3,561 matches
-
ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Academiei, 1974, p. 265. • L. Baidaf, Pagini străine din trecutul țării. Petru cel Mare la Prut (1711). Documente contemporane, în „Revista Istorică“, nr. 4-6, 1927, p. 98. • G. Ionescu-Gion, Ludovic XIV și Constantin Brâncoveanu. Studii asupra politicii franceze în Europa răsăriteană (1534-1688-1715), București, 1884, p. 358. • Cf. L. Baidaf, op. cit., p. 97; Paul Cernovodeanu, Coordonatele politicii externe a lui Constantin Brâncoveanu. Vedere de ansamblu, în vol. Constantin Brâncoveanu, redactori coordonatori: Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, București, Editura Academiei, 1989, p. 134. nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rusia și să reușească să mențină o bună amiciție cu Austria, în „Românul“, 19 martie 1881, p. 253. Pentru opinia publică italiană un stat puternic în această zonă a Europei era important, pentru că „fără elementul grec și miezul latin partea răsăriteană a Europei ar fi sub influența slavilor și germanilor“, în „Românul“, 25 martie 1881, p. 273. • Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit., p. 240. • Ș. Rădulescu Zonner, Gh. Căzan, op. cit., p. 56. • Ibidem, p. 59. • Dovada stabilirii unei anumite legături între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
arhitectura pământului, ori prin condițiile climaterice, ci și prin mare parte din evoluția ei istorică. Se află însă la limita extremă a Europei centrale, ca și Polonia, ori o parte din Germania. Nu poate fi deci lipsită de influența climei răsăritene, după cum nu a rămas neatinsă de valurile popoarelor mereu agitate, venite din inima Asiei. În toate privințele, fizice, biologice și istorice se află la o răscruce de drumuri“2 (subl. ns.). • Goodness World Atlas, Chicago, 1966, planșele 121 și 127
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
liderii politici importanți români și maghiari nu s-a mai putut concretiza. Ungurii înșiși nu și-au reînnoit propunerile, deoarece li s-a părut mai profitabil să speculeze tensiunile dintre România și marile puteri decât să continue apropierea față de vecinul răsăritean al Ungariei. Astfel, zvonurile privitoare la o uniune între România și Ungaria și-au încetat circulația pentru o perioadă 85, pentru a reveni însă în prim-plan - deși niciodată cu aceeași vigoare ca în toamna anului 1919 - în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a fost Ioan Erdelyi. Probabil că acesta și-a suprainterpretat misiunea ce o primise din partea Consiliului Dirigent și s-a imaginat într-o postură de artizan al unei combinații spectaculoase ce ar fi schimbat radical situația în Europa centrală și răsăriteană. Nu a dispus însă de susținerea politică de care ar fi avut nevoie pentru ducerea la bun sfârșit a unei asemenea sarcini extraordinare, astfel încât demersurile sale s-au dovedit în cele din urmă infructuoase. * În ciuda faptului că în noiembrie 1919
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Italia și Ungaria erau strânse, Mussolini și Bethlen instituind o colaborare pe diverse planuri între cele două țări, liderul italian a solicitat o apropiere româno-maghiară, care să se constituie într-o componentă esențială a politicii italiene în privința Europei centrale și răsăritene. Nici Averescu și nici Bethlen nu puteau nesocoti sugestia lui Mussolini, în pofida oricăror obstacole de natură internă ce stăteau în calea unei normalizări a relațiilor între România și Ungaria, mai ales că existau destule voci în cele două țări care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
basarabeni, hersoneni și podoleni nu preocupa majoritatea publicului și a politicienilor români și că acest fapt trebuia condamnat cu tărie: „... Devine necesar să se ridice în sfârșit protestul cel mai hotărât în contra crimei de deplină neglijare și uitare a românimii răsăritene, în contra acelei mentalități care, în numele intereselor quasi-supreme ale neamului, răpește și neagă prin presă și discuțiuni, în mod intenționat sau din ignoranță, pur și simplu, toate rosturile și părțile de fapt ale existenței românimii de peste Prut, Nistru și Bug“37
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o slăbire a terorii instaurate de Dej. Ca succesor la conducerea PCR, Ceaușescu a continuat și amplificat formele comunismului de tip național, industrializarea rapidă și o politică externă de relativă independență. În 1967, România a fost prima țară din blocul răsăritean care a stabilit relații diplomatice cu Germania Federală și care nu le-a întrerupt pe cele cu Israelul, în urma războiului de șase zile. Manifestarea cea mai importantă a independenței față de URSS a fost refuzul lui Ceaușescu de a participa cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se afirmă un „contracurent“ comercial, dinspre Asia Mică și provinciile din Orientul Apropiat (Syria, Arabia) spre Occident, fără însă ca elementul oriental să devină vreodată predominant în această parte a romanității 57; acesta a acaparat „aproape tot comerțul“ din zonele răsăritene ale statului roman 58. Cauzele estompării migrației italicilor sunt, pe de o parte, secătuirea resurselor umane ale peninsulei 59, care a dus, printre altele, la organizarea de către principi a instituției numită alimenta 60, și, pe de alta, lipsa de apetență
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Romanum. Studien zu Geschichte und Rezeption. Festschrift für Karl Christ zum 75. Geburtstag, Herausgegeben von P. Kneissl und V. Losemann, Stuttgart, 1998, p. 756-783. italicilor pentru comerț 61. Cercetarea contemporană a reliefat, într-adevăr, rolul activ al negustorilor din provinciile răsăritene în vremea Principatului dincolo de zonele lor de origine 62. Doar un singur exemplu: în Macedonia, la sfârșitul Republicii, cei mai mulți negotiatores proveneau din regiunile italice Latium, Campania și Lucania, pe când în perioada imperială emigrația din Roma și Italia sudică a slăbit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regiunile italice Latium, Campania și Lucania, pe când în perioada imperială emigrația din Roma și Italia sudică a slăbit, fiind înlocuită de cea din Achaia, Asia Mică și provinciile balcanice (în special Thracia și Moesia Inferior)63. Cât privește supremația provincialilor răsăriteni față de romani și italici în anumite activități comerciale, aceasta este cel mai bine ilustrată în cazul comerțului caravanier și al celui cu mirodenii provenite de la inzi și seri, care, așa cum a arătat și Vasile Pârvan, au rămas apanajul exclusiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I în sprijinul exilatului, atunci, Ioan Gură de Aur), pentru a se sfârși la Marsilia, loc în care Ioan Cassian va ajunge ieromonah și va întemeia câteva așezăminte monastice. Informația impresionată de care dispunea ca un adânc cunoscător al patristicii răsăritene, experiența diversă acumulată i-au îngăduit să discute în cărțile sale - mai toate lucrări de mari dimensiuni - chestiuni ale organizării vieții monahale (De institutiis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis, în douăsprezece cărți, Conlationes Sanctorum Patrum, în douăzeci și patru de
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
cultura latină se întâlnea cu spiritul grec, loc de contact între Apus și Răsărit, între Roma și Bizanț, zonă a unor sinteze creștine locale de unde - zic specialiștii - este posibil ca teologia creștină, în exprimări savante ce puneau la contribuție patristica răsăriteană, să se fi răspândit pe o arie semnificativă în stânga Dunării, în Dacia. Scriu aici, în Tomisul care iubea deopotrivă limba latină și limba greacă, câțiva cărturari de foarte bun nivel. Unul dintre ei a fost episcopul Teotim I (sec. IV
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
dezvoltată amplu și explicit. Definind tradiționalismul promovat de „Gândirea” drept un curent care „voiește o cultură creatoare de valori autohtone”, Crainic afirmă că o asemenea acțiune implică „orientarea [...] spre Orient, adică spre noi înșine”. Dat fiind că „moștenim un pământ răsăritean și părinți creștini” de rit oriental, argumentează el, „soarta noastră se cuprinde în aceste date geo-antropologice”. Redeclarându-și poziția antioccidentalizantă, doctrinarul ortodoxist susține că „occidentalizarea”, „nihilismul occidentalizant” ar însemna „negarea posibilităților noastre creatoare”, „negarea principială a unei culturi românești” și, implicit
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Gândirea” este ortodoxistă doar în realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc penetrat de păgânism și de „duhul eresului”, se regăsesc în poezia și teatrul lui Blaga, în versurile lui Voiculescu, Pillat, Maniu, în proza lui Papilian. O religiozitate creștină în variantă precis ortodoxă e cea din poeziile lui Nichifor
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
locuri ale memoriei - la Pierre Nora acestea sunt cele naționale franceze -, dar poate coborî și către subtradiții cum sunt cele regionale sau locale, ori poate urca Înspre o investigație cu pretenții de o mai mare generalitate (locurile memoriei occidentale ori răsăritene, cele ale memoriei europene sau euroatlantice ș.a.). Hărțile psihologice Psihologia cognitivă a făcut În ultimii ani un pas necesar. Ea a scanat și inspectat reprezentările imagistice, ceea ce - din perspectiva discuției mele - are importante consecințe În Înțelegerea funcționării „geografiilor” imaginare. În urma
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestui alt segment de populație, cel cu instrucție literară. Grație Împrejurării favorabile care a făcut ca Între 1859 și 1918 statul român să se desăvârșească, iar naționalismul românesc să producă un discurs identitar ce privilegia tradițiile populare, țărănismul și creștinismul răsăritean, Miorița a putut părea expresia unui creștinism cosmic, iar ciobanul suspicios, care poza În victimă, a fost interpretat ca un bun creștin (gata să se lase masacrat fără a opune rezistență, după modelul Mielului Divin). Meșterul Manole, la rândul său
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că nu generației ’60 - Într-un mod paradoxal -, ci aceleia imediat următoare Îi datorăm reașezarea culturii noastre În matca memoriei ei firești, marcată, În principal, de racordul cu stilistica și mentalitatea interbelică, mai ales În privința balcanismului descriptiv și a ortodoxiei răsăritene. Coincidența dintre oferta politică a sistemului (din ce În ce mai autohtonist) și această preocupare poate fi discutată cu folos, tot așa cum am putea insista În cursul discuțiilor - cred - pe absența reflexului ostil din sintaxa culturală a generației ’70, obligată să se dezvolte Într-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestei generații s-a focalizat În direcția „provinciilor imaginare”, atât de atent analizate Într-o carte de către Nicolae Oprea: provincii fantasmatice, mitice, marginale, populate - ca În Omul de nisip al lui Mircea Ghițulescu -, de ființe vegetale stranii, cu propensiuni mesianice, răsăritene, marcate de dorința instituirii unui sistem educativ informal, alternativ, construit pe o logică monastică. Acestei generații Îi datorăm Însă și refacerea legăturii cu interbelicul spiritualist, chiar național și naționalist, deschiderea Înspre stilistica dispersivă a Balcanilor (prin exaltarea lui Ion Barbu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și refacerea legăturii cu interbelicul spiritualist, chiar național și naționalist, deschiderea Înspre stilistica dispersivă a Balcanilor (prin exaltarea lui Ion Barbu) - altfel spus, ei Îi datorăm re-racordarea noastră (În termenii evazivi, estetizanți, pe care ideologia timpului Îi Îngăduia) la spiritualitatea răsăriteană. Lor li se datorează, pe de altă parte, recurgerea la cultură ca la un instrument de protest politic alegoric, sibilinic, așa cum s-a Întâmplat, de pildă, cu Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu sau cu Calpuzanii lui Silviu Angelescu. Optzeciștii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aleși” (alcătuiți de Nicephoros Vlemmides în secolul al XIII-lea), în slujba utreniei la unele sărbători creștine. Scrise în jurul anului 1400, în slavona mediobulgară, acestea s-au răspândit curând nu numai pe teritoriul românesc, ci și la slavii sudici și răsăriteni, câteva manuscrise dintre cele mai vechi menționând clar numele și calitatea autorului: Pripeale la toate sărbătorile împărătești și ale Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor preacuvioșilor Părinți mari și sfinți și ale marilor mucenici aleși și ale tuturor sfinților însemnați
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
-lea - al XVIII-lea, alcătuită îndeosebi din scrieri istorice, nu a fost un fenomen strict local, de factură rudimentară și fără un sistem de concepte propriu, ci dimpotrivă, a avut o largă deschidere spre cultura europeană, mai ales spre cea răsăriteană, cu care a izbutit să se sincronizeze ca viziune, ideație și modalități de expresie. O finalitate similară are exegeza Literatura română barocă în context european, care completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
din Recitind..., în care intră mai întâi o descriere cu intenții teoretizante a fenomenului numit literatură română veche, cu opriri substanțiale asupra eforturilor de desprindere dintr-o medievalitate bizantină și de alcătuire a unor construcții de factură prerenascentistă și renascentistă - răsăriteană, evident - și asupra „semnelor” ce au marcat contactul cu sensibilitatea barocă, pe un drum coincident cu pătrunderea în timpul modern. Structura lucrării este dată în continuare de comentarea, într-o ierarhizare ce îi aparține autorului, a celor mai semnificative genuri literare
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]