt complicii?” „Jur pe Allah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putut acest biet băiat, căruia i-am asigurat Îngrijirea chiar aici, la Istanbul, ale cărui mâini tremurau fără Încetare și păreau incapabile să ridice măcar o ceașcă de ceai, să țină un revolver, să tragă asupra șahului și să-l răpună dintr-un foc. Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de prințesă. Punându-și ochelarii fini, el Îl citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intim cu natura, în timp ce eu mă cufundam din ce în ce mai mult în carne și sânge, iar acum mi se părea că ascultă această conversație și zâmbetul unei victorii interioare îi flutură pe buze, îmi sprijin capul de grilajul patului său, oboseala mă răpune ca pe un ostaș pe câmpul de luptă și ca prin vis aud conversația care se poartă în spatele meu, are chiar o logică de vis, absurdă, amenințătoare, o logică de fier, trebuie fie să îi prelungească perioada de detenție, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
intervenit pentru că și-a dat seama că mă aflu în dificultate. Totul mi se pare cam artificial. — Dar tu ce faci să te menții, amice? Arăți nemaipomenit! Se plimbă, îi explic eu. Merge prin Kew Gardens ore întregi, până cade răpus de oboseală. Nu intenționez să-l lămuresc pe Matt în vreun fel, ci să-l fac să creadă că eu și Jake ne tachinăm ca doi îndrăgostiți. Fără să vrea, acesta din urmă îmi dă și el apă la moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din ronduri răpuse copleșiseră cu leșurile lor întreaga așezare. Oriunde stăteai, praful stropit din ce în ce mai tare ștergea orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut ca o poartă imensă de metal aruncă toate aceste elemente într-un hău încă nedefinit. Orb în povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut simt până-n cele mai îndepărtate
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Mai degrabă... Domnilor, ca să revin în trecut, veți lua act că, potrivit cronicilor, ilustrul Ioan de Hunedoara a avut, la asediul Belgradului, un sfetnic, un curtean și un camarad fidel, care i-a stat alături până ce marele nacealnic a căzut răpus de ciumă, la Zemun, după acea victorie neasemuită. Vorbesc despre un cavaler-călugăr franciscan, un gentilom care, ca și mine, a ales de bună voie calea glorioasă a credinței și a spadei depunând, în Ordinul său monahal, cele trei voturi: de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]