3,718 matches
-
asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspândirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgâni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă de origine constantiniană și răspândită deja de Lactanțiu, conform căreia instaurarea creștinismului ar fi garantat Romei protecția în fața barbarilor. Știrea distrugerii Romei, care în scrierile din epoca imperială era considerată un oraș etern, îi impresionase, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Africa avusese loc prin anii 410-411 și el își făcuse cunoscute ideile și la Cartagina, Augustin nu s-a hotărât să le respingă imediat. La problema pelagianismului în general ne-am referit în paginile ???-???. Doctrinele lui Pelagius au fost însă răspândite imediat de Celestius, prietenul și discipolul său, care a început fără nici o ezitare să repună în discuție semnificația botezului și, mai ales, să nege necesitatea acestuia pentru copii: ei, într-adevăr, nu erau atinși de nici un păcat, dat fiind că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care le îndurau catolicii. Pentru a-l pedepsi, Genseric îl îmbarcă împreună cu alți oameni ai Bisericii pe o corabie deteriorată care este dusă în largul mării. Dar navigând cu noroc, aceasta ajunge în Campania. Aici, erezia pelagiană era foarte răspândită și Quodvultdeus îl avertizează pe episcopul de Napoli, Nostrianus, de pericolul reprezentat de Florus, care era prietenul lui Iulian din Eclano și căruia marele eretic îi dedicase o operă (cf. p. ???). Aceasta se întâmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
laudă pentru neobosita sa activitate și pentru învățătura sa menite să refacă prestigiul literaturii, care, oricum, trebuia să se limiteze tot mai mult la cercurile latine unde cunoașterea limbii grecești era redusă. În ce privește ofensa adusă regelui Guntamundus, conform celei mai răspândite opinii până acum treizeci de ani, Draconțiu ar fi scris panegericul său, pentru noi, de altfel necunoscut, în cinstea lui Zenon, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit; în schimb, potrivit ipotezei lansate recent de Kuijper și Moussy, poemul ar fi fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
multe însă până azi nu s-au păstrat decât nouă. Dintre acestea, notabilă este scrisoarea trimisă socrilor (nr. 4) în care explică opțiunea lui și a soției sale pentru celibatul voluntar, ca o dovadă a unui tip de asceză destul de răspândit, dar și greu de înțeles pentru un creștin obișnuit. Apărându-și propria opțiune, Salvian pune în opoziție idealul ascetic cu slăbiciunea și meschinitatea creștinilor care trăiesc în lume. El denunță și mai clar acest lucru în Epistola 9. Aceasta era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așadar opera lui Iunilius care l-a dedicat prin 551 lui Primasius. Toate aceste lucruri sunt explicate chiar în prefața manualului. E vorba de Regulile simple ale legii divine (Instituta regularia divinae legis), adică o introducere metodică în Sfânta Scriptură, răspândită și cu titlul de Părțile legii divine (De partibus divinae legis). Stilul manualului a fost foarte prețuit în trecut (a fost comparat chiar cu cel al lui Tacit!) pentru că ar avea încă forța tradiției culturale clasice; astfel de judecăți trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcop al Romei. Situația e similară cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz (p. ???) și pare verosimil ca Grigorie să fi citit Omilia 2 a acestuia și tratatul Despre sacerdoțiu al lui Ioan Hrisostomul. Regula a fost foarte răspândită și a fost tradusă în greacă de patriarhul Antiohiei, Anastasius al II-lea, când Grigorie mai era încă în viață; la sfârșitul secolului al nouălea, regele Alfred a tradus-o personal în saxonă. Ca om al Bisericii, conștient de importanța
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
19). Într-adevăr, începutul discursului nr. 10 anunță întreaga „economie” a mântuirii; din această serie fac parte și discursurile despre coborârea în infern despre care vom vorbi în următorul paragraf. În fine, interesante sunt și cele care combat superstiții foarte răspândite: ornitomanția (7) și astrologia (22). Discursul 13 povestește coborârea lui Ioan Botezătorul în infern, după moartea sa: el îi anunță pe cei drepți și pe profeții închiși aici despre apropiata pogorâre a Mântuitorului și despre eliberarea lor. Urmează un dialog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin intermediul adaptării de către greci a formelor imnului, ale omiliei dramatice și, mai ales, a kontakion-ului” (Grosdidier de Matons). Imnul și kontakion-ul datează cam din aceeași perioadă (imnuri anonime au fost foarte răspândite încă din secolul al cincilea), iar kontakion-ul pare să fi apărut puțin mai târziu) și amândouă au avut un raport direct cu liturghia: imnul este o rugăciune sau o invitație la rugăciune, în timp ce kontakion-ul nu este, la drept vorbind, un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mare valoare poetică din toată literatura religioasă bizantină, a fost introdus în întregime în liturghie; data sa era inițial aceea a Bunei-Vestiri (25 martie), apoi a început să fie cântat în a cincea săptămână a Postului Mare. A fost foarte răspândit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
capital în domeniul comunicațiilor, al construcțiilor de automobile, al industriei aviatice, al instituțiilor financiare și bancare etc. La fel de puțin susținută teoretic era și prelungirea, pe cale politică, în postcomunism a mitologiei comuniste cu privire la economie și societate. Un grup de politicieni postcomuniști, răspândiți inițial în mai multe partide politice - de la PSM, PS, PUNR etc. și până la PRM -, iar apoi reuniți, cea mai mare parte în PRM, au capitalizat electoral pe seama mitologiei comuniste cu privire la economie și societate, valorizând excesiv virtuțile economiei comuniste și pericolul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pieței internaționale, unde nu exista nici un control al politicienilor comuniști. De aceea, soluția adoptată de clasa politică a fost aceea de a încerca să se asigure de loialitatea acestei interfețe cu lumea exterioară - și capitalistă - prin mijloace deosebite. Cel mai răspândit mijloc era de a-i selectarea după criterii speciale - bănuite că asigură o loialitate superioară - și integrarea lor în serviciile de informații, presupuse a dovedi o loialitate superioară față de regimul politic comunist. În schimb, tocmai presupusa sau reala lor legătură
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în inventarea unui sistem de producție care să nu fie posibil fără bani, precum economia rurală tradițională. Acest sistem nu este piața, care este doar un mecanism de distribuție, ci industria, principalul mecanism de producție în societatea capitalistă. Cea mai răspândită concepție cu privire la industrie este că ea înseamnă mai ales un sistem de mașini. Marx este responsabil pentru o mare parte din succesul acestei superstiții, care s-a menținut de-a lungul secolelor și a fost capabilă, între altele, să producă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în nici un fel de legăturile lor anterioare cu elita politică a comunismului. Ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat. Iată o descriere care contrazice în cel mai înalt grad nu numai ideologia cotidiană, dar și ideologia teoretică dominantă. Cel mai răspândit dintre modelele ideologice ale tranziției postcomuniste - nu doar în România, dar și în celelalte societăți foste comuniste europene - se bazează în întregime pe o paradigmă extrem de simplistă a societății comuniste, derivată mai degrabă din scrierile lui Orwell decât din realitatea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Toată această vastă activitate s-a răsfrânt asupra concepției cotidiene cu privire la noul capitalism românesc, iar concepția cotidiană a trimis puternice reflexe înapoi, în mediile care i-au fost surse, pentru a le întări premisele și tezele fundamentale. Concepția cotidiană și răspândită astăzi cu privire la capitaliștii români existentă în zilele noastre este dominată de un „nucleu dur” construit în jurul câtorva afirmații cu caracter fundamental. Ele se referă la: (1) O continuitate esențială între elitele fostei societăți comuniste și elitele noii societăți capitaliste, primele
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
sârguincios, care și-a obținut diplomă la universitate, a fost apoi numit profesor de sociologie, devenind chiar director adjunct al institutului, dar a cărui activitate era de proastă calitate. Aceste două tipuri de adevărat/fals profesionalism i se par foarte răspândite. D.W. distinge În cadrul științelor sociale din timpul RDG Între 1. ierarhiile În raport cu sistemul (Bezugssystem), În funcție de gradul lor de interdicționalitate (durch Verwehrbarkeit), si de legătură lor inevitabilă cu politica și 2. ierarhiile neoficiale În funcție de competență profesională (Fachliche Kompetenz). Foștii profesori
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Se pare că această activitate se putuse implantă mai degrabă În alte țări, precum Țările Baltice sau Bielorusia, unde acești Ostberater din fosta RDG ar fi fost mai căutați. Și Joachim L. credea că Ostberater erau cu mult mai puțin răspândiți decât se spunea. Foarte puțini experți reușiseră să-și păstreze vechile contacte și să rămână activi, deoarece nu mai existau condițiile monopolului de stat ca Înainte. Nu cunoaștea decât puține cazuri de „foști” care erau prezenți În domeniul pregătirii continue
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ce priveste publicațiile comemorative, citate În această lucrare, funcția lor de celebrare a trecutului constituia mai degrabă un obstacol pentru cunoașterea acestuia. Leszek Kolakowski este unul dintre cei care a arătat că interpretarea leninista a lui Marx, desi cea mai răspîndită, nu este nici cea mai conformă cu spiritul operei, nici cea mai favorabilă, jucînd un rol nefast În reînnoirea gîndirii marxiste (1978, cf. mai ales volumul al doilea, p. 485). Vezi albumele editate cu astfel de ocazii de principalele trei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mulți cetățeni de rând. Tema diversității familiei contemporane interși intraculturale (vezi secțiunea 8.4.) este de mare rezonanță teoretică și practică. Spațiul cel mai larg este alocat însă analizei vieții de familie tipice culturiieuro-americane, insistând și asupra unui fenomen din ce în ce mai răspândit, divorțul, și asupra dezvăluirii consecințelor lui. De asemenea, am analizat procesul semnificativ al perioadei premaritale, precum și alternativele nonmaritale (celibatul, coabitarea, familiile monoparentale, văduvia), ilustrate și cu date statistice. Preîntâmpin în acest sens un posibil reproș. S-ar putea spune că
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
3. Tipuri de mariaj" 3.3.3.1. Monogamie și poligamietc " 3.3.3.1. Monogamie și poligamie" Forma de mariaj monogamă în care pe un timp dat o persoană e căsătorită cu o singură altă persoană este cea mai răspândită în lume. Totuși, în multe societăți este permisă și căsătoria multiplă, poligamia, cu cele două forme ale sale: poliginia (un bărbat este căsătorit concomitent cu mai multe femei) și poliandria (o femeie are în același timp mai mulți soți). Cazurile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
numai legăturile pe linie masculină prezintă relevanță: copiii femeilor (indiferent dacă e băiat sau fată) sunt excluși de la participarea la descendență (vezi figura 4, apud Fox, 1972). Figura 4. Descendență patriliniară Patriliniaritatea fundată pe rezidența patrilocală este un model mai răspândit. Societățile bazate pe agricultură și păstorit practică acest sistem. Îmbinând avantajele de descendență și rezidență cu cele ale puterii economice și politice, dominația bărbatului este fără rivalități din partea femeilor. Sistemul nu are contradicțiile celui matriliniar. Nu s-ar putea spune
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Sistemul nu are contradicțiile celui matriliniar. Nu s-ar putea spune însă, dintr-o perspectivă mai generală din punct de vedere socioantropologic, că este superior altor aranjamente domestice. 4.3. Descendența cognaticătc "4.3. Descendența cognatică" Bilateralitatea (biliniaritatea). Cea mai răspândită formă de descendență cognatică (adică luarea în considerare la același individ deopotrivă linia maternă și cea paternă) este bilateralitatea. Regula bilateralității presupune că linia maternă și cea paternă participă egal și simetric la descendență, ceea ce înseamnă că averea, drepturile și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fiecare poziție are o denumire specială, definită. Este ceea ce se numește terminologia sudaneză. Figura 5. Terminologia sudaneză Nu avem nici măcar o sugestie explicativă pentru acest gen de rudenie. Clar este că în afara acestor situații de excepție, forțe puternice și larg răspândite au făcut ca peste tot în lume mai multe poziții (genuri de rudenie) să fie denumite în același fel. Și nu e vorba doar de simple expresii identice, ci terminologia comună reflectă un conținut tehnoeconomic, social, psihologic. Persoanele cu aceleași
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
descendență uniliniară. Figura 6. Terminologia eschimosă Zelosul apărător al materialismului cultural (palierul simbolic al culturii este determinat de condițiile ecologice, tehnoeconomice și de structură sociopolitică), M. Harris (1975b), dă următoarea explicație acestei modalități terminologice: terminologia mai sus descrisă este larg răspândită - așa cum arată termenul „eschimos”- printre vânători și culegători. Motivul este că orice factor care izolează familia nucleară crește probabilitatea apariției respectivului tip terminologic. Or, în cazul populațiilor ce își bazează modul de existență pe vânătoare și cules, din cauza fluctuației de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe treburile casnice și afective. Această teză structural-funcționalistă(parsonsiană) vedea în respectiva complementaritate ceva pozitiv, funcțional. Și într-adevăr, în SUA, cel puțin pentru clasa de mijloc, până în anii ’60, modelul de soț ce lucrează și soție casnică era foarte răspândit. Dar susținătorii teoriei conflictului spun că deși în această formulă (modernă) de familie există mai multă egalitate, complementaritatea este în favoarea bărbatului. După anii ’60, a avut loc o intrare masivă a femeilor din societatea occidentală în câmpul muncii. În Franța
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]