1,007 matches
-
ceva fragil. îndoielile îl năpădeau cu ușurință. — E doar o intuiție, domnule Jones, rosti vocea fără trup. Bănuiesc totuși că vei lua parte la Ordonarea finală. Serios. Asta conferă o oarecare simetrie confruntării noastre, ce zici? Hai să-ncepem, se răsti Virgil Jones. Lui Vultur-în-Zbor, care privea, i se păru că a urmat doar o perioadă de inactivitate totală. Nefiind obișnuit cu Dimensiunile Exterioare, nu putea intra pe câmpul de luptă. Virgil Jones stătea nemișcat, cu capul plecat, brațele întinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei doi e ceva, zise Irina. După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să-l avertizezi, bineînțeles. Să-l previi asupra oaspetelui său. — Nu cred că... Dacă n-o faci tu, o s-o fac eu! se răsti femeia. — Uite ce e, spuse îngrijorat Aleksandr Cerkasov. O să vorbesc cu Vultur-în-Zbor. O să-l pun la punct. Știi tu. — Prostule! Prostule ce ești! zise mânioasă Irina Cerkasova. Numai că, oricum, evenimentele aveau să se declanșeze mai repede decât mânia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aici, exact ca și imaginile din televizor. Apoi, printr-o nouă reajustare a Trandafirului, mergem noi la ei. — Jocul de-a Dumnezeu, a spus Deggle. Nu crezi că-i periculos? — Ai prefera să înmânăm autorităților toate cunoștințele noastre? s-a răstit Grimus. Vocea îi era plină de amărăciune și ură față de autorități, probabil ca urmare a unei experiențe îngrozitoare din trecutul său, de dinainte de a deveni Grimus, omul cu păsările. îNu i-am știut niciodată numele adevărat.) — Ai prefera să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mâini doar aerul. Media o privi bănuitoare, dar nu-și slăbi strânsoarea. Are dreptate, Media, spuse Vultur-în-Zbor. Dacă se află aici, înseamnă că așa vrea ea. Dă-i drumul și poate o să aflăm de ce. — Nu vreau să fiu aici! se răsti Prepelicarul. Dacă nu m-ar fi trimis el, n-aș fi venit niciodată. — Grimus te-a trimis? Era iarăși vocea lui Virgil, plată și neîncrezătoare. — Nu pentru tine, zise ea. Pentru el. Micul Joe-Sue. N-am nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă mine mereu, legănându-se pe piciorușele ei nefiresc de subțiri, ca și cum ar fi mers pe sârmă. Băieții Încercau să o Îndepărteze din preajma mea răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele de vârsta ei. Poate că-i nebună, a zis unul dintre ei . Ori poate că Îl iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ar provoca sindromul morții subite a sugarilor. Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a scăzut cu 15%. Crater. Simt un gol În stomac la fel de mare. — Acțiunile acelea au fost recomandate călduros de tine, se răstește Abelhammer. Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îngropat În zăpadă, cât de delicios să te scufunzi În zăpada rece, acceptând neantul. Mă gândesc la căpitanul Oates, la Polul Sud: —O să ies acum și s-ar putea să lipsesc ceva timp. —Doar ce te-ai Întors, Katie, se răstește Rod țintindu-mă cu stiloul lui Mont Blanc. Îmi dau seama că am spus cu voce tare ce gândeam, ca una dintre acele femei nebune care umblă pe străzi Îmbrăcate În saci de gunoi, turuind despre lumea lor interioară paranoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că nu știu. Cum să știu? Singurul meu contact cu nenorocita asta de acoperitoare a fost când i-am dat cardul Visa vânzătoarei de la John Lewis acum treisprezece luni, iar când a Încercat să-mi demonstreze cum funcționează, m-am răstit la ea: „O iau și gata, mulțumesc“. (Și nici nu prea cred c-o pot suna pe Paula În Maroc s-o Întreb cum să folosesc echipamentul propriului copil.) Ben a Început să urle. Stropii de ploaie se amestecă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acum, poate doar ca să-mi ceară să-l cobor eu pe-al meu. Dar cum stăteam noi la masa din bucătărie, la micul dejun, cu copiii care pălăvrăgeau, nu v-ar fi venit să credeți auzindu-l cum s-a răstit la Emily. —Mami, pot să am o surioară mică? Nu, draga mea. — Dar vreau. Tati, pot să am o surioară mică? — NU, NU POȚI! —De ce? Pentru că mămicile și tăticii trebuie să petreacă timp Împreună Într-o cameră ca să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o să fie fierbinte În douăzeci de minute. —Acum. Trebuie să fac baie acum. —Kate... Se oprește, pare că vrea să spună ceva. Dar Își strânge doar buzele și se uită fix la mine, dând din cap. —Ce? Ce e? mă răstesc eu. —Kate. Nu putem... continua așa. —Păi. Să știi că nu putem. Nu am apă caldă. Am șobolani. Am o casă mizerabilă și nimeni care s-o curețe. Ar fi trebuit să dorm de-acum o oră și mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mama Încearcă Încă o dată. Evident foarte emoționată, se joacă cu brățara cu pandantive. — Nu, Katharine e devotată copiilor ei și muncește din greu, așa a fost mereu. I-a plăcut să avanseze și să devină din ce În ce mai bună. Da, da, se răstește acuzarea la ea, dar am Înțeles că În prezent nu locuiește cu soțul ei, Richard Shattock, care a părăsit-o după ce, a spus el, ea „a Încetat să mai remarce prezența lui“? Femeia de pe banca acuzaților? scoate un geamăt prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
isvoare timpi răcori și clari răsar. Dar pe-arcade negre nalte, ce molatec se-nmormăntă În a Dunării lungi valuri ce vuiesc și se frământă, Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc; Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite Și isbind cu repejune arcurile neclintite Gem, picioarele le scaldă la stâncosul lor monarc. {EminescuOpIV 134} Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mărire. Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire, Scuturi ard, carăle treer și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca un copil tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de luptă între-armiile de zei; Și Zamolx frânele lasă cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta-i crudă, lungă, aspră. Lumin-pavezele dave, Sori și lune repezite printr-a norilor dumbrave Ard albastrele armure ale zeilor romani; Pașii lor amestec cerul - caii tropotă iar bouri Ca de tunete un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
auziseră că, din Europa de Est, le mai trimitea bani și ei, și băiatului, dar că nu vorbeau niciodată. — Doar n-ai să mă faci de râs la vârsta asta, așa cum nu m-ai făcut nici când aveai douăzeci de ani! se răstise maică-sa. Ea aflase cea dintâi bârfele și, până atunci, nici că își închipuise vreodată că Ghazal a ei ar putea să mai caute alt bărbat. Deși nu-i spunea în cuvinte, amândouă știau: se temea. O femeie iraniană, chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Galilei. În zadar vrei să pari că reușești să-ți explici totul. XXXVI ― Ascultîndu-te, am același sentiment de neputință pe care l-am încercat când am vrut să le explic inchizitorilor ce înțeleg prin evlavie. Unul dintre ei s-a răstit, încruntîndu-se, cum am deschis gura; " Unde s-a mai pomenit să i te adresezi lui Dumnezeu cu aceleași cuvinte pe care le spui unei iubite?" Mi-am dat seama că era nu numai inutil, ci și primejdios să mai adaug
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ori erau scurți pantalonii, ori nu i se mai vedeau mâinile din mmeci. Marfă cusută cu economie pentru câștig. Aglaia se certa cu negustorul: - Potrivește-le oleacă! Le mai dai la ucenicii dumitale să le facă cum trebuie. Apoi se răsti la cîrciumar: - Schilod mai ești, parcă n-ai pus pe dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sîntem oameni săraci. - Cum o să mai las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine. Uite haine, poți să dormi îmbrăcat și să te duci pe urmă cu ele la nuntă! Aglaia tot mai stăruise. Se răsteau unul la altul, se rugau, vecina se prefăcea că voiește să plece, îl trăgea de mână pe Stere până la ușă, negustorul alerga după ei, târând hainele și arătîndu-i-le, le răsuci pe toate părțile, lăudîndu-le croiala și calitatea. Vorbea tot mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pământ de rușine. Privea numai în farfurie. 32 . Aduseră vinul. Rudele socrului tot nu terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm pe-un pat mai tare.. Grigore se răsti la lăutari. Femeile cărau fripturile și sosurile în farfurii lungi. Se ridicase și soacra să dea o mână de ajutor. Stere asculta tăcut. Aburii băuturii începeau să-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o cămașă de noapte și șase tacâmuri. Ar fi dat mai mult, dar a plătit trenul de la Roșiori! La urmă, socrul aduse și banii. Intrară în casă și statură pe pat. Unul la un capăt, altul la celălalt. Dogarul se răsti la femeia lui: - Tu du-te afară, acum e treabă de bărbați! Muierea ieși. Lucrurile de zestre ramaseră între ei. Câteva căzură pe preșuri, la picioare. Bătrânul numără rar, cu luare aminte. Damful băuturii se risipise. Stere privea grămada de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului fu pusă deasupra, cu picioarele de tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu grijă de gunoier. 43 Era vremea să plece. În curte, brutarul se răstea la lăutar: - Ce, mă, voi dormiți? Cântați marșul de plecare, că se duce mireasa! Țiganii se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții albi și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa cu o gozbă năprasnică, în care nevasta cfrciu-marului farîmase piper, salată, roșii și brânză moldovenească cu bucăți subțiri de vinete și inimi tocate. Mâncarea sârbească era pentru apelpisire. Iuțeala le făcuse râie în gjt. - Toarnă, Treanță, molan Stăpînului! se răsti Oacă la ăl bătrân. Mînă-mică le trăgea chiulul la băutură. Piele băgă de seamă. - Bă, astîmpără-te, îi strigă, că doar n-oi avea pâlnie de argint în beregată! Sandu nu se sinchisi. Uscase o sticlă pe dinăuntru. Ceru lui Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cunoștea. Negustorul închidea ochii, n-avea ce le face, muieri între muieri se știu. Sutele se adunau în tejgheaua lui de tablă, se gândea să se mai întindă. Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, îl milea și se răstea la "el, să-l învețe meserie. Câteodată, când îl mai încălzeau aburii vinului, își aducea aminte de ucenicia lui la Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]