1,382 matches
-
dubii în privința originii lor. Sau de ce în decalog, în loc de „să nu furi” nu apare o frază de genul: „să nu te deplasezi cu viteza luminii”? Sau o referință de tipul: „nu există nici un sistem de referință privilegiat”? Sau „două spirale răsucite una împrejurul celeilate reprezintă un secret al vieții”? În locul unor astfel de fulgurații, găsim îngustimi etice și aberații sociale, în totul un talmeș- balmeș de istorioare inepte bune pentru uzul filistinilor. Din acest motiv, Sagan nu are îngăduință față de adevărul
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
Cîntec de iarnă, două poezii rimate și ritmate, sînt mult mai palide. Ceea ce la Mircea Dinescu dă centrul de greutate al poeziei (geniu verbal încadrat în prozodie) este marginal și nesemnificativ la Ion Mureșan, întrucît structura lui e expozitivă și răsucită (auto)ironic. Vizionarismul, departe de a exclude retorica, se livrează și se „accesează” prin ea. Șocul cititorului este să asiste la revelații poetice care nu au scurtime și intensitate, ci lungime și traseu discursiv. Tînărul Mureșan continuă, continuă să învelească
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
contestă. Dar nu rezistă la roua și bruma tufănelelor noastre", scria Cezar Petrescu prin anii '30, cu înverșunare metaforică împotriva "transplanturilor" artificiale ce ar fi pus literatura română în imposibilitatea de "a lega vreun rod". Fără rădăcini în pămîntul natal, răsucit după cum bate moda occidentului, autenticul românesc ar fi supus, fatalmente, desfigurării. Vizibilă cu ochiul liber, poziția "antimodernistă" a lui Cezar Petrescu (născut la 1 decembrie 1892) nu-i poate asigura certificatul de bună orientare artistică din partea criticilor cu autoritate ai
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
Fercirea-i pe cărare/ tu pășești peste răzoare./ De la măr pân' la cireș/ firul de paing e des/ nu-l poți rupe, nici descoase/ doar de ai oțele-n oase./ Tu nu ai oțel nici fier/ doar un fir de troscoțel/ răsucit, un filament/ de astru roș și dement/ ce, ori urcă, ori coboară/ macină cu-aceeași moară/ și pe mama și pe tata/ și băiatul ca și fata". (XII) Alteori, sonoritățile sunt de psalm și rugăciune; ecourile voiculesciene domină: "De ce-
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
cărei înfățișare, impecabilă în întregul ei, ar fi fost fadă și neatrăgătoare în lipsa acelor mici vîrtejuri de haos capilar. În fond, dezordinea sugerează lipsa de măsură, întocmai excesului pe care îl cere orice fel de rătăcire sibaritică, iar firele acelea răsucite alandala, clătinindu-se dezordonat pe obrazul și fruntea ei, reușeau să sugereze înmiit mai mult decît ar fi putut-o face orice gest fățiș de provocare senzuală. Niciodată un chip feminin nu poate să reprezinte același lucru pe care îl sugerează
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
nu face nici un secret din această adeziune devenită organică aderență. Comunist pur și dur, cum nu sunt mulți pe nisipurile mișcătoare ale politichiei dâmbovițene, el își transcrie în Elegii politice crezul ideologic, expunându-l cu o neobișnuită directețe. Nimic aluziv, răsucit sau cotit în transmiterea mesajului său. Acolo unde alți autori ar prefera perifraza, simbolul, valențele conotative, sugestia și celelalte modalități de catifelare a discursului liric, poetul acesta dârz și inflexibil alege calea cea mai scurtă, simpla denotație, dezvăluirea dintr-odată
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Spiral", "Torqued Torus Inversion" - modelează și dau viață cavernoasei galerii de la etajul al doilea, spațiu uriaș și lipsit de lumină naturală în care multe lucrări pur și simplu se pierd... Alte două sculpturi ceva mai vechi - "Intersecție II" (1992-93), "Elipsă răsucită IV" (1998) - amplasate în grădina muzeului se regăsesc în jocuri de volume și culori cu zgârie-norii Manhattan-ului... Născut în 1939, Serra aparține unei generații de artiști - Eva Hesse, Bruce Nauman, Donald Judd, Carl Andre - care în mijlocul anilor '60 au definit
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
dintre ele. Privitorul este presupus să pătrundă în acest spațiu simțind presiunea psihică, dacă nu reală, exercitată de tensiunea dintre plăcile pe care nu le poate vedea simultan. Aici ca și în lucrări mai recente, înconjurând sau trecând printre forme răsucite, spirale și elipse, spectatorul devine vrând-nevrând parte integrantă a operei de artă. Două expoziții din această toamnă au fost dedicate, la Washington și New York, sculpturii florentine din Quattrocento. La National Gallery, o retrospectivă Desiderio da Settignano a reunit majoritatea operelor
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
mai departe, închipuindu-se elefant, car de triumf, nebun aghesmuit. E amurg acum, la mijlocul lui martie, îi văd limpede dincolo de fereastră. Ploaia înghețată din seara asta a transformat ramurile în cristale. Casa are două etaje, orientate spre vest, o scară răsucită, vopseaua albă se cojește, lăsînd la vedere rugină închisă la culoare. Fiul meu pune un disc. Îl scoate cu grijă din manșeta de carton, îl ține ușor între buricele degetelor. Se ridică pe vîrfuri și pune discul pe platan. Știu
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
pantof roșu, de-o copleșitoare urâțenie; un altul, își transformase biroul într-o veritabilă masă de bucătărie: fructe, sticle de apă minerală, cafetiere, un borcănaș cu gem; un al treilea adusese pe birou o vază sub forma unei delicate mâini răsucite care primea, ca pe o torță, un buchețel de flori - când am dat pagina, am descoperit un scriitor cu o perfectă figură de măcelar (deși îl cheamă Daniel Boulanger!) Exemplele de acest fel contrazic opinia conform căreia artiștii sunt și
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
era serioasă așa/ de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe scăunele mici de lemn/ printre butoaie cu vin// Oona aprinsese o lampă și pe fața ei/ rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște/ mâini răsucite cu gheare ca niște șerpi/ noi tăceam noi o priveam curioși căci/ nu știam chiar deloc de ce ne chemase// câțiva șoareci au trecut printre picioarele/ noastre nici n-am clipit măcar pentru că/ Oona începuse să ne vorbească în șoaptă/ despre
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
cișmelei având în acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul de Karl Jaspers, ceea ce era surprinzător la un marxist. Fața plină de negi albicioși, ochelari
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
amănunte care ar putea s-o țină ocupată și câteva ceasuri. În sfârșit, sunt întâmplări mici și bucuroase care țes cu entuziasm viața spumoasă din sângele unei femei care freacă podelele. Căci ce mână lipsită de viața asta toarsă și răsucită intens ar lucra cu atâta dragoste, să curățe pardoseala de scânduri vechi? Ori cine s-ar înhăma pe câmpul de foc al hârtiei de scris, fără întâmplările astea petrecute în dimineața cețoasă de aprilie, sub salcia din spatele bisericii? Băiatul plămădit
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
Constantin Țoiu Tiparul mustății de palicar răsucita în sus a poetului nopții de iunie, ochelarii săi pedanți de epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
replica nespusă, Când tu, înveșmântat în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în mâini obrazul ca pe-o cupă Din care nu puteai să bei... Supusă, M-arunc în ochii tăi ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni. Dăinuie groparii. Și totuși în căderea unei vrăbii Se luminează sensul Providenței... Ce ne rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
testamentul? glumi ea, dintr-o dată muiată și cu tonul schimbat, regăsindu-și simțul umorului amar, care-i făcuse faima. - Testamentul, da! Dar e testamentul meu poetic! jubilă Hansi, fericit că venise, în sfîrșit, ceasul să se destăinuie și-și ciupi răsucit mustața, care se cam pleoștise. Făcu doi-trei pași încolo și încoace, monologînd frenetic, fără să-și mai aleagă cuvintele. Tu mă faci cu adevărat fericit, regina mea, iar poimîine, cînd vechii noștri camarazi se vor aduna în curtea pensiunii ,WALBURGA
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
englezi Dik-dik, are "întocmai forma și coloritul unei capre sălbatice de la noi. Acest pitic de antilopă e o adevărată minune a naturei prin gentilețea ei și atinge abia mărimea unui iepure mijlociu de la noi, cu două coarne mititele negre, puțin răsucite, a căror lungime nu trece peste cinci centimetri". Gazela Spekei sau Naso este numită astfel "din cauza unei mici ridicături ce are la vîrful nasului și prin care se deosibește de gazela Pelțini". Măgarii somalezi sînt "de un color cenușiu, cu
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
mai puțin flocos decît omologul său european. Coarnele gazelei Soemmeringi, "negre și lungi, cu multe inele, sunt răsucite în forma unei lire". Antilopa Oryx Beisa "are forma unui catîr. Coarnele ei, în lungime aproape de un metru, sunt foarte ascuțite și răsucite îndărăt ca o sabie". O parte din trofeele recoltate vor îmbogăți, la întoarcere, colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din București. Dar leii, unde sînt leii? Vînarea unui exemplar are loc la marginea unui sat, după o pîndă nocturnă într-un
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
de sine pentru înălțarea culturală a neamului. Dacă cei ce-l văzuseră la lucru îl putuseră călca în picioare, ce mai avea de așteptat de la posteritate? Totul plângea în el: glasul, ochii, barba rară și putredă, cravata ca o funie răsucită, de care părea spânzurat, hainele stoarse ca o rufă, servieta unsuroasă de sub braț, adevărat pui sub protecția cloștei. Sergiu încercă să-l liniștească: nimeni nu fusese chemat anume; venise cine voise; nu era doar un secret; discutaseră chestiunea împreună de
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Nevăzute degete divid celulă după celulă într-o progresie geometrică, până acestea pierd armonia întregului: uită izvorul din care curg și-n care trebuie să se reîntoarcă. Două lanțuri A.D.N., răsucite elicoidal, unul în jurul altuia, ca un alfabet cu milioane de litere și infinite combinări și permutări, din care o literă a sărit, perturbând tiparul. Cine s-o pună la loc, pentru a nu începe haosul? E ca și cum într-o bună
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
ei nici nu mă cunoșteau, umblau de mai puțină vreme decît mine și din felul în care ei mișcau aerul nu se făcea nici o muzică. am pornit degrabă înapoi și felul în care mișcam aerul părea acum ca o muzică răsucită. pe lîngă mine treceau în grabă anii, anotimpurile, nopțile, zilele. într-un foarte tîrziu, am ajuns. ușa părea că nu mai fusese folosită demult. păianjenii cei pîntecoși moțăiau netulburați, atîrnați de clanță. ai intrat pe ușa pe care se iese
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste noapte în ateliere aristocrate/ predică din cușca televizorului/ unul este expert în domeniul oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul ginecolog cu polonicul răsucit/ în uterul istoriei// fiecare caută soluții pentru salvarea patriei/ a dulcei noastre patrii căzută pradă/ relelor provocate de postmodernism// înainte de finalul pedagogiei nocturne/ foștii navigatori pe smârcuri insondabile/ îngână aria măgarului castrat" (Talk-show). Probabil că aici atingem ceea ce trebuia spus
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august“ (Palinodie), încărcate de vetust balast melancolic („Inima s-a zvântat de atunci“), zările se deschid altor zodii, spre sinceritățile pe cât de brutal legate de trup pe atât de
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
de o schizofrenică) insistă ca Horia să i se uite în sex: "Ceea ce văzu acolo, în vârful triunghiului, între picioarele ei, întrecea orice imaginație. Hidos, cutremurător, măreț, grandios, magic, extatic, nici un atribut nu putea să descrie priveliștea (...) Erau acolo membre răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
răscrucea de unde aurie se vedea vârsta de-acum e timpul să pornești să ridici lespedea sub care fără glas vorbesc mii de chipuri ce-ți seamănă prea bine lacătele sunt ruginite și grele nu te ostenești inima are muchii tăioase răsucite înăuntru suporți în palmă poemul e o literă oblică sfârtecând linia vieții
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]